1,757 matches
-
lac, domnișoară Byres, zise domnul Smail. Aproape că-i auzi cum ronțăie. Apoi reportera se uită la peretele pe care era pictat Edenul și întrebă: — Cine-i figura aceea din spatele rugului cu o șopîrlă la picioare? — Dumnezeu, spuse Thaw, uitîndu-se stînjenit la pastor și la domnul Smail. Șopîrla este șarpele, înainte de a-i elimina picioarele din pictură. Dumnezeu e cu spatele la noi, abia dacă-i vezi fața. Dar ce vedem pare foarte... cam... — Enigmatic, răspunse Thaw. Nu numai că-i urmărește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O mînă îl prinse brațul și o voce îi spuse: — Vino-ți în fire. — Stăpînește-te, zise Lanark deschizînd ochii. Văzu un ins micuț, slab, tînăr, după toate aparențele, cu părul tuns marinărește, îmbrăcat într-un tricou negru, pantaloni și espadrile. — Stînjenești lumea. Știu de ce-ai nevoie. Vino cu mine. — Gîndește-te puțin. Vocea îi părea familiară. Lanark se uită mai de aproape și văzu niște cute la colțurile ochilor și gurii care indicau că această față moale, palidă și ironică era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
portiera. Unul din tentaculele lui apucă maneta de comandă cu un gest aproape tandru. Aparatul făcu un salt înainte, spre peretele exterior. În clipa când botul aparatului atinse peretele, acesta se topi într-un nor de pulbere scânteietoare. Înaintarea fu stânjenită o clipă de această pulbere metalică, dar în clipa următoare micul aparat țâșni irezistibil în spațiu. După un timp, Corl observă că zboară pe o traiectorie în unghi de 90 de grade față de aceea a navei. Era încă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
uita pe ele și se îndura să răspundă. Cam un sfert erau cu da, trei sferturi cu Iertare..., poate cu alt prilej. Vizita lui Costache îi făcea însă bine, îl îndrăgise de când, ca Prefect de Poliție, acum șapte-opt ani, destul de stânjenit de ideea de a lucra într-un birou, își căuta doar un subaltern corect și găsise în loc un prieten. Se măsurară din priviri, ca prima dată, când între ei se produsese acel fluid care, se spune, apare numai între anumiți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l văd pe papa la 20 de ani, la Paris, ca student! Papa și-a luat rămas-bun de la musafiri, noi am trecut la cozonac. N-am vrut să împărțim cadourile, fără el, am amânat pe mâine. Domnul Crețu era foarte stânjenit că nu adusese nimic pentru noi, s-a bâlbâit în scuze, dar noi știam că n-are bani și tot mama a spus râzând: — Cizmarul n-ajunge să-și facă cizme, iar falsificatorul de bani n-apucă să-și fabrice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai vreo problemă? - Nu, mulțumesc. - Atunci, la revedere. CAPITOLUL VI PRIMA SEARĂ petrecută de Cayle în Orașul imperial fusese îngrozitoare. După o masă costisitoare, la un bufet automat, se întoarse în camera pe care o închinase. Simțindu-se teribil de stânjenit, dormi doar pe furate și a doua zi dimineață se trezi obosit și nefericit. Ieși în oraș și se plimbă fără țintă pe străzi. Când se trezi în fața "Palatului Gologanilor", un celebru local de jocuri de noroc de pe celebrul "Bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Omar îl cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la grupul lor: chipul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fură înfrînte. Viața lui depindea acum de unele evenimente care aveau să se producă de la un moment la altul. Ascultă cu atenție cînd Cadron luă din nou cuvîntul: ― Te asigur, domnule Hedrock ― spuse el cu sinceritate potolită ― că toți sîntem stînjeniți de datoria care ne incumbă. Dai dovezile sînt necruțătoare. Iată ce s-a întîmplat: Cînd au descoperit psihologii această variație, s-au implementat pe mașina Pp două configurații cerebro-geometrice. Una a folosit drept bază vechea înregistrare a minții dumitale, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cosmodromurile ieftine din Nord. A plecat imediat, dar urmează să vină să mă ia peste vreo șase luni. Hedrock încuviință din cap. Relatarea era satisfăcătoare: ― Și cam ce-ați simțit cînd a murit fratele dumneavoastră? întrebă el. Neelan se mișcă stînjenit pe scaun. Explică la fel de stînjenit că a fost vorba de o durere. Gil murise brusc în chinuri, fără nici un fel de presimțire. Agonia scurtase distanța de milioane de kilometri dintre Pămînt și meteor și-i răsucise nervii într-o comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?" Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă bucur de soare, de apa mării. Cum tăceam, el s-a ridicat stânjenit de pe scaun. "Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum, poate vă mai gândiți. Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea". A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedeți cât e de greu. Ce părere ai avea de "somptuoasă" ? zise Tarrou. Grand îl privi. Reflecta: \ Da, zise el, da ! Si, treptat, un zâmbet se așternea pe chipul său. Câtva timp după aceea, a mărturisit că adjectivul "înflorite" îl stânjenea. Cum nu văzuse niciodată decât Oranul și Montelimarul, le cerea uneori prietenilor săi indicații asupra modului în care înfloreau aleile din Bois de Boulogne. Lui Rieux și lui Tarrou aceste alei nu le făcuseră, la drept vorbind, niciodată impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Second Life. Manechine îmbrăcate în corsete sintetice strălucitoare, care, atunci când cursorul plana pe lângă ele, scoteau la iveală o plăcuță cu prețul. Biciuri, măști de cauciuc, le aveau pe toate. Se simți de îndată dezbrăcată, iar sânii pneumatici începură s-o stânjenească. Dar acum era Lola Hepburn. Putea să facă orice voia. Se apropie de avatarul unui bărbat, o creatură absurd de musculoasă care, bănui Maggie, fusese proiectată având în minte piața homosexualilor. Pe ecran se ivi o diagramă în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se pare, dintre oamenii fără credință.) În viitor nu dorim să mai fim deranjați cu astfel de plângeri plicticoase. Vă rog, limitați-vă corespondența numai la comenzi. Suntem o organizație activă și dinamică, a cărei misiune nu poate fi decât stânjenită de afronturi și hărțuieli inutile. Dacă ne vei jigni din nou, domnule, s-ar putea să simți arsura loviturii noastre de bici pe umerii dumitale deplorabili. Cu toată furia, Gus Levy, președinte. Meditând satisfăcut la faptul că lumea nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe poeta din tine. Și-a pierdut șirul gândurilor, Însă doar pentru o clipă. Cred că am o legătură cu Paradoxul Ienicerilor. Ca unic copil al unor părinți divorțați și plini de resentimente cu bagaje culturale diferite, S-a oprit stânjenită de faptul că-și spunea propria poveste, Însă nevoia de a continua era prea puternică. Fiind singura fiică a unui tată armean, el Însuși copil de supraviețuitori, și a unei mame din Elizabethtown, Kentucky, știu ce Înseamnă să fii sfâșiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
grădină. Adesea vecinii păstrau bolurile până când le Înapoiau pline cu altă mâncare pe care o gătiseră, adesea alt ashure. Astfel, familiei Kazanci i-a luat ceva timp până să descopere fapta lui Mustafa. Și când au descoperit-o, deși vizibil stânjeniți de lăcomia lui, maică-sa nu l-a certat, ci de atunci a păstrat În frigider câteva boluri de ashure În plus, pregătite numai și numai pentru el. — Ce a-ți dori să beți, domnule? a Întrebat stewardesa În turcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
problema lor? Ești mort, pentru numele lui Allah, la ce mai ai nevoie de steag de fotbal? A costruit Allah vreun stadion În ceruri? Sunt campionate În rai? Neștiind ce să răspundă la această ultimă Întrebare, Asya s-a foit stânjenită În scaun, Însă apoi atenția șoferului a fost din nou atrasă de taxiul galben. O melodie mecanică răsuna din mobilul suporterului aplecat pe fereastra din față. Ținându-se Încă de taxi cu o mână, dirijând Încă orașul cu cealaltă, huliganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
privire detașată și observând că nivelul și claritatea tânguierilor acesteia erau neschimbate. Deși nu făcea parte din categoria oamenilor care se tem să confrunte o femeie în lacrimi și care se dau în lături de la greutățile vieții, Porfiri se simțea stânjenit de zbuciumul femeii, considerându-l artificial. Mai mult, avea impresia că femeia se complăcea în zbuciumul acesta și simțea că ea și-ar recâștiga bunul simț și liniștea imediat ce i-ar spune, prietenește și cu încrdere, ' N-are niciun rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ale ei. Pentru a-și atenua totul, adăugă: Mi-ar conveni dacă nu mi-ai oferi recunoștiința ta. Nu ai, la urma urmei, de ce să îmi fi recunoscătoare. ă Vreți să plecați acum? îl întrebă ea de parcă prezența lui o stânjenea. Era cât pe ce să îi spună că nu avea niciun drept să îl pună pe liber. În schimb o întrebă: ă Tu de ce te temi, Raia? Întrebarea o uimi. ă De ceea ce se teme toată lumea, răspunse ea după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sale, acesta n-a dus-o rău deloc. ă Nu știam că avem un musafir, spuse ea, coborându-și privirea. Măcinam scorțișoară și aveam nevoie de ajutorul Katiei. Nu mi-am dat seama... Porfiri era mișcat deoarce Anna Alexandrovna părea stânjenită de prezența lui. Pe lângă mirosul de scorțișoară, aceasta aducea cu sine propria idee de parfum, o esența clară și necomplicată, pe care Porfiri nu se putea opri să nu o compare, în intenție și efect, cu parfumul atât de diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tămâie. Nevenindu-i să-și creadă ochilor, Porfiri o privi pe Lilia pentru confirmare. Ea își înclină capul cu fața rușinată. Putea să îl privească în față când vorbeau de prostituție, dar acest exces de sentiment religios părea că o stânjenea. ă Nu am mai văzut atât de multe icoane, murmură Porfiri. Nici chiar într-o biserică. ă Oh, dar puteți vedea încă pe atâtea la standurile vânzătorilor de icoane. Porfiri o privi în așteptarea unei explicații. ă Nu sunt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
efortul de a o depăși îi dădeau un aer pierdut. ă Vă rog. Porfiri ținu ușa deschisă pentru prinț. Urmărim o pistă foarte importantă. ă L-ați găsit pe Rataziaiev? Fața prințului Bicov străluci a așteptare încrezătoare. Emoția prințului îl stânjenea pe Porfiri, care îi făcu semn prințului să se așeze. ă Nu, spuse așezându-se în spatele biroului. Își întoarse privirea pentru a nu fi nevoit să urmărească dezamăgirea care inevitabil va umple fața prințului. Dar am dat de urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ce-ți lipsește cauți departe, În Europa - deși e chiar aici. Se opri și-l Îmbrățișă din nou, pentru ultima oară. E ciudat cum ne-am Întâlnit așa, la răspântie. La revedere, baby! Matthew părea teribil de emoționat, dar și stânjenit de discursul ei. — Asta e foarte Înduioșător, iubito, și eu sunt nebun după tine. Crede-mă, nu ai nevoie de o prezentare care să Încheie vânzarea, glumi el. După care ea se simți atât de jenată, Încât obrajii Îi luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]