980 matches
-
Sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc să fac pe asistenta. Sau să fac pe Catwoman din Batman. Ar fi chiar cool. Mi-aș putea lua niște cizme de-alea lucioase... — Mă gîndeam că... poate... am putea... Se oprește, stînjenit. — Da ? Îi pun o mînă pe braț, ca să-i dau curaj. Poate am putea... Se oprește din nou. — Da ? Urmează un alt moment de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce vrea să facem ? Ce ? Poate am putea să Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care vrea să-l lanseze ? Jack Harper deschide ușa și mi-o ține politicos, așteptînd să ies. Aproape am ieșit, cînd mă opresc brusc. Stați așa. Ce e ? — Ce să le zic dacă mă Întreabă despre ce am vorbit ? spun stînjenită. Toată lumea o să vrea să știe. De ce nu le spui c-am discutat despre logistică ? Ridică din sprînceană și Închide ușa. ȘASE Tot restul zilei, la serviciu e o atmosferă de sărbătoare. Dar eu nu pot să fac altceva decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Aoleu, nu. Aoleu, nu, aoleu, nu... — Connor, spune acesta interzis. Connor Martin. — Îmi cer scuze ! Jack Își dă un pumn În cap. Connor. A, da. Și să-nțeleg că voi doi - arată către mine - sînteți un cuplu ? Connor e extrem de stînjenit. — Vă asigur, domnule, că relația noastră de la serviciu e una strict profesională. În context privat, da, este adevărat, Emma și cu mine sîntem... da, avem o relație personală. — Foarte frumos ! spune Jack Încurajator, iar Connor zîmbește radios, ca o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui Lissy, care stă În picioare În fața mea. A... da. Are pe ea un costum de balerină, de culoarea pielii. — Atunci ce făceați, dacă nu făceați sex ? spun, aproape acuzator. Și de ce ai chestia asta pe tine ? — Dansam, spune Lissy, stînjenită. — Poftim ? Mă holbez la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o altă relație, de curînd, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stînjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care mi-l ascund luînd o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cît pot de relaxată, trăgînd de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează trecerea, strivește un păianjen, scutură câteva fire de praf; apoi renunță, copleșit.) ARTUR (Urmărește cu silă operațiunile GARDIANULUI; mai mult neîncrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ar fi trebuit să aibă 89 de ani. O privi nedumerit, întrebător. Dacă îi dădeai șaizeci. Se mai uită în buletin, la fotografia ei, chiar silabisi datele nașterii, an, lună, zi, mușcându-și nervos buzele, apoi o privi îndelung, zâmbind stânjenit. - Adică, surâse el, dumneavoastră spuneți că sunteți doamna aceasta din documentul de identitate? Respectiv, persoana autentică. Flutură buletinul prin dreptul ghișeului, ca și cum ar fi încercat să alunge muștele acelea de pe coltucul de chiflă de graham. - Bineînțeles, ridică ea din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei de a fi ne-au intimidat din prima clipă și, chiar dacă ceilalți nu-i spun doamna director, se simte în orice caz depărtarea uriașă dintre noi și ea. Desigur, un alt motiv pentru care doamna director s-a simțit stânjenită a fost corectitudinea mea gramaticală și logică. Eu nu spun niciodată doamnă directoare, așa ceva îmi amintește de școala generală. Trebuie să utilizezi o exprimare cât mai oficială atunci când vrei să-ți meargă bine și să te faci perfect înțeles. Dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
buzunar și-i Înmână lui Brunetti un set de chei. — Cea roșie e de la ușa din față, domnule, zise soldatul. Apartamentul 3B, la etajul trei. Liftul e pe dreapta cum intrați. Înăuntrul clădirii, Brunetti luă liftul, simțindu-se Încorsetat și stânjenit În Îngrădirea lui. Ușa apartamentului 3B era exact În fața liftului și se deschise ușor cu cheia. O Împinse și observă obișnuitele podele de marmură. Ușile se deschideau din coridorul central la capătul căruia se găsea o altă ușă Întredeschisă. Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
niște ochi care îi dădeau fiori pe șira spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai maimuțărească. — Deci, ăăă, Rosie are patru luni, așa ai spus, nu? —Rosa, l-a corectat Alice privindu-l pe deasupra buzei largi și groase a ceștii de cafea. Iar acum are deja cinci. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake? Hugo era îngrozit. —Mă refeream la Rosa. Pentru Jake, nu știu ce simt acum. —Ei, eu știu, i-a declarat Hugo indignat. Sigur, nu că m-ar privi pe mine, a adăugat el o secundă mai târziu. A urmat o tăcere stânjenită, cum Hugo își amintea că mai intervenise și în cafeneaua din supermarket. Bărbatul a căutat o metodă ca să iasă din ea. Ar trebui să mâncăm ceva, a propus el. Ca să scăpăm de toată băutura asta. De ce-ai avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi bubuia în piept, iar un val de lacrimi isterice stătea să i se reverse din ochi. Să înțeleg că dumneavoastră sunteți mama copilului, i-a spus paramedicul lui Alice. Nu, sunt doar o..., ăăă, prietenă. Alice i-a surâs stânjenită lui Hugo. El i-a strâns mâna, recunoscător. Nu îndrăznea nici să vorbească. Era conștient, mai mult ca niciodată, de vulnerabilitatea și de complexitatea trupușorului care zăcea, ușor ca un fulg, pe corpul lui, și de completa lui inutilitate în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au căzut pe un morman de farfurii pline de firimituri care era depozitat, la nimereală, sub măsuță. Dându-și seama cât de urât arătau, Hugo s-a ridicat și a început să tragă farfuriile afară. —Iartă-mă, a surâs el stânjenit. În ultimul timp, asta a devenit, mai curând, o casă de burlac. Nu suntem decât eu și Theo. Pe el nu-l deranjează dezastrul. De fapt, el e principalul lui producător. Se aude cumva Theo? Urechile lui Alice, mereu atente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Theo, trezit din somn. Alice s-a ridicat și și-a tras blugii pe picioarele lungi și palide. Apoi a început să-și încheie cămașa. Și-a trecut o șuviță de păr după ureche și i-a surâs lui Hugo stânjenită. — Ar trebui să plec. Sigur, a spus Hugo cu o grimasă, blestemând câinele. Vorba ceea: caninus interruptus. —Ai un număr de taxi? — Da. Stai puțin. Nenorocit, Hugo s-a dus în bucătărie. Știa că erau niște numere de la câteva companii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ori la doctorița Ana Irimescu, care abia În zori veni, când eram deja În curs de Însănătoșire. Sfârșit de oboseală, după ce m-am ridicat din pat și m-am spălat cu apă rece pe frunte, mama m-a Întrebat, parcă stânjenită și cu spaimă În glas: Nici acum nu vrei să te Închini la Moaștele Sfintei Parascheva? Ba da, mamă, mă duc direct acolo. Ajuns În biserică, mi-am Îndreptat privirile spre Moaștele Sfintei Parascheva. Erau exact ca În mintea mea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mea. Și acum s-o văd în mâinile dușmanilor? Felix, ajuns în birou, fu cuprins de un scrupul. I se păru că e o indiscreție să asiste la dezbaterile celor doi, mai ales că-l vedea pe moș Costache cam stânjenit și-și zise chiar că nu-i de demnitatea lui să se amestece în astfel de lucruri. Îi era foame. Fugise acasă fără să mănânce, iar moș Costache îl luase prea repede. Domnul Iorgu, auzindu-i dorința, dădu ordine strașnice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea cu măciuca ei de cocîrț... Sânt văduvoaice care urăsc să se drojdească singure. Și atunci te momesc, sub diferite trucaje, în bucătărioarele lor, să vă izbiți în măciucile de cocîrț. Dar se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
văduve. Înnoptase prin gări. Se întreținuse cu drojdierii și navetiștii ce creșteau, viguroși și-n ciorchine, din vinilinul fertil al vagoanelor de personal de clasa a II-a. Și acum (însoțit, în dreapta, de duhul Spiridon, materializat într-un rușinos și stânjenit factor poștal sătesc) își întoarse ochii, când cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toți găligani, toți poeți, năvăliră în salonașul din spate. Ochiră cenacliștii, cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ignorat. Vă faceți o programare pentru a intra În audiență la șeful dumneavoastră ca să vedeți cum stau lucrurile. „Mă bucur că ai trecut pe aici, Bill”, vă spune șeful, „chiar voiam să vorbesc cu tine”. „Știu că sunteți ocupat”, Începeți stânjenit, „Însă nu v-ați ținut de cuvânt În legătură cu anumite lucruri care mi s-au promis la angajare”. „Cum ar fi?”, vă Întreabă șeful, defensiv. „Păi”, răspundeți, „trebuia să renegociem salariul după trei luni. Și mai trebuia să merg În Elveția
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
desenul, jocul de rol, continuarea poveștii, schimbarea finalului etc.) metafora terapeutică dă foarte bune rezultate atunci când adultul reușește să reprezinte problema „suficient de exact, astfel Încât el (copilul) să nu se simtă singur și suficient de indirect ca să nu se simtă stânjenit, rușinat sau rezistent.” (I. Mitrofan). Chiar dacă orice copil care ascultă un basm sau o poveste terapeutică se identifică cu anumite personaje, legătura dintre problema metaforică și problema copilului rămâne insuficient conștientizată, urmând ca psihicul copilului să lucreze În continuare până la
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
o ajutau la scris sau când nu știa ceva. I-au mai spus să fie cuminte ca să se Împrietenească cu ceilalți prinți și prințese.” (copii din clasele I V) Bobocul de rață cel urât s-a simțit “jignit, trist și stânjenit de ei, chiar și de propriile gânduri”, “de parcă nu ar fi existat printre celelalte animale”. Rațele ar fi trebuit să se poarte cu bobocul de rățușcă “frumos, să-l iubească, să-l primească În familie, să-i acorde atenție, să
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
când celălalt, și atunci Petrache se încu metă, întinse brațele și o luă de subsuori. Fata chicoti, stătură așa, câteva clipe, îmbrățișați, obrajii li se lipiră, dar bărbatul nu mai știu ce să facă și se depărtă, privind în jur, stânjenit. Merseră la tarabele cu dulciuri. Aurica își luă un băț cu vată de zahăr, cufundându-și mutrișoara în spuma sticloasă. Petrache privi vârtejul albăstrui, scânteietor, încercă, neîndemânatic, cu vârful limbii, apoi smulse din el un pămătuf și-l făcu ghemotoc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și se refugie doar în păstrarea ritmului. „Bună dimineața !“, râse Papi, strecurându- se între ei, și atunci observară că rămăseseră singurii care dansau îmbrățișați. Pulsul nu se schimbase, liniile magnetice erau la locul lor, doar ritmul se întețise. Cosmina zâmbi, stânjenită, și făcu semn că ar vrea să plece. Papi ridică paharul gol spre Efrem, semn că ei urmau să rămână. Filip arătă spre mașină, dar, cum Cosmina pornise de-a lungul trotuarului, se răzgândi. Noaptea era senină și caldă, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]