637 matches
-
în care se înscriu numele divine se întretaie, iar granițele lor nu au cum să fie precis delimitate. 2.1.4. Unic 2.1.4.1. al-W"≤id. În această formă apare în asociație cu al-Qahh"r: SOI „cel singur stăpânitor”; ASM „Cel Unic, Stăpânul Atotputernic”; GG „Unul, Biruitorul”; Marr „Unus, Victor”; RB „l’Unique, l’Invincible”; DM „l’Unique et le Dominateur Supreme”, YA „One șAll"hț, Supreme and Irresistible”; Arb „the One, the Omnipotent” (12, 39; 13, 16; 14
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
restrâns - El îi învinge și îi umilește pe toți puternicii lumii 107. Este nemarcat față de numele următor, al-Qahh"r, a cărui formă sugerează un grad superior de intensitate. Semnificații de bază: invincibil, stăpânitor. 2.1.6.10. al-Qahh"r: SOI „stăpânitor”; ASM „Stăpânul Atotputernic”; GG „Biruitorul”; Marr „Praevalens”; RB „l’Invincible”; DM „le Dominateur supreme”; Arb „the Omnipotent”. Apare doar împreună cu al-W"≤id. Deși e atestat mai des decât cel precedent, lista lui Sufy"n îl selectează doar pe al-Q"hir
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
of Men”, urmând expresiei sinonimice Rabb al-n"s. Metaforă regalității adaugă ideii de stăpânire și pe aceea de guvernare. Combinația al-Malik al-′aqq poate fi înțeleasă și că „Adevăratul Rege”, singurul care deține cu adevarat stăpânirea. Semnificații de bază: stăpânitor exclusiv, absolut, universal. 2.1.7.2. M"lik are două ocurente: în expresia M"liku yawm al-dn (v. 1, 4): SOI „ce domnește în ziua judecății”; ASM „în Ziua de Apoi Cârmuitor”; GG „Stăpânul Zilei Judecății”; Marr „Regnans
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
totul de lume și de orice făptura”. Tós explică diferența între malik, care înseamnă „guvernarea unor ființe care se știu guvernate” (un transfer metaforic între domnia regelui pământesc și stăpânirea divină), si m"lik, care are sensul mai larg de „stăpânitor”108. Într-adevăr, forma să, de participiu activ, apropiindu-l mai degrabă de verb, îi conferă, parcă, un grad mai mare de generalitate în raport cu al-Malik. Aceasta ar fi unică trăsătură semantica - de grad/intensitate - față de Malik, tocit metaforic și neutru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vedere stilistic. 2.1.7.3. Rabb este atestat de peste o mie de ori în Coran desemnându-l pe Dumnezeu. Apare întotdeauna în anexiune: Rabb al-‘"lamn (1, 2; 2, 131/125 etc.): SOI „Domnul veacurilor”; ASM „al lumilor Stăpânitor”; GG „Domnul lumilor”; Marr „Dominus mundorum”; RB și DM „Seigneur des Mondes”; Arb „the Lord of All Being”; Rabb kulli šay’ (6, 164): „Domnul a toate”; Rabb al-n"s (10, 3; 114, 1): „Domnul oamenilor”, Rabb al-samaw"t wa
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în doxologia din 1Tim, 6,15-16 Dumnezeu este preamărit că ho makários kaì mónos dynástQs, ho basileùs tÄÎn basileuóntÄn kaì kýrios tÄÎn kurieuóntÄn, ho mónos échÄn athanasian, phÄÎs oikÄÎn aprósiton, hòn ežde oudeìs anthrÀpÄn oudè idežn dýnatai...: „fericitul și singurul Stăpânitor, Regele regilor, Domnul domnilor, Cel care singur are nemurirea și locuiește în lumina cea neapropiata, pe care nici un om nu l-a văzut și nu-l poate vedea...” (t.n.), după ce mai fusese numit, în 1,17, basileùs tÄÎn aiÀnÄn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus” (Vg); „Souverain Maître” (Lc 2,29), „Maître” (BJ); „Lord”, „Sovereign Lord” (RSV). Se întâlnește doar în rugăciuni (Lc 2,29; Fp 4,24; Ap 6,10). 3.2.1.6.3. dynástQs: „Putearnic” (SC, Blaj); „Stăpânitor” (celelalte traduceri românești); „potens” (Vg); „Souverain” (BJ); „Sovereign” (RSV). Apare doar în 1 Timotei 6,15 în înșiruirea sinonimica deja citată 253 ho makários kaì mónos dynástQs, ho basileùs tÄÎn basileuóntÄn kaì kýrios tÄÎn kurieuóntÄn, „fericitul și singurul Stăpânitor, Regele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Blaj); „Stăpânitor” (celelalte traduceri românești); „potens” (Vg); „Souverain” (BJ); „Sovereign” (RSV). Apare doar în 1 Timotei 6,15 în înșiruirea sinonimica deja citată 253 ho makários kaì mónos dynástQs, ho basileùs tÄÎn basileuóntÄn kaì kýrios tÄÎn kurieuóntÄn, „fericitul și singurul Stăpânitor, Regele regilor, Domnul domnilor” (t.n.). 3.2.1.6.4. șhoț pantokrátÄr: „Atotțiitoriul”, „cel Întrutotțiitoriu” (2Cor 6,8) (SC); „Atotputearnicul” (Ap); „Atotțiitoriul” (2Cor 6,18) (Blaj); „Atotțiitorul” (BVA, G-R, BS); „șCelț Atotputernic” (C); „omnipotens” (Vg); „tout-puissant” (2Cor 6,18
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
autorului Apocalipsului, într-o înșiruire de titluri: „...hâr vouă și pace de la Cel care este și care era și care vine și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului lui și de la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul-născut din morți și Stăpânitor peste regii pământului.” (1,4-5) Deși „Martor” e nume divin și în Vechiul Testament 297, aici sensul nu este juridic, ci, în spiritul întregului Nou Testament, are semnificația „cel care dă mărturie”. Hristos da mărturie fidelă despre Dumnezeu-Tatăl, pentru că „pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
IQso¤s, Christós, Emmanouel și tò Alpha kaì tò Ä méga, ho amen. - transferul direct: toate numele generice care desemnează divinitatea, atât coranice, cât și biblice („Dumnezeu”, cu excepția traducerii ASM), numele coranice, ’A≤ad și W"≤id („Unul”), Rabb („Domn”, „Stăpânitor”), al-Malik („Regele”), Nór; numele biblice ’!>, gr. ho pater („Tatăl”), ’A:Än, gr. kýrios („Domn”), ’Eƒ":, gr. hežs („Unul”), ’Ar, gr. tò phÄÎs („Lumină”), “Ä> („Bun”), ‘P: („Martor”), ‘Izzóz („Tare”), Țaddq („Drept”), Țór („Stâncă”), Q":Äš („Sfânt”), Q"rÄ> („Aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ale munților. Mă mistui În necunoscutul larg al naturii, ca o frunză mânată de nestatornicia vânturilor. Și soarele poate prea bine tivi cu aur marginile rupte ale norilor ce se Întind În fâșii lungi deasupra apusului său; poate prea lesne stăpânitorul zilei să dispară În noianul de flăcări, ce se aprinde pe hotarele dintre amurgul nostru și aurora altor lumi; umbrele se pot ridica din adâncuri și pot arunca lințoiul lor mohorât peste zările fără sfârșit ale răsăritului. La tropice Întunericul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
p.79. 807 Intramuros sau Walled City (sub protectoratul american) avea la Începutul secolului al XX-lea palate, două universități, 11 biserici, trei mănăstiri, 88 clădiri publice și 363 locuințe particulare. 629 Îmbrăcând forme grandioase menite să satisfacă poziția noilor stăpânitori care preluase controlul asupra orașelor riverane, iar galioanele lor făceau un profitabil comerțul Între Manila și Acapulco. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, În urma invaziei japoneze, Intramuros a devenit baza ocupației nipone. Singurul edificiu ce a rezistat puternicului bombardament
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
trecut care nu este utilizat atât pentru a-i recupera dinamic moștenirea ca punct de plecare pentru noi experiențe, ci mai degrabă pentru a găsi acolo un model la care să se adapteze. Se reia folosirea Textelor Piramidelor pentru mormintele stăpânitorilor, apare o nouă „ediție” a Cărții Morților care reglementează o tradiție textuală destul de complexă, se trece la reutilizarea unei limbi rituale și a unei scrieri care se complace În etalarea cunoașterii docte a textelor antice. Întoarcerea În timp Însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1938). De asemenea, importante, mai ales pentru perioada ahemenidă, sunt unele fragmente biblice, de la Deutero-Isaia la Cărțile Regilor, Ezra, Neemia, Ester și Daniel. Mărturiile ebraice dau informații semnificative despre relațiile bune care au existat Între poporul lui Israel și noii stăpânitori ai imperiului multinațional al Ahemenizilor, de la Cirus cel Mare la Darius I și, mai ales, despre influența exercitată de concepțiile religioase iraniene asupra iudaismului de după exil, mai ales În ceea ce privește angelologia, escatologia și tendințele dualiste (Bousset, 1926). Între izvoarele non-iraniene au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost resimțită În primul rând ca o umilință. Jean-Paul Sartre descria colaborarea În termeni deliberat sexuali, ca „supunere” În fața puterii ocupantului; În numeroase romane din anii ’40, colaboraționiștii sunt fie femei, fie bărbați slabi („efeminați”), seduși de farmecul viril al stăpânitorilor teutoni. Răzbunându-se crunt pe femeile pierdute, francezii Încercau să Înăbușe amintirea incomodă a neputinței lor personale și colective. Acte anarhice de pedepsire violentă au avut loc și În teritoriile eliberate din Europa de Est, Însă ele s-au manifestat diferit. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
caz, imposibil de aplicat: conform Principiilor IV și VI, amestecul În treburile interne ale statelor semnatare era interzis. După cum a remarcat cu amărăciune un intelectual ceh, Helsinki era o reeditare practică a lui cuius regio, eius religio: pe pământul lor, stăpânitorii Își puteau trata supușii cum pofteau. Nu a funcționat așa. Majoritatea principiilor și protocoalelor de la Helsinki din 1975 nu făceau decât să Împacheteze frumos aranjamente internaționale existente. Dar Principiul VII nu numai că obliga statele semnatare să „respecte drepturile omului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani În urmă, În zorii epocii naționaliste, poetul german Heinrich Heine trasa o distincție grăitoare Între două tipuri de sentiment colectiv: Nouă șgermanilorț ni s-a ordonat să fim patrioți și am devenit patrioți, fiindcă facem tot ce ne ordonă stăpânitorii noștri. Acest patriotism nu este Însă deloc emoția care poartă același nume aici, În Franța. Patriotismul unui francez Înseamnă că inima lui se Încălzește și de la căldură se Întinde și se dilată În așa fel Încât dragostea lui Îi cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale. Să nu uităm că, din pământ și munca pământului am trăit și clădit secole, ceea ce avem azi spre fericirea noastră, a copiilor noștri și slava lui Dumnezeu, de aceea să nu-l înstrăinăm pentru a nu ajunge slugă la stăpânitori și țara noastră să nu ajungă colonie. Să fim vrednici și încrezători în puterile noastre, să nu ocolim munca și să ne rugăm Domnului. Credința și munca ne vor asigura continuitatea noastră în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
zile de ocupație un regim de teroare caracterizat prin numeroase confiscări de bunuri, jafuri, violuri și distrugeri 57. Așa cum era de așteptat, populația evreiască din Odessa a devenit la scurt timp după instaurarea administrației militare românești ținta predilectă a noilor stăpânitori. Astfel, în vederea trierii și deportării evreilor din Odessa, în 18 octombrie 1941 comandantul secund al Diviziei a 10-a infanterie, generalul Constantin Trestioreanu, a emis un ordin care prevedea înființarea ghetoului din Odessa în incinta penitenciarului orașului situat pe strada
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
p. 238), întrucât promovează o formă tipică de ceea ce am numit a fi "pedagogia obedienței". Iată un pasaj relevant din Manual... în care este definit conceptul central al lucrării: Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și recunoștință către stăpânitori, întru a ne supune la legi, la obiceiuri și la bunele moravuri ale societății în care trăim; întru a cinsti folosurile patriei, a le întrebuința și a le face cât va fi prin putință mai desăvârșite; întru a contribui la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sabia într-altă mână, a răzbătut barbaria și a asigurat omenirii creștine pace și liniște; a înlesnit înaintările civilizației și a făcut să crească blagoslovenie pe unde era să se semene blesteme. De ar fi lucrat împreună cu dânsul și alți stăpânitori; de n-ar fi întâmpinat atâtea greutăți de o dată; de n-ar fi avut a face cu oameni ca Sigismund Batori, Ieremie Movilă și Basta, și de i-ar fi fost hărăzit de sus un curs politic mai lung, era
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
legați de pământ" (Roller, 1952, p. 48). Manualul unic de Istoria și geografia RPR (1950) exprimă și mai tranșant acest clivaj clasial: "Impreună cu armata au mai plecat funcționarii romani, negustorii, proprietarii de pământ și proprietarii de sclavi, adică toți stăpânitorii. Odată cu ei au plecat și stăpânii daci" (p. 18). Avem așadar elementele pentru o teorie a părăsirii selective pe criterii socioeconomice. Exploatatorii romani, cei care dețineau pozițiile pivotale în colonia Daciei Traiane, s-au retras la sudul Dunării, în timp ce populația
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în etichetele lingvistice elaborate pentru a face referire la acest eveniment: dacă în lungul secol al naționalismului românesc a prevalat expresia "părăsirea Daciei Traiane", acum se glisează către formula "eliberarea Daciei" de "stăpânirea romană" (Roller, 1952, pp. 47, 41). În timp ce stăpânitorii dădeau bir cu fugiții din calea năvălirilor barbare, țărănimea săracă, plebea și sclavii rămân locului. În formule triumfaliste, considerate pesemne tocmai potrivite pentru a-i impresiona pe copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că acea ocină, Tămășenii, n-au fost aleasă, nici împărțită între Corpăcești, și au fost cinci frați și au ținut cu toții frățește, deavaloma...”. Desigur că stăpânirile arătate acum sunt realități târzii, dar în mod sigur au existat anterior și alți stăpânitori, urmare a dizolvării marilor obști devălmașe, cum credem că a fost și a Umbrăreștilor. Documentele care ne-ar fi putut informa exact asupra situației s-au pierdut și nu ne rămâne decât posibilitatea reconstituirii a ceea ce va fi fost mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din 22 decembrie 1666, când răzeșii din Gârlești „ce suntu pe Siret, în ținutul Tecuciului” (aproape de Umbrărești), vând hatmanului Neculai Racoviță, „moșie ce-am avut din Mircea și din Umbrar”, scriu ei în zapisul de vânzare, ultimul din cei doi stăpânitori menționați în act fiind un ascendent al răzășilor vânzători, nominalizați și ei în zapis. Un „Crăste, fiul lui Umbrariu”, din Tomești, ținutul Cârligăturii, este martor la o vânzare din 1603 februarie. Alt antroponim Umbrar, tatăl unor martori la o vânzare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]