780 matches
-
În dimineața aceea și o luă spre școală pătruns de importanța misiunii sale. Și acum maica stareță Îl prezenta copiilor ca În fiecare an, domnul Delcastilo și toți În cor: bună ziua, domnule Del Castillo și pe urmă din nou maica stareță, În engleză, a venit să vă facă o poză ca s-o păstrați drept amintire și Într-o zi s-o arătați nepoților voștri, uite, băiete, bunicul tău a fost și el copil cîndva. Și se făcea la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tremurînd poza pe care Del Castillo avea să ți-o facă Îndată ce grăsana, da, maică, da, maică, Îndată ce grăsana o să termine cu pălăvrăgeala și-o să mă lase să-mi văd liniștit de treabă ca să mai cîștig un ban. Dar maica stareță mai sporovăi cîtva timp despre nepoței și bunici, grozav Îi plăcea să-i vadă pe copii cum rîd la glumele ei. PÎnă și Sánchez Concha pufni În rîs o clipă, dar Îndată văzu că Fernandito asista la scenă furios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le spunea, probabil că sînt caii pentru meciul de azi“. Într-o după-amiază a plouat prea tare față de cît plouă de obicei la Lima și Morales spuse ceva despre cutremure, Întotdeauna sînt cutremure cînd plouă atît de mult și maica stareță spuse că mai bine săreau peste recreație și rămîneau liniștiți În clasă, fiindcă În clasă erau În siguranță și de altfel Întreaga școală era ferită de cutremure. Patio-ul se vedea Întunecat și trist prin fereastra enormă a clasei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți banii adunați Într-o săptămînă, o să cîștigăm, rîndul nostru o să dea cel mai mult, o să cîștigăm și o să ne dea o zi liberă. O zi liberă pentru rîndul care-o să dea mai mulți bani, le-a promis maica stareță. Și bineînțeles Fernandito voia și el să cîștige și să aibă o zi liberă, nu era chiar atît de rău, dar nici Cano și nici altcineva nu putea să-l cumpere spunîndu-i am adus toți banii adunați Într-o săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alături cîștiga la prima numărătoare, ori dacă sînt la egalitate, ca să le-o ia Înainte. În realitate, prima numărătoare n-avea prea mare importanță. Maica Mary Joan făcea socoteala pe fiecare rînd și: ce puțin dăduseră!, ce-o să spună maica stareță cînd o veni? Era cam prostuță maica Mary Joan, nu-și dădea seama că mai aveam destui bani de hîrtie, era cam prostuță. Și Cano era prost de-a binelea, fiindcă s-a emoționat cînd a auzit că rîndul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mary Joan face din nou socoteala pe rînduri... șșșșșșșșș... nu! nu! nu! nu! nu!, rîndul al patrulea nu putea să cîștige, ba daaaaaaaaa!, ba nuuuuuuuuu!, ba daaaaaaaaa!, ba nuuuuuuuuu! și maică Mary Joan, mai e timp, pînă cînd vine maica stareță, mai e timp și lua un pumn de monezi, Îl punea Într-o cutie și tacatacatacatacataca și din nou copiii se repezeau spre ea cu bani de hîrtie, nimeni nu mai dădea acum monezi, acum dădeau hîrtii, de zece, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de importantă era colecta asta, cît de important era ca odraslele lor să facă o impresie bună măicuțelor, erau bani pentru misionari, tăticii Își goliseră portofelele și rîndul al treilea... uraaaaaaaa!, de fapt toate... de trei ori ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și ea uraaaaa! cu brațele ridicate, era de neuitat măicuța fotbalistă, Întotdeauna grozav de veselă și de drăguță. Apoi maica stareță plecă luînd pușculițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ura pentru maica stareță! și celelalte rînduri, uraaaaa!, vor avea... uraaaaa!, o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și ea uraaaaa! cu brațele ridicate, era de neuitat măicuța fotbalistă, Întotdeauna grozav de veselă și de drăguță. Apoi maica stareță plecă luînd pușculițele și cutiile cu bani de hîrtie, ÎÎÎÎÎÎÎc, icni ea, gata să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era gata să cadă cu atîta greutate În brațe și maica Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
copac, dar mai Înainte ajunse la conducta cu o țeava care ieșea din pămînt ca o plantă, tic, o atinse cu crenguța, Îi spuse pisică și se apropie și mai mult ajungînd În dreptul unei tufe de trandafiri sădiți de maica stareță. Se opri să-i privească. Tufa era plină de flori și Cano Începu să le atingă pe rînd pe fiecare și la toate le spunea mamă, mamă și Julius era numai ochi și-și aduse aminte că de fapt Cano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe bulevardul Wilson, le-a dat să facă o compoziție despre un eveniment sau personaj care i-a impresionat mai mult În ultimele luni. Puteau să scrie bunăoară despre vizita cardinalului la școală, ori despre sărbătorirea zilei onomastice a maicii starețe. De crima asta era interzis să vorbească. Nu, nici de asta, nici vorbă, era interzis cu desăvîrșire să vorbească despre viața actrițelor de cinema. Cine le-a povestit porcăriile astea? Vai, vai! Tăcere! Puteau vorbi despre sfînta Roșa din Lima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dăduse cu compoziția, dar degeaba: „Îi ard una de nu se vede“. Și cît mai repede. CÎt mai repede, fiindcă se apropia sfîrșitul anului și trebuia să se țină de cuvînt Răfuiala a avut loc În fundul curții, lîngă trandafirii maicii starețe. Din fericire nu mai era nimeni pe acolo când Cano Îl zări pe Fernandito plimbîndu-se furios prin colțul acela. Dădu fuga să-l caute pe Julius. „Vino să vezi“, Îi spuse și porniră Împreună În căutarea dușmanului. Văzînd hotărîrea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
da drumul, Cano se tot Învîrtea În jurul lui, alergînd din ce În ce mai repede, Încercînd să nu cadă, dar avea să zboare de Îndată ce o să-i dea drumul, Fernandito dădu drumul la mînă și se uită la Cano, care călca acum peste trandafirii maicii starețe și se izbea de gardul de sîrmă din fundul curții. „Mai vrei?“ Cano nu răspunse, fiindcă izbitura Îl făcu să se trezească În cartierul lui, În ziua cînd un prieten Îi spusese: antrenează-te ridicînd bolovani, e ca și cum ai ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine ar fi fost să nu asiste, fiindcă a văzut trei scene care l-au făcut să sufere foarte tare. Prima, cînd un băiețel cu urechile foarte mici a cîntat My Bony lies over the ocean; a doua, cînd maica stareță și-a citit cuvîntarea de rămas-bun adresată elevilor mai mari care treceau la colegiul Santa Maria și a treia, cînd l-au chemat pe Fernandito Ranchal ca să-i Înmîneze o medalie pentru că era cel mai bun fotbalist al școlii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
forme, cu un sens ușor diferit față de cel originar (de persoană în vârstă, dar și de șef al unui grup familial, sat sau regiuni). Astfel, conducătorul unui grup de călugări sau călugărițe dintr-o mănăstire poartă numele de stareț sau stareță, iar meșteșugarii din trecut aveau în frunte un staroste. În gospodăriile românești, capul acesteia este tatăl familiei. Bătrânii satului erau altădată cetățeni de seamă ai comunității, capi de familie respectați și cunoscuți ca fiind drepți, fără a fi însă întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
treabă pe care dumneata trebuie că-i detești. Și pe urmă, contele de Saint-Germain, În atâtea secole, a văzut atâtea capete rostogolindu-se și tot atâtea Întorcându-se la loc pe gâturi. Dar iată că sosește mae-de-santo, Ialorixá”. Întâlnirea cu stareța din terreiro a fost calmă, cordială, populară și totodată cultivată. Era o negresă voinică, cu surâsul sclipitor. La prima vedere ai fi zis că-i o gospodină, dar când Începurăm să vorbim am Înțeles de ce femeile ca ea puteau domina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
monahale ale lumii actuale. Am intrat toate trei în curtea foarte frumoasă a mănăstirii. Nici una nu venise „în vizită turistică”, ci să ne rugăm pentru sufletul tatălui meu. Am înaintat până aproape de biserică. Atunci s-a ivit în pridvor Maica Stareță și a început să strige la noi cu un glas plin de asprime și duritate: - Ce căutați aici în pantaloni? Cum ați ajuns până în curte? Nu vă e rușine? Asta-i rușinea rușinilor! Ieșiți afară! Am încremenit. Mama se înroșise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
la fel. Pe acest fond a apărut preotul. Ne-a privit cu ochi de metal, plini de indignare, dar apoi a zis: - Vezi, dă-le niște fuste! Între timp, prietena mea, o persoană deosebit de credincioasă a lăsat micile danii Maicii Starețe. De sus, din pridvor, preotul ni s-a adresat pe un ton indulgent-disprețuitor: - De unde veniți? - Tocmai de la București, i-am răspuns eu, sperând că îl îmbunez că venim de departe. În acea clipă parcă a auzit o blasfemie: - Aha, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a auzit o blasfemie: - Aha, de la București! Așa vă lasă pe voi astea să intrați acolo la mănăstiri? Nu aveți pic de rușine, ia ieșiți imediat afară! Acuma, pe loc, până mă uit la voi! - Ba nu, a intervenit Maica Stareță, să stea aici, să stea și să asculte ce vorbe grele a scris părintele Arsenie despre femeile ca ele, despre astea în pantaloni, să asculte și să le crape obrazul, apoi să plece și să nu mai calce pe aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
drumul. Mai stau eu ce mai stau, potolesc câinii și când dau să mă culc, fraților, aud un vuiet și văd o lumină mai ceva ca la apocalipsă, suind dinspre Poiana lui Buzatu, știți, unde-au prins-o atunci pe stareță cu Buzatu. Era cum ai vedea o casă arzând și când să te repezi s-o stingi, hop! ea se smulge din pământ și suie la ceruri... — Și șase de-a dreapta Tatălui și va veni cu mărire să judece! - mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei și s-a pogorât un înger, dar dimineața a văzut că era cazac, și încă ortodox. La opt ani puteam traduce din Tit Liviu, la nouă spuneam pe de rost toată slujba, iar la zece știam unde-și ține stareța cheile. Așa am putut citi, după ce adormeau maicile, „Ars Amandi” a lui Ovidiu. N-am priceput eu tot ce scria acolo, dar am reținut imaginile. M-au botezat Cosette, că stareța era moartă după Franța. în urbe nu ieșeam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toată slujba, iar la zece știam unde-și ține stareța cheile. Așa am putut citi, după ce adormeau maicile, „Ars Amandi” a lui Ovidiu. N-am priceput eu tot ce scria acolo, dar am reținut imaginile. M-au botezat Cosette, că stareța era moartă după Franța. în urbe nu ieșeam decât cu corul, la catedrală. Nu voi să mă laud, dar nimeni nu cânta ca mine. Odată, într-o duminică, să fi avut vreo 16 ani, maica Sampdoria, care stătea lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cam scurte, dar bine strâns în talie, stând cu spatele la noi. „Cine e?” am șoptit eu. „Sobieski”, a murmurat ea. Când mi-a venit rândul am cântat ca niciodată. Sobieski a întors încet capul și m-a privit. Atât. După slujbă, stareța a venit la mine, m-a luat deoparte, și mi-a spus așa, mai pe ocolite: „Fata mea, ochiul craiului nostru s-a pogorât asupra ta. De-acum înainte trebuie să fii și mai supusă și mai ascultătoare. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai frumoasă legendă, povestită de bătrâni este despre ziua în care a trecut pe la Giurgeni Alexandru Ioan Cuza. Acesta a poposit și a adormit sub un copac, lângă mănăstire, iar calul, lăsat slobod, a păscut și a făcut stricăciuni maicilor. Stareța din acea vreme a confiscat calul acela deosebit de frumos și nu l-a înapoiat decât după ce Cuza a făcut canon de penitență în biserică. Așa că, în 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, mănăstirea de la Giurgeni a fost desființată. La
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
păsările somnoroase, apare apoi primul zumzet de albine, primul strigăt al cocoșului, animalele somnoroase ies la pășune. Asta este înviorarea mea de dimineață. Contactul cu natura, cu păsările și animalele noastre! Aici chiar este grădina Maicii Domnului. Ea ne este stareță și ne coordonează pe noi, cei de aici", spune el. Puternic, deși firav și tânăr, părintele Metodie este vasluian de-al nostru. A locuit la bloc, pe strada Hușului. A avut acvariu, porumbei, papagali, pe care încerca să îi dreseze
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Prodromița de la Athos a fost pictată în 1863, iar Maica Domnului de la Giurgeni în 1831. Prima minune cunoscută de noi a săvârșit-o la Giurgeni, în urmă cu 16 ani. Cei zece viețuitori de la Giurgeni o au pe Maica Domnului stareță și stăpână, precum toți călugării din mănăstirile care îi sunt închinate. Sfânta Fecioară Maria le poartă la toți de grijă. Este de-ajuns să îi încredințeze Ei toate câte se întâmplă la Giurgeni, că toate se întâmplă exact așa cum trebuie
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]