KorAP: Find »[drukola/base=staroste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...28 >

686 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

în prag îl văzură pe Bozoncea. Luna îi lumina umerii puternici și juca pe preșuri. Îl ținea c-o mână pe Gheorghe, care gâfâia asudat. Încă se auzeau lăutarii și chiotul curvelor venind din urmă. - Aici erai, Paraschive? a întrebat starostele. Didina a căzut pe așternuturi. A înțeles cel tânăr. Stăpânul s-a întors către codoș: - Asta o fi muierea lui, Treanță, că tu mi -lai trimis la însurătoare. Și -la plesnit cu pumnul de -la pus jos. Paraschiv s-a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
frig. Lumina de afară poleia pereții. Bătea în perdelele albe și cădea ca o ploaie peste lucruri. Bozoncea strânse bine cuțitul său lung și făcu doi pași înainte. Paraschiv nu-i vedea fața. Umbrele lor se mișcară încoace și-ncolo. Starostele ocoli masa care-i despărțea. Cel tânăr se feri. În ușa deschisă mai apucă să-l vadă pe Sandu. Acesta se uita speriat la ei. Stăpânul ridică șișul și lama luci scurt. Știa că dacă-l aruncă, nu greșește. Caramangiul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îi spintecase spatele de la ceafă până la noadă. Dacă nu s-ar fi lăsat pe vine, era mort. Sângele zbucni afară prin cămașa tăiată. Paraschiv mai avu timp 306 I să se dea într-o parte și să-l arunce pe staroste la pământ. În mână ținea încă suriul. Ura îl copleșea. Se repezi la cel căzut, dar nu mai avu putere să lovească. Mâna îi era moale și simți cum i se scurge toată puterea din el și înțelese că dacă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a desfăcut cureaua de la nădragi. A pus lăutarii să-i cânte. Țiganii nu prea se îndemnau. Le-a arătat cuțitul. N-au avut ce face. Cântau și plângeau de mila gagicii. O lovea Bozoncea, pornit. Pielea se făcuse vânătă, vânătă. Starostele o apucase de păr și o îngenunchease între picioarele lui. Îi răsucise coadele bogate, s-o țină mai bine și-o plesnea pe spate și pe față: - Na! Na! striga. Na, să-ți ajungă! Ți-a trebuit corditor, ai? Curvă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ruga: - Nu mai da, Bozonceo, nu mai da! Iartă-mă! Iartă-mă! Avea mâinile roșii de frig și pe spinare i se bășica pielea. Stăpânul nu ostenise: - Mai na! Mai na! - Las-o! strigă Mînă-mică de sus, de pe trepte. 307 Starostele nu mai auzea. I se măriseră ochii și-și căuta cuțitul, să-i taie nasul ibovnicei. Îl durea rana de la mână, că-l pălise și pe el Paraschiv, și furia fl orbi. Sandu a crezut c-o omoară și s-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nou furia. Scrâșnea numai din dinți și mușca paharul. Îi venea să se ducă peste ea și s-o jupoaie de vie. Mînă-mică i-a spus: - Lasă, Stăpâne, noi să fim sănătoși, să punem laba pe ucenic, să-i plătim... Starostele nu-i răspunse. Se gândea că o să vie vremea să-l vândă și ceilalți. De-acum pierduse totul. Se răsti la Nicu-Piele: - Du-te dincolo și spune-i să tacă! Să n-o mai aud! Da-n inima lui bătrână

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
aceea de pomină, fuga lui și lumina rece a lunii, mirosul de sânge și mai ales fierbințeala loviturii, ura lui gâtuită și leșinul care-l apucase. Dacă n-ar fi fost Treanță, n-ar mai fi scăpat, -lar fi găsit starostele și -lar fi terminat acolo, în câmpul Mandravelei. Pe urmă s-a ridicat din pat și-a început să umble. - Gata, spuse, putem să ieșim în treabă, Gheorghe... - Ce treabă, lasă treaba, mai odihnește-te. Stai să dea primăvara și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fas! E greu de doborât... - Ce să m-astîmpăr?! De-acum eu o să fiu mai mare, că e bătrân, -lam văzut. Nu mi-e frică. Și s-o pedepsesc și pe Didina, că ea m-a vândut și m-a dat starostelui... Privirea lui se otrăvise. Încă din noaptea încăierării o bănuia de vânzare. Își aduse aminte de cântecul pe care-l ceruse Stăpânul lăutarilor, la circiumă. Nu mai era nici o îndoială că fuseseră vorbiți. Gheorghe se îndoia. - Eu nu cred. - Ce

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vrea să treacă peste Stăpân... Și-n mintea lor se gândeau că parcă s-ar fi dus după Paraschiv, că o să împartă totul cu dreptate, frățește, dar le venea peste mână să-i comande cel tânăr. Se cam saturaseră de staroste că-l vedeau bătrân și moleșit, fără poftă de lucru. Se încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
luntre și punte să-i vezi ochii. Spune-i că dacă ține nuntă cu Bozoncea, vin de-o fur! Altfel, să te urmeze la mine, să-l lase... S-a dus codoșul. A pândit vreo două zile, până a plecat starostele de acasă. Șezuse tot cu frica-n sân, că, dacă -lar fi simțit Stăpânul, cruce-și punea la cap. A dat buzna peste ibovnică: - Didino! Țiganca a deschis ușa. -Cine-i? - Eu, Gheorghe. -Ce-i? - M-a trimis Paraschiv... 310 Cum s-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bătrân, dar carnea ei nu uitase bătaia. Și, apoi, de unde știa ea care e mai tare? Uneori se mai gândise la noaptea lor de dragoste și-o cuprinsese un dor de trupul tânăr al pungașului. Atunci -lar fi lăsat pe staroste, dar și mândria ei de-a fi mireasă o ținea. Care femeie n-ar fi vrut să poarte cununiile? Pe ea n-o dusese hoțul la biserică și nu putea să scape o fericire ca asta. Și parcă de când o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Și-a lăsat-o nedumerită, înfricoșată. Când a auzit pungașul răspunsul, iar i s-au aprins ochii de ura lui veche. - O s-o fur, i-a spus tovarășului, s-o învăț minte... Și-a așteptat în groapă nunta lui Bozoncea. Starostele se așezase pe treabă. Îi trebuiau bani pentru petrecere și se pusese cu jaful, ca în tinerețe. Luase Oborul, îl cutreiera, furase boi, dăduse buzna în case de negustori, le-adunase banii, el cu Sandu și cu Piele, veseli amândoi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
poartă, cu ochii pe ea. S-au urcat în trăsuri. Nașul în față cu mireasa, unu Praporgicu, de furase și el în tinerețele sale, prieten cu Bozoncea, arătos, că avea bani din gros, și pe urmă nașa, nevasta lui, cu starostele. Într-a treia trăsură, veneau Mînă-mică și cu Piele, gătiți, cu obrazurile rase proaspăt, băuți puțin, să aibă chef. Caii mergeau greu prin noroi și Stăpânul striga la birjari: - Dați-le bice, că mă grăbesc! Didina se chircise pe pernele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lui Nicu-Piele: - Mă, hoților, mă! Am venit s-o iau pe Didina și s-o fac mireasa voastră. Vouă v-o dau mai întîi, dacă mă lăsați să-i iau inima-a șuriu prostului ăsta bătrân de ginere... A auzit starostele. S-a ridicat drept în trăsură, galben și furios. Și-a căutat șișul sub hainele lui grozave. Încremeniseră și birjarii și hoții ăilalți. Didina înghețase în brațele nașului, că știa ce-o așteaptă. Paraschiv era cât cerul, suit pe malul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pierdut. A strigat la Gheorghe: - Ia-o, Treanță, pe mireasă, că eu am o răfuială cu Stăpînul! Și s-a urcat pe scara trăsurii. Nevasta lui Praporgicu s-a băgat între ei. Dintr-un pumn, pungașul a pus-o jos. Starostele s-a ferit într-o parte. Din față se auzeau țipetele nașului. Hoții s-au privit o clipă drept în ochi. - Gata, Bozonceo? a întrebat ucenicul. Privirile lui verzi îl străpunseră înaintea cuțitului. Călifarul a ridicat repede pumnul, să dea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
s-au privit o clipă drept în ochi. - Gata, Bozonceo? a întrebat ucenicul. Privirile lui verzi îl străpunseră înaintea cuțitului. Călifarul a ridicat repede pumnul, să dea lovitura sa. Paraschiv i-a apucat brațul și i 1-a răsucit. Suriul starostelui a căzut. Era ca și mort. A strigat: - Nu mă lăsați, mă! Sandu n-a mișcat. Parcă-i luase Dumnezeu puterile. Stăpânul a încremenit. Cel tânăr îl mânca din ochii lui veninoși. Dintr-o lovitură i-a găsit inima. Sângele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
n-a mai venit. Nașii s-au întors târziu la casa ibovnicei, să spună lăutarilor să nu mai cânte, că s-a spart petrecerea, și furaseră pungașii mireasa, si-l tăiaseră pe ginere. Într-o trăsură, Praporgicu îl desfăcuse pe staroste la cămașă și-i căuta rana. Bozoncea avea obrazul vânăt. N-a mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă duceți cu lăutarii la locul meu, că mi-a plăcut... Sângele curgea din el și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
că a ta sânt de-acu... Pungașul fuma numai, auzindu-i suspinele, $i-n carne îi creștea dorul după trupul ei, c-o iubea, dar trebuia s-o pedepsească pentru că nu venise când o chemase el si că-l dăduse starostelui. Praf i-au făcut rochia de mireasă. În noaptea aia, Paraschiv le-a cerut jurământ la toți. A înfipt în pământ cuțitul cu care împunsese inima lui Bozoncea si le-a zis: - De-acum eu sânt ăl mai mare peste

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de dureri și-i vâjâia capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și la moarte, roaba lui era... Vecinele au chemat poliția, au sosit comisarii, au cercetat cum -lau omorîț pe staroste și -lau dus la Morgă, cu Nicu-Piele alături, i-au despuiat, le-au făcut autopsia și i-au trimis înapoi după ce ținuseră școală pe ei. Praporgicu 1-a îngropat și pe el, și pe hoțul lui de tovarăș. A cheltuit

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
315 Iubită avusesem, se duse și ea... Străin sub bolta cea rece, Timpul ce trece, Cum așteptam, Of, mama mea! Dase un plâns în pungași și drumul nu se mai isprăvea. Țiganii băteau măsurile repezi ale geamparalelor. Unde era el, starostele, unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe vine și-n călcue! La cimitir a citit preotul o slujbă și au pus coșciugele în pământ. Nașul se ținea de crucea lui Bozoncea și hohotea: - Muriși, neică, muriși... Plângeau și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
unde-i așteptau niște cozonaci moldovenești, galbeni ca berea, și țuică fiartă, să-i trezească din adormiri. Abia târa Anghel contrabasul, vechi și negru, mare cât un hambar, scrijelit de atâtea drumuri, în pântecele căruia dormeau cântece nemaipomenite. Mitică Ciolan, starostele, nu-l mai slăbea cu gura dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece ziua și nu ne-am făcut treaba, ne-așteaptă oamenii să-i cinstim cu câte un cîntec! Ușor de zis

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nevasta, să-i aducă parale de ciuguleală. 334 - Mă, vă mai dăm trei sute de lei dacă ne mai cântați până diseară! zise ginerele. - Nimic! Mergem! Avem și noi treabă, ce credeți dumneavoastră? Ia-ți, Anghele, blestemul și haide! se răstise starostele la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia pustie a Munteniei se strigau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cînte: Te cunosc după fular, C-ai iubit particular... Anghel s-a dat mai aproape de țambalagiu și 1-a liniștit. - Lasă, mă nea Dumitre, că n-o să murim noi... - Măcar un kilometru să ne mai fi dus... Ce spui, Mitică? Starostele și-a strâns mai bine șalul de mătase albă care-i înfășură gâtul golaș și slăbit și s-a apropiat de cel care-i cărase cu sania: - Și zici că nu ne mai duci măcar până-n barieră? 335 Omul nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
i se îngreuiază armonica, pe care se așezase un strat gros de zăpadă. - Ptiu! Cine ne puse să plecăm, nene Mitică? zise Dumitru. Nu ne era nouă bine la căldurică, cu molanul pe masă? Ca să nu mai vorbesc de bani... Starostele tăcea îndîrjit. Privea împrejur și nu știa încotro s-o apuce. Așezările omenești erau pe aproape, dar cum să mai deosebești ceva prin negura care se lăsase și cine să te audă dacă ai striga în chiotul vîntului? - Gura, că

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Anghel râse cu glas stins: - Fugiți, mă, d-acilea, ce să caute lupii-n București! Tăcură, ascultând încordați. Acum nu se mai auzeau decât crengile pomilor, lovindu-se și frecîndu-se. - Un chibrit... aveți careva un chibrit? se dumeri cel dinții starostele. Se căutară înfrigurați. Neacșu găsi o cutie prin fundul nădragilor. Dădu să aprindă, dar crivățul stinse flacăra mică a bățului umezit. - Îți tremură mâna, ai? râse iar Anghel mânzește. Adu la mine. Încercă și el stricând câteva chibrite. Dumitru se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]