2,893 matches
-
rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
s-aprinzi stinse culori, Apoi la îngeri să mă ceri. Să n-am nici lacrimă sub fard, Dar nici cărări să pot pleca, În gând să-ți plâng, în trup să-ți ard, Doar tu să poți desfereca Tăceri din stepe fără rost, ... Citește mai mult Se poate să te fi știutDin vremea când treceau caleștiCu vise-n bernă și-n tumultSă nu observ că rătăcești.Pe buze numele-ți sculptatL-ai înfrunzit, să știu că-mi ești,Să port pe
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Avar s-aprinzi stinse culori,Apoi la îngeri să mă ceri.Să n-am nici lacrimă sub fard,Dar nici cărări să pot pleca,În gând să-ți plâng, în trup să-ți ard,Doar tu să poți desferecaTăceri din stepe fără rost,... X. OCHII TĂI, UMBRA TA, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015. Urci pe iederi de gând însetat de arome, Sapi fântâni, culegi maci din strânsoare de fum, Cât mă dor ochii
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
condiții, ei ca străbunii nu durau biserici și cetăți de piatră, ci oile și le creșteau, creând cu ele o cultură a transhumanței colosale, pe suprafețe foarte-ntinse și-având ca ghid hărțile-astrale: Vara departe în Balcani și-n inima stepei rusești, iar la iernat, din nou acasă cu dor de obștile sătești. Din transhumață-au rezultat sălașe-ale păstorilor români, oriunde soarta i-a mânat cu oile printre străini. Așa se face că româna nu-i numai în Balcani vorbită, ci până
BALADA DORULUI DE DUCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381046_a_382375]
-
ciopârțiți, erau transformați în cârpe, erau transfigurați în zdrențe, erau reeducați în umbre străvezii aidoma unor fantome întoarse dintre morți. Stâlpul și temelia culturii, educației, moralei lor creștine fuseseră dinamitate de noua putere proletaro-bolșevică, samavolnic impusă cu tancurile de barbarismul stepelor sovietice. Iată cum surprinde o discuție academică dintre călăul-colonel Zeller și o victimă în care se cuprinde ideologia roșie proletară de atunci și cea albastră neoproletară de azi, înțepată din când în când de spiritul mistic creștin: „...-Poate că nu
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. În luna iunie a acestui an se împlinesc 75 de ani de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial. 500 dintre jertfitorii acestui război, scăpați de moarte în iadul din stepa rusă, au privit pentru ultima oară un crâmpei văratec de Patrie, pe meleagul baștinei mele. Dedic memoriei lor modesta mea osârdie de aici. Ecoul celui mai tragic război modern, ultima conflagrație mondială, încă nu și-a atenuat vibrațiile. La 22
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Hitler, controversă exacerbată în mediul ... Citește mai mult În luna iunie a acestui an se împlinesc 75 de ani de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial. 500 dintre jertfitorii acestui război, scăpați de moarte în iadul din stepa rusă, au privit pentru ultima oară un crâmpei văratec de Patrie, pe meleagul baștinei mele.Dedic memoriei lor modesta mea osârdie de aici.Ecoul celui mai tragic război modern, ultima conflagrație mondială, încă nu și-a atenuat vibrațiile. La 22
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
constată astfel că războiul este un prilej tot atât de bun pentru un chiolhan precum o cumetrie sau o luare din moț. Foarte bine! Doar așa se puteau uita milioanele de morți care-și albeau oasele prin pustiuri, mlaștini, păduri sau prin stepele sălbatice unde ajunseseră fără să aibă habar ce caută pe acolo. În contextul acestei bucurii generale proaspăt revenitul Ludovic al XVIII-lea simți nevoia de a-l invita la un prânz de lucru pe autocratul Rusiei, strălucitorul Alexandru I Romanov
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
execuți stagiul în funcție de păcatele avute, ego-ul tău te urmărește zilnic de la fereastră și cu umilința sufletului pierdut te compătimește, uneori miroase a fum iar eternitatea infernului își blesteamă semenii, în jurul ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoală, declari: focul îmi va pârjolii goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, pentru ca cineva să dea
ERA SPAŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373924_a_375253]
-
războiului se împletește cu cea a dragostei și a naturii: „Înfloreau merii și perii,/ Plutea ceața deasupra râului./ Ieșea pe țărm katiușa./ Ea ieșea să cânte/ Pe țărmul înalt și abrupt./ Mergea cântând un cântec/ Despre un vultur gri de stepă,/Cântecul iubitului său/ Ale cărei scrisori le păstra./ O, tu, cântec, cântecel de fetiță,/Care zboară spre soarele strălucitor/Și imbold pentru soldatul de pe granița îndepărtată,/ Cu salutări de la Katiușa./ Îi va auzi cântecul/ Va veghea asupra pământului natal/Cum
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
nefalsifi¬cat, ajutându-i și pe ceilalți să-l cunoască. Apoi este grija de a păstra integritatea unității Bisericii. Pe Nistru voievozii români au construit cetăți care să ne delimiteze, să ne apere de puhoaiele ce veneau din adâncurile pustelor, stepelor siberiene. Spre apus nu s-au putut construi cetăți, dar au existat nenumărate altare ortodoxe, acestea fiind cetățile care ne-au apărat de înstrăinare. Am fost de multe ori peste Tisa, i-am văzut pe creștinii din localitățile Slatina, Apșa
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE VIAŢĂ ARHIEREASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/372881_a_374210]
-
a șasea iarnă mă vede sub polul acoperit de zăpadă” („EPISTOLAE EX PONTO” IV). Despre obștea teritorială la daci, LUCIUS QUINTUS HORATIUS FLACCUS (65 î.Hr. 8 d.Hr.) în ODE ne vorbește astfel: „O viață mai bună duc sciții din stepă, care au obiceiul să transporte pe care, casele lor rătăcitoare, la fel și geții cei aspri, cărora pământul nehotărnicit le dă roade și cereale libere, nu le place să cultive același ogor mai mult de un an, iar după ce au
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
a șasea iarnă mă vede sub polul acoperit de zăpadă” („EPISTOLAE EX PONTO” IV). Despre obștea teritorială la daci, LUCIUS QUINTUS HORATIUS FLACCUS (65 î.Hr. 8 d.Hr.) în ODE ne vorbește astfel: „O viață mai bună duc sciții din stepă, care au obiceiul să transporte pe care, casele lor rătăcitoare, la fel și geții cei aspri, cărora pământul nehotărnicit le dă roade și cereale libere, nu le place să cultive același ogor mai mult de un an, iar după ce au
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]
-
a șasea iarnă mă vede sub polul acoperit de zăpadă” („EPISTOLAE EX PONTO” IV). Despre obștea teritorială la daci, LUCIUS QUINTUS HORATIUS FLACCUS (65 î.Hr. 8 d.Hr.) în ODE ne vorbește astfel: „O viață mai bună duc sciții din stepă, care au obiceiul să transporte pe care, casele lor rătăcitoare, la fel și geții cei aspri, cărora pământul nehotărnicit le dă roade și cereale libere, nu le place să cultive același ogor mai mult de un an, iar după ce au
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
dispare parcă, lumea toată, / Rămân doar fricile care ne ard. // Și iar și iar, luând-o de la capăt, / Pe-o ață, zilele le înșiruim. Clătind lumina în izvorul proaspăt, / O nouă față, lumii, dăruim.” Poeme sensibile, tulburătoare sunt dedicate Tatianei Stepa și lui Grigore Vieru. Poeta brodează și câteva gânduri în complicata și simpla în același timp - modalitate a poeziei tradiționale nipone, în spirit de haiku. Se pare că aceste miniaturi sunt cele mai reușite din întregul volum: “Gânduri în haiku
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
pe care îl servise de la gradul de sublocotenent până la cel de căpitan. Poveștile bădiei Huță ne făceau să uitam că suntem în clasă, la școală, și tremuram cu el prin tranșee, în gerurile de la Cotul Donului, răbdam de foame prin stepele de pe malurile Volgăi. Bădia Huță l-a urmat pe domnu’ Agape până în zăpezile din Munții Tatrei, de unde s-a întors pe jos în sat. Căci atunci când s-a terminat războiul, în primăvara anului 1945, soldații n-au mai ascultat de
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
soldați fără un singur ofițer, Acum înțelg de ce tăcea mamaia, de ce februarie era prea rece, Iarnă lui 1945 a fost uitare, Ei, ofițerii, au murit uciși de nepăsare, Hai să cumpărăm o nouă țară, România doarme la Zvolen și în stepa rusă, Hrănind alte neamuri cu sângele și spiritul ei. Da suntem goi, cei înțelepți se tot retrag, luminând Terra Noi coborâm prin trapa în noroi - Hei, nu pe acolo, vino aici este o autostrdă Trecem parapetul punții și... Of, ai
LA PIAŢĂ de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347875_a_349204]
-
fiu „deschizător de drum” pentru alți creștini care vor urca după mine, dornici să primească sfaturile și mângâierea părintelui Macarie. Când am ajuns sus pe plai, picioarele mi s-au afundat în zăpadă până la șold și un vifor ca în stepele rusești mătura totul în cale, în rotocoale spiralate“, scrie autorul Ciprian Voicilă în cartea sa. Cât despre întâlnirea cu părintele Macarie, autorul și sociologul Ciprian Voicilă scrie: „Când l-am văzut prima dată, m-a marcat chipul său luminos, pe
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
mă hipnotizează. Îmi pare că tabla de șah e colorată feeric. Unele pătrate sunt albastre, precum cerul Bucovinei sau apa Dunării dintr-un vals vienez. Celelalte pătrate sunt verzi, precum vara iarba din insulele nordice sau pădurile de mesteacăn din stepele rusești. Tabla de șah e magică, așa cum, de altfel, sunt și piesele de pe ea. Jocul fantastic al luminilor mă face să văd pătratele albastre ca pe niște lacuri misterioase într-o salbă de fiorduri în care plutesc, precum niște gondole
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
Corceaghin” elogiind demagogia neartistică din „Așa s-a călit oțelul”, pot spune că-i vedem drept un cuplu, fiindcă așa ne erau dați drept exemplu de succes literar, unul scriind romanul despre sentimentele combinelor, semănătorilor și secerătorilor mecanice pe întinsurile stepei, iar altul romanul cu trăiri de buldozere, aparate de sudură la ger, macarale trasportatoare și inginerii de montaj în industrializarea ghețurilor siberiene. Și se mai constituiau în cuplu exemplar prin încasări cu care au dus-o bine până la adânci bătrânețe
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
neantul în doze controlabile necuvântul purtat de vânt și așezat pe tabla de șah a vremii în dimineți când totul pare static adierea de pe frunte semănând cu sărutul mamei sau chiar îmbrățișarea iubitei visate pot veni pot pleca pot fi stepa în care doar copita calului se mai afundă arșița ce te topește gerul ce te geruiește noapte sau zi zvon sau certitudine orice. Astăzi însă nu sunt decât cuvîntul ce-ți bate în tâmplă de la distanța dintre două computere. Referință
POT FI de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348971_a_350300]
-
-n rugină! Locurile bântuite de stafii de gheață ninse cu fluturi de sânge, măștile râd unde-și calcă pe urme tiranii. Acolo noaptea-și iubește stăpânii, cu ura iubirii înregistrată-n memorie. Punți delirante, arcuri peste mări, femeile pleacă în stepele răsăritului, marginile lumii se îndepărtează. Se smulg aripile la îngeri, păsările simt durerea; prin aer sunt zburătoare metalice. Penele desenate, simbol cu semne ciudate, o femeie poartă numele unei cifre, și dragostea se consumă pe căi imaginare. Nedumerit, mă întreb
O FEMEIE POARTĂ NUMELE UNEI CIFRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346814_a_348143]
-
rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
a lunii urlând după hrană până acolo unde au început centaurii să se audă și să se bată între ei după un ochi de singurătate dorul de foneme vine apăsat pe silabe pe cuvinte de altar prin pădurea albastră peste stepe și fire de galben lângă o floare imensă care miroase a lavandă și-a buze de mușcată se-aude un dangăt de clopot înalt și stins undeva sunetul lui strălucește ca un fast dureros în care cumpăna din culori se
REZERVAŢIA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376481_a_377810]