1,412 matches
-
tribunilor, republica revoluționară, dinamică, telurică. Era un om al ordinii, dar nemăsurata lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o iubea și o stima. Lângă el, toți ceilalți șefi republicani par dinamitarzi, teroriști, luciferici. Barba patriarhală a nobilului președinte e un simbol al tuturor virtuților patriotice. Singur poetul desmetic, evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
același timp și în masonerie, exercitând o influență decisivă în Loja Montana, care le ușura comanda asupra întregului Mare Orient Lusitan. Vom reveni asupra organizației și forței masoneriei în Portugalia. Trebuie subliniat, însă de pe acum caracterul terorist al carbonarismului și stima aproape superstițioasă pe care o dobândise mai ales în mediile muncitorești și marinărești. Alta Venta avea spioni pretutindeni, în așa chip încît Regina Amelia nu îndrăznea să șoptească ceva important vreunui ministru decât în mijlocul salonului pentru că până și telefonistul făcea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru știință, mai era vechea sa pasiune pentru a învăța pe alții, pentru a crește tineretul. Fără să fi devenit legendar, și ca atare neatrăgând studenți de la alte facultăți, Salazar era totuși un profesor cunoscut și respectat în Coimbra. Îl stimau chiar cei care nu-i împărtășeau credințele sale catolice și militau în feluritele partide republicane. Lucrul acesta se verifica în primăvara anului 1919, când Salazar, împreună cu alți trei profesori, e suspendat din învățămînt. Este perioada care urmează asasinării lui Sidonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
începea cuvântul. Plimbă o privire rapidă peste auditoriul său și, înainte de toate, îi salută din partea împăratului Valentinian și a lui Magister militum, exprimându-și din nou condoleanțele pentru dublul asasinat. — Pentru Waldomar, Flavius Etius avea un mare respect și îl stima ca pe un aliat credincios. Cine l-a ucis, oricum, și-a făcut rău socotelile, căci... Un glas nerăbdător se ridică din mulțime, întrerupându-l: — Fidelitatea față de alianță nu poate veni numai din partea burgunzilor; spune-ne când ajunge armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ipoteza: Dacă, revoltată, rușinată, indignată, dă scrisoarea rudelor ei, ca s-o răzbune de "ofensă"?... Noaptea aceea n-am dormit deloc. Am petrecut-o sub geamurile ei, afară din oraș, pe toate străzile orașului. PRIVIND VIAȚA Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalți nu le face onoarea intransigenței tale. Nimene nu reclamă mai mult toleranța decât cel netolerant, pentru că toleranța ta este condiția de viață a netoleranței lui. Nu mărturisi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deplină conștiință sau nu, ea a făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea; m-am ferit în mod lamentabil: mi-am trădat voința de a nu-i spune că o iubesc; am cedat, silit parcă de provocarea 1Cu toată stima (fr.). ei, debitîndu-i ridicola mixtură "prietenie pasionată", după și mai ridicolul "sentiment curios"; nu am întrebat-o nimic, nu i-am cerut nimic, nu i-am propus nimic, nu i-am făgăduit nimic. Așadar, din motive de înalt ordin moral
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de-a lungul peronului. Ajungând la capătul trenului, soldatul se urcă pe locomotivă, iar de acolo, de sus, le ține prizonierilor o scurtă cuvântare. E micuț, vioi, cu mustăcioară subțire răsucită căzăcește-n sus și un pic abțiguit. Le spune: „Stimați tovarăși și tovarășe, văd că sunteți flămânzi și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea“. Soldățelul tușește În pumni, face „hm“, după care continuă: „Cu șapte pâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă doresc să nu duc lipsă, nu-i nici un fel de obstacol...!” Parcă temându-se să nu dispară aceast neașteptat elixir al fumătorului, ministru mai aprinse o țigară Învârtind printre degete repartiția de carton asfaltat, reluând discuția. „Trăim timpuri grele stimate domn. Doresc din inimă să te pot ajuta, ce să zic...Pe a mea răspundere, Îți ofer două mii de metri pătrați. Ești mulțumit...?” Tony Pavone cumpăni fulgerător situația. Hotărât, cu Îndrăzneală Îmbulzi restul cartușelor În sertarul Întredeschis oferindu-i drept
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ascultă la mine colonele. Dacă În loc să-i trimeți la pușcărie Îi taxai pe fiecare cu o sumă de bani modestă, acum erai un om pricopsit...! De ce trebue să ai dușmani la tot pasul când puteai să ai buzunarele pline, acumulând stima tuturor. Cu ce te-ai ales după douăzeci ani de muncă...? Cu nimic! Ai pe tine un singur costum de haine pe care l-ai dat de atâtea ori la curățat Încât, mai știi ce culoare a avut când a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totalitarismului!!”, și se prăbuși pe scaun, râzând iar înfundat, cu pumnii la gură, de parcă-și apăra râsul de un dușman nevăzut. „Băă, da’ să nu te pună dracu’ să te dai la femeile pe care eu le iubesc și le stimez și când nu uit le mai și fut, că te ia mama dracului. Ai înțeles!?” „Am înțeles”, râdeam, îmi plăcea omul. După-masă ne-am și pilit amândoi într-o magazie mică și întunecoasă ca o cameră obscură, unde își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
profesori, iar Tămaș știa asta. „Tovarășe Tămaș, zicea Todea, vine Ziua Republicii. Ca profesor de istorie, trebuie să faceți o acțiune, tovarășe, la nivel de municipiu.” Tămaș începea să miorlăie ca pisica lui alcoolică. „Tovarășe Todea, știți că eu vă stimez foarte mult. Dumneavoastră sunteți omul de viitor, nu un boșorog ca mine. Da, da, știu că v-am mai spus asta, dar v-o repet. Eu sunt un intelectual ramolit, tovarășu’ Todea, nu m-am călit la școala grea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acum câțiva ani, stând singură cu mama, i-am confiat nostalgiile mele, iar ea spre surprinderea mea mi-a spus că știa. Părinții știu tot. Au intuiția lor care nu dă greș. De atunci n-am mai vorbit niciodată. Te stimează, vorbește foarte frumos de tine. În clipele acelea mi-e ciudă. Pe tine. Nu știu exact de ce. Acum ninge. Se împlinește sub zăpadă grâul. La primăvară va răsări în lumină. Tu ești departe. Poate vei veni la mormintele lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
copios întreținută de vecinătatea generoasă a apelor Oceanului Pacific. Peruanii de cultură obișnuiesc să spună că, "pentru a cunoaște Lima nu este suficient s-o străbați geografic, ci trebuie să-i captezi spiritul" sau "Lima, cine nu te vede, nu te stimează". Am încercat, în acele zile aproape libere, hoinărind pe străzile orașului vechi, să memorez dovezile opulenței acestei capitale coloniale și multiseculare a viceregilor spanioli, în care autoritățile guvernamentale, ecleziastice, comerciale au extins comoditățile lor firești la edificarea unei infrastructuri culturale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Tombuctu; spune-i mai ales că în ținutul negrilor regatele sunt numeroase, că se bat necontenit între ele, dar că nu încearcă niciodată să se extindă dincolo de fruntariile lor. După ce îi vei fi reținut atenția și îi vei fi câștigat stima, vorbește-i despre Mariam, dacă nu cumva ea este deja liberă la ceasul când aștern aceste rânduri. Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deget pălăria, cum văzusem prin filme. — M-am gândit io, că stăteați la intersecție, am zis chiar în mine, bre, ce seamănă cetățeanul... adică dumneavoastră, că noi așa spunem, mai popular, când ne adresăm în absență la oameni care îi stimăm, dar tot eu mi-am zis când vă vedeam cum vă țineați de electrică acolo, la intersecție, nu se poate să fiți dumneata, chiar așa, pă dezechilibru, că aveți doar mașină de serviciu, conducător auto, ce să cătați noaptea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ținuta morală nu-l împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord. C-tin. Cubleșan, ed. cit., p. 263, se consideră că acest motiv al
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Venturiano și ajutându-se reciproc. Ipingescu își aprobă amicul în mod mecanic prin „rezon” și răspunde chemărilor acestuia: „Săi, nene Nae!”, „Urgent”. Redus la minte, întunecat de o onestă stupiditate, suprema satisfacție a lui Ipingescu este de a se face stimat de familia lui Dumitrache și de a-și afirma „superioritatea intelectuală” tălmăcind articolele politice. E un tip de „farsă groasă”, cum îl caracterizează însuși dramaturgul, dar având vanitatea relațiilor sociale. Tot în relații de alianță amicală este și Ipistatul din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cine? Dan: Cine? Ciprian: “Prietenii soarelui”, după cum spune și cântecul nostru: “Bună dimineața, soare!” Vrei să-l cânți împreunä cu noi? Dan: Vreau! Ciprian: Atunci, să-l cântăm! Se interpretează cântecul de către toți elevii! PINOCCHIO Prezentatorul ( rostește tare, cu bucurie): Stimați și dragii noștri spectatori, Găsiți-vă o clipă de răgaz Spre a-l cunoaște pe Pinocchio-Năzdrăvanul. În clipe de amar și de necaz ! Așa-s copiii care nu ascultă ... Voi luați aminte, nu faceți ca el ! Tocmai de-aceea spunem
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vă Întâlniți la București Sâmbătă. Eu printre altele mi-aș permite să te Îndemn să mai trimiți câte o carte poștală când și când asta pentru liniștea maicătei și tot odată spre satisfacția mea că am un fecior care-și stimează părinții. Cu drag, Popescu. Notezi că sintaxa bătrânului Începuse de atunci să scârțâie nejustificat pentru un om care Încă mai era Învățător și nu se pensionase pentru boala de cap pe care acum se zice că și-a mai domolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urât. Cu toate că era bun prieten cu mine, Dinulescu nu-mi solicitase niciodată, nu numai poezii pentru iubita lui din trecut sau de-acum, dar nici măcar colaborarea la corespondența amoroasă. Aceasta îl ridicase mult în ochii mei și începusem să-l stimez. Așa că m-am mirat foarte mult când l-am văzut că mă cheamă discret deoparte și-mi șoptește cu tremur în glas: ― Vreau să te rog ceva!... Știi că vorbesc: c-o fată de la Centrală și că lucrurile mergeau foarte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu putea suferi situațiile falșe, le lăsase singure pe Nory și Elena, pentru a putea să-și facă mărturisirile amicale. Nory, cea nemulțumită de toți și de toate, avea o slăbiciune pentru Elena. Fie impresie a tovărășiei de copilărie, fie stimă reală, făcea pentru ea o excepție la regula nemiloasă a judecății batjocoritoare cu care "feminismul" ei maltrata pe bărbați și femei. De altfel, pentru toată lumea Elena era un fel de tip model. Model de răbdare, de cumințenie, de toate virtuțile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adevărat încîntătoare, plină de capriciu, dar care da în schimb. Și Rim părea pătruns de meritul acelui dar. Hailipa era un om fericit și Lenora o femeie cinstită de speța cea mai bună, pe ale cărei calități de interior le stima mult, explica uscatul Rim, și cuvintele "cinste" și "stimă" sunau solemn. Portretul Lenorei la oraș satisfăcea intuițiile lui Mini. Așadar, câteva zile în fiecare sezon, alcovul unei văduvii provizorii era mutat Ia Lina, întrerupt de scurte campanii cu trăsura în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bolnavă! în afară de casă, povestea pretutindeni cu mulțumire că sanatoriul vienez făcuse minuni și că Lenora era complet restabilită. Era chiar convingerea lui. In timpul ăsta Hallipa stabilise aproape totul cu Drăgănescu, un candidat protejat de el și pe care îl stima ca om și ca situație. . .. Cât era de curios, față de mersul de odinioară al lucrurilor în menajul Hallipa, faptul că Lenora nu știa în momentul acelor deciziuni încă nimic! Intr-o zi care păruse Iui Doru mai potrivită, așezat cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o cătușă de aur masiv. O desfătare pentru o privire lacomă după lucrul frumos și de preț. Lui Mini aurul îi da mereu impresia vie a realităței lui suverane, îl admira ca pe cel mai minunat filon al humei, îl stima pentru puterea pe care oamenii i-o dau asupra lor înșiși. Se uită la ceasul mic de mână. - Ar mai fi vreo trei sferturi de oră, zise. Să știi că eu nu stau târziu. Abia avură timp să deschidă umbrelele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fiecare în felul său. Trăind - iubesc, urăsc, suferă, ca să ajungă undeva. Se află sub imperiul unor biete sentimente în fața cărora ideile pălesc. Mă îngrozește planificarea sufletească. În numele unei idei impuse, cum să-l urăsc pe cel pe care l-am stimat? - Ochiul tuturor se va forma în lumina unei necesități deplin înțelese. Aceasta este legea iar înțelegerea ei dă sentimentul libertății. Nu sîntem anarhiști. Cele ce spun vor fi evidente pentru fiecare. - Spălîndu-l bine în urechi. Pesemne de aceea nu aveți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]