2,915 matches
-
În mod direct de mine. Mă rog, și de mine, ca să n-o iau razna cu totul. Înțelegi ce vreau să spun? - Mai mult sau mai puțin. Continuă... - Nu m-am imaginat niciodată pe post de salvatorul umanității, n-am stofă de erou, nu e jobul meu. De altfel, nici nu concepeam că lumea stă agățată În fire atât de subțiri și că destinul și viitorul ei pot ajunge nemijlocit În mâinile cuiva - o persoană, un grup, fie și o organizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din cei mai citiți negustori din Corint, a cărui iubire pentru Platon se vedea până și în felul cum umbla pe punte: măsurat, îngrijit, fără să se clatine. De altfel, cala corăbiei sale nu era umplută cu uleiuri, măsline, mirodenii, stofe, ori - pentru că tot veni vorba - puști, sânețe, ci cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din satiricii latini, din presocratici, din neoplatonicieni, din Alixăndria sau din Organonul aristotelic, pe scurt o întreagă bibliotecă ambulantă din care Ianis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot ce mă acoperă devine transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy Strauss. Vreau să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei, și-au cam lăsat oasele prin Închisori și cei ce reprezentau o valoare și ar fi avut Într-adevăr ceva de spus și-au luat tălpășița. De ce crezi că asistăm la exodul ăsta? Se scufundă corabia, domnule, cine are stofă de sinucigaș rămîne aici și tace, cine nu, se mută pe altă planetă. Auzi, bomba mea cu efect Întîrziat! Iluzii, mon cher, iluzii. Păi sigur, scepticismul tău funciar, Înțelepciunea ta pasivă de om care n-a făcut niciodată nimic țși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oferă iluzia acestei libertăți. Uneori, iartă-mă, n-aș vrea să mă interpretezi greșit, Încep să mă Întreb care este adevărata lui vocație. Cred că ar putea fi un excelent șef de stat: mă conving tot mai mult că are stofă. — Ești teribil, vezi la asta nu m-am gîndit. Niki, șef de stat! Aș fi dat lovitura. — Eh, acum Înțelegi de ce Albu din perspectiva lui de cîrtiță, Înțelegi ce reprezenta Niki Bârsan pentru el? — Doar n-ai să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și penteleu și o pîine neagră de toți banii și-am Înfulecat ca un spart În sala de așteptare de clasa a doua atunci am știut că n-am să pier dacă nu simți rușinea cînd cerșești Înseamnă că ai stofă de Învingător și spate ce spate salahor a Întîia la BCS opt ore cu cărțile-n spinare la mutatul depozitelor aveam mușchi nu glumă și mîntuitoarele alea durdulii li se scurgeau ochii după mine și Panait băiat bun ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca asta, cu nici un preț. Mai bine coase ea. O să picteze și stema, dacă trebuie, o să-l picteze și pe bunul Dumnezeu, numai el să nu facă una ca asta, pentru că o să pierim cu toții. — Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la altceva nu, măcar de pansamente e bună. Tricolorul infectează rănile - a spus el, continuând să tivească drapelul. Afară Mulțimea muncea. Au pavat cu saci de nisip și pietre de caldarâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el. Trăgeau cu urechea, au aprins lanterna, au curățat mașina de cusut de Adél și de Benjamin, apoi au dus-o cu un cărucior pe două roți nu prea departe, pentru că s-au întors degrabă. Au îngrămădit o mulțime de stofe pe căruț, pentru că se pricepeau la împachetat. Încet-încet, nu au mai rămas în atelier decât Adél, Benjamin, paravanul și cu mine. Nu erau prea guralivi. Se înțelegeau din semne. Numai la ultima tură femeia a început să țipe cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au cunoscut pe bătrânul croitor, dar asta e doar o presupunere. N-am scos o vorbă. Mi se părea că și lor le-a fost golită locuința, cât stătuseră în pivniță. Așa a devenit cuvertura altarului covor și resturile de stofă englezească ale lui Benjamin, draperii la ferestrele rămase întregi. Și nici eu nu le-am adus noroc, așa că am mai primit o scatoalcă, pentru că nu vorbeam, „muțenia lui Dumnezeu“, și cartofi copți în coajă, cu sau fără sare, după gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fost deosebit de nepricepută din moment ce își făcuse deja simțită prezența. Intrând pe neașteptate în mijlocul unui grup de vânzători de ziare am aruncat câteva priviri scurte peste umăr. Era un bărbat, surpriză, surpriză, de aproape treizeci de ani, purtând o haină de stofă; rămăsese nemișcat în mijlocul trotuarului, cuprins de o confuzie palpabilă. Câtă stângăcie! Dacă aș fi crezut că tipul este doar genul de maniac trist care se excită urmărind femei necunoscute la cumpărături, m-aș fi întors brusc către el să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dacă ar fi fost artificial, pieptănat pe spate și dat cu gel. Era la fel de negru precum îi era fața de albă și îi dădea un ușor aer de păpușă orientală. Era evident că nu e din zonă. Haina veche din stofă, lăbărțată la umeri, puloverul albastru deschis, cu gulerul de la cămașa în dungi pe afară, pantalonii de catifea, toate indicau atât de limpede „Kensington“ de parcă îi era tatuat pe frunte. Expresia de pe fața lui mi-a confirmat așteptările. Se uita în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a spus unul dintre băieți. —Ia-ți gându’, Simon, a spus Johnny peste umăr. Găsește-ți păsărica ta. încearcă la Sophie. Ea e mereu dornică de distracție. A indicat o fată care purta acea bentiță omniprezentă, o haină galbenă de stofă, o cămașă albastră cu dungi și jeanși. Gulerul cămășii era ridicat în sus și susținut cu un colier de perle. Pe buze purta o nuanță mai deschisă de roz decât cea de pe față. Era singurul ei efort de a coordona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mușchii corpului suplu, uneori mușcându-și coada , devenind un cerc perfect. Dis-de-dimineață au venit în vizită directorii de la bancă. În frunte cu șeful lor, erau zece persoane. O echipă kafkiană, cu părul tuns în același fel, costumele croite din aceeași stofă fină, cravatele cu același model standard, cu fețele ca măștile, care încercau să ascundă trăsături aspre. Parcă fuseseră scoși din cărțile lui Kafka, birocrați purtând semnul secret al unei mașini abstracte, de terorizat. Se anunțaseră prin telefon dis-de-dimineață. Soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi ieșeau în evidență ca niște obiecte foarte ascuțite vârâte sub stofa foarte întinsă -, și în această gârbovire, în acești omoplați proeminenți citeam și neputință, și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el în tăcere, pe la spate, ca să nu mă vadă, i-am pus mâna pe umăr. Nu tresări și nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
când, ca într-o prăpastie adâncă, ne-am prăbușit amândoi pe patul care a zbârnâit vulgar din toate arcurile, am găsit ieșirea și, ca la teatru, am început să gâfâi tare și să gem, încercând să-mi desfac gulerul de stofă. - Sonia, mi-e rău. Apă! 9 Moscova, septembrie, 1916 Dragul și scumpul mei Vadim! Mi-e greu, mă doare gândul că aceasta este ultima mea scrisoare către tine. Doar știi că din seara aceea (știi despre ce seară vorbesc) între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ușa de la intrare, ies pe scara rece și, gândindu-mă cui să telefonez, deși știu prea bine că nu am cui, cobor la cabină. Acolo, lângă scara principală, își are locul său Matei cel roșcat, îmbrăcat într-o scurtă de stofă albastră plisată la spate, cu o șapcă cu fund auriu și cu picioarele așezate pe un taburet. Frecându-și cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la telefon cu puțin timp înainte. Aruncând în jur lucrurile trebuincioase și netrebuincioase pentru seara respectivă - bretele, batiste, parfum, cravate -, mi le arăta grăbit, comunicându-mi prețurile și locul de unde le-a cumpărat. Gata îmbrăcat în șuba lui dintr-o stofa lucioasă, cu o căciulă țuguiată din blană de biber pe cap, mijindu-și genele roșcate gata-gata să și le pârlească cu țigara lui aprinsă, oprindu-se cu capul pe spate în fața oglinzii și pipăindu-și cu mâna gâtul bărbierit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
marca „Orion“, Operele alese ale lui Maxim Gorki, oleandrul din hîrdăul cel mare de lemn și putina cu varză, pentru că mi se pare că au o importanță mai mare În raport cu alte mărunțișuri enumerate În carte, din care nu lipsește nici stofa cu furnituri pe care i-am cumpărat-o din prima mea leafă, nici sticla cu coniac „Martel“ pe care el o va bea Într-o singură seară. Enciclopedia morților nu se Îngrijește numai de bunurile materiale, doar nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apărut dogarii, butnarii, lemnarii. Când s-a văzut că nu fiecare poate să facă cojoace din piele de oaie, au apărut 208 cojocarii, care au făcut și căciuli, au apărut și sumanarii croitori care șștiau să croiască și să coase stofa țărănească numită aba (pănură). Statul național român a înțeles, târziu e drept, necesitatea dezvoltării meșteșugarilor și meseriașilor în lumea satelor, acordând, pentru aceasta, burse elevilor din școlile profesionale și tehnice. La sfârșit, când absolvenții primeau diploma, primeau și o parte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în partea de sat numită Ruseni - Rusești. Nu avem date despre existența, în comună, a morilor de postav, numite „pive”, piua de sumani(e), dar, nu ne îndoim, că într-o perioadă mai îndepărtat trebuie să fi existat, deoarece principala „stofă” din care se confecționa îmbrăcămintea groasă, pe lângă cojoace și cojocele, bunzi și bundițe - toate din blana oilor - era pănura, abaua, care, pentru a putea fi folosită (să se împâslească, 212 să se îndesească, să capete rezistență și aspect) trebuia să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sumane. Cu siguranță, au existat pive în Filipeni și Fruntești, din moment ce erau vaduri de mori, poate că, la început, să fi existat și în Lunca. Cei care erau crescători de oi, obțineau și multă lână care putea fi transformată în stofă. S-ar putea ca „stofa” să fi fost dusă în alte părți la piuat, acolo pe unde erau condiții (pâraie cu debit mai mare) ca o piuă să funcționeze tot timpul sezonului cald, când nu îngheța apa. Portul bărbaților din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pive în Filipeni și Fruntești, din moment ce erau vaduri de mori, poate că, la început, să fi existat și în Lunca. Cei care erau crescători de oi, obțineau și multă lână care putea fi transformată în stofă. S-ar putea ca „stofa” să fi fost dusă în alte părți la piuat, acolo pe unde erau condiții (pâraie cu debit mai mare) ca o piuă să funcționeze tot timpul sezonului cald, când nu îngheța apa. Portul bărbaților din Lunca - sumane negre - impunea pregătirea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să fi fost dusă în alte părți la piuat, acolo pe unde erau condiții (pâraie cu debit mai mare) ca o piuă să funcționeze tot timpul sezonului cald, când nu îngheța apa. Portul bărbaților din Lunca - sumane negre - impunea pregătirea stofei de lână la piuă. Până să ajungă stofă, lâna trebuia dată la scărmănat, operație care se făcea manual sau cu o mașină specială. O asemenea mașină de scărmănat a avut preotul Ion Păvăluță, instalată într-o sală de clasă a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]