1,184 matches
-
și Buftea (cetatea Albă) Belco (Cet. Albă) Petrică Iachimovici Iațco Hudici Gangur (Orhei) Ivașcu Hancovici Fete Sotcă (Roman) 5 Iun. 1470 Boureanu Ștefu Cernat Ciocârlie La m.rea Bistrița Iuga vistiernic Teodor Bodea spătar arhimandritul Iuga postelnic Negrilă paharnic Luca stolnic Neagu comis Anușca Nastea Sofica Alexa Teoctist de nimene siliți, nici asupriți egumen Probota Ioasuf Putna Varlaam la m.rea Zografu hram Sf. Gheorghe pentru odihna sfânt-răposaților noștri. Maria 13 Sept. 1471 în ziua venirii ei donație pentru bolniță Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Buftea Neagu Ivașcu (Chilia) Pașcu? Arbure (Neamț) nou! Fete (Roman) (Albu nu e) Gangur a murit Ciocârlie Ștefu Cernat Iațco Hudici Ivașcu Hâncovici Badea scos = Vrânceanu (spătar) sau mort Iuga vist. Negrilă scos Iuga post. Alexa, scos = Dajbog Paharnic = Toma Stolnic Neagu mort = Huru Comis Isaia, Negrilă, Alexa Boda scoși după 18 Iulie 1470 tăiați la Ian. 1471 10 Sept. 1471 Teoctist Tarasie Stanciu & Mârza Vlaicu & Duma Bodea, vornic Zbierea Luca Bâlco (Cetatea Albă) Luca și Bâlcu Neagu Chilia Ivașcu Arbure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
10 Sept. 1471 Teoctist Tarasie Stanciu & Mârza Vlaicu & Duma Bodea, vornic Zbierea Luca Bâlco (Cetatea Albă) Luca și Bâlcu Neagu Chilia Ivașcu Arbure (Neamț) Gangur Buhtea Ciocârlie Ștefan Cernat Iațco Hudici Ivașcu Hrincovici Vrânceanu spătar Iuga vist. Dajbog pah. Toma stolnic Ile Huru comis Ceva cu pivnicerul dela Cotnari Feliu Vaslui, 13 Iulie 1471 Suhodolschi, ambasadorul regelui Poloniei. Conv. cu arhim. (pag. 311) col II Vaslui 1474 29 Noem. Paul Ogniben cu trimiși dela Asan-beg solie se oprește în tabără la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1472 Radu Gangur Ion Ciocârlie 8 Ian. 1473 7 Maiu 1473 copii Alexandru 3 Sept. 1473 Petru Bogdan Iliaș Mihai spătar în locul lui Vrânceanu 9 Dec. 1473 Vrânceanu spătar Aug. 1474 Mihău spătar / Mihău Vrânceanu? 11 Mart. 1475 April " Barsu stolnic Borș La Voroneț, egumen popa Misail (1472) Cozma Coteț La Fântânițe Dan Boldăș Șendrea Tătăranu Nastasia Roman spătărelu Stana Toma logof. fata vornicului mare la Miclăuș Podul Înalt dregători, globnici și pripașari 1475? Izvorul Mestecănișului Făguleț Poiana Boldii Ilea pisăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor și copiilor lor, ceea ce este și va fi în veci, amin. Martorii acestei porunci a Domniei mele : Jupan Neagu (....), vornic, Jupan Dragomir al lui Manea, Jupan Cazan al lui Sahac, Jupan Neagoie al lui Borcea, Jupan Furdui logofăt, Piper stolnic, Stan spătar, Vâlcu vistier, Vintilă Paharnic, Comis Drăghici stratornic (....) unea. Și eu, Proica am scris la cetatea de scaun București, luna mai 17 zile, la anul 6981 1473, indiction 6. * Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn. Actul acesta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de poziție pe care G. le inserează în text aparțin de fapt lui Constantin Brâncoveanu, voievodul - personaj, patron, inspirator și cenzor, prezent mereu în preajma scribului însărcinat cu redactarea „jurnalului de curte”. Mai mult, a fost evocată și participarea directă a stolnicului Constantin Cantacuzino, în dubla ipostază de revizor al concepției generale și de stilizator al formulării. O altă constatare a fixat imaginea unui text amalgamat, eteroclit, producție a unui „inscriptor” a cărui supremă preocupare ar fi fost aceea de a nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
poporului român, I-III, București, 1962; Pagini din trecutul diplomației românești (în colaborare cu Dinu C. Giurescu și Mircea Malița), București, 1966; Începuturile scrisului și ale tiparului românesc (Momente din istoria literaturii române), București, 1967; Les Icônes melkites, Beirut, 1969; Stolnicul între contemporani, București, 1971; Dimitrie Cantemir (1673-1723), București, 1973; Ateneul Român (în colaborare cu Ion Zamfirescu și Vasile Moga), București, 1976; Muntele Athos. Prezențe românești, București, 1978; Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979; Prezențe culturale românești: Istanbul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
1680-1689, petrecută la Curtea lui Șerban Cantacuzino, are un rol politic activ, făcând un joc dublu, ulterior fatal, prin relațiile întreținute cu Austria și Rusia. Stimulat de mediul cultural și de personalitățile de la Curtea munteană (Radu Năsturel, Constantin Brâncoveanu și stolnicul Constantin Cantacuzino), se dedică operelor de istorie și traducerilor. Pentru serviciile aduse imperialilor este înnobilat baron (1683) și conte (1688). În 1689, când trupele austriece pătrund în Peninsula Balcanică, se considera, fără realism politic, aproape de împlinirea proiectului de a reînvia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
renunțând, în bună parte, la impresionantul aparat critic al manuscrisului 45 de la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, ce venea mai ales dintr-o ediție („sixtină”) pornită din spiritul catolic. Revizorii și editorii bucureșteni (frații Greceanu, bănuitul lor „consilier” Constantin Cantacuzino stolnicul, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli”) s-au „repliat” lângă Septuaginta de la Frankfurt și - lăsând deoparte unele rigori filologice - au produs o reducție de o remarcabilă fluență. Biblia de la București, o carte zămislită în bună măsură de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
datelor și stabilirea cu exactitate a locului în care acesta s-a născut. Ca descendent în linie directă din marea și vechea familie de boieri moldoveni, Balș32, Vasile a fost cel de-al cincilea copil și ultimul al familiei marelui stolnic Vasile Balș și al Ilenei sau Ilinca, cum mai apare în documente, fiica lui Panaiote 33. El a avut ca frați și surori pe Maria, căsătorită cu marele vistiernic Ienaki Cantacuzino, pe Iordachi, căminar, pe Mihalachi, mare stolnic, și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
familiei marelui stolnic Vasile Balș și al Ilenei sau Ilinca, cum mai apare în documente, fiica lui Panaiote 33. El a avut ca frați și surori pe Maria, căsătorită cu marele vistiernic Ienaki Cantacuzino, pe Iordachi, căminar, pe Mihalachi, mare stolnic, și pe Lupu, mare vornic 34. Pornind de la prenumele ce i s-a dat la botez, se poate presupune că s-a dorit ca el să poarte același prenume ca și tatăl său. În privința ascendenței sale, din arborele genealogic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a dat la botez, se poate presupune că s-a dorit ca el să poarte același prenume ca și tatăl său. În privința ascendenței sale, din arborele genealogic al familiei Balș și din anaforaua Divanului Moldovei din 1813, rezultă că marele stolnic Vasile Balș a fost ultimul din cei nouă copii născuți în casa marelui vornic Ion Balș, căsătorit cu o fiică a marelui vistiernic Ursachi. Frații și surorile sale au fost: Maria, Anița, Constantin, mare vornic, Parascheva, Iordachi, mare jicnicer, Ilinca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
vornic Ion Balș, împreună cu Andrei, Pavel, Maria și Parascheva, s-a născut în familia boierului Bejan, fiul lui Lupul, sulger, unul din cei șase băieți și fete pomeniți în ispisocul din 1598 că i-ar fi avut Crâste Balș36. Marele stolnic Vasile Balș, pomenit în unele din documentele timpului ce au ajuns până la noi37, primise drept moștenire de la părintele său, Ion Balș, moșia Ruși, ținutul Suceava 38. Satul Rus fusese primit în anul 1627 de strămoșul său, sulgerul Lupu Balș, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a dăruit-o mai târziu Mitropoliei Sucevei. În dorința de a-și unifica posesiunile funciare, în 1724, Mitropolia schimbă jumătatea sa din satul Rus, pentru o parte din moșia Tătărași, de lângă târgul Sucevei, aparținând marelui vornic Ion Balș41. În timp, stolnicului Vasile Balș i-a revenit drept moștenire de la familia Ursachi 1/6 din satul Plăvălar, ținutul Suceava. Pentru a întregi moștenirea primită, stolnicul, împreună cu soția s-a Ilinca au cumpărat ulterior întreaga moșie Plăvălar 42. Alături de moșiile Rus și Plăvălar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Rus, pentru o parte din moșia Tătărași, de lângă târgul Sucevei, aparținând marelui vornic Ion Balș41. În timp, stolnicului Vasile Balș i-a revenit drept moștenire de la familia Ursachi 1/6 din satul Plăvălar, ținutul Suceava. Pentru a întregi moștenirea primită, stolnicul, împreună cu soția s-a Ilinca au cumpărat ulterior întreaga moșie Plăvălar 42. Alături de moșiile Rus și Plăvălar, în rândul proprietăților funciare deținute de soții Vasile și Ilinca Balș s-au mai aflat și satele Poieni, Băzacii, Mănăstioara și Corni, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
un act de împărțeală din 181243. După 1774, din aceste proprietăți, moșiile Rus, Plăvălar, Băzacii, Mănăstioara și Poienile au rămas cuprinse în granițele Bucovinei. Printr-o serie de acte succesorale, precum cele din 1806 și 1812, celor patru fii ai stolnicului Vasile Balș și ai Ilincăi Bălșoaia, anume: Iordachi, Mihalache, Lupul și Vasile, le-au revenit câte o pătrime din toate moșiile părintești 44. Cauze necunoscute până la ora actuală au dus la moartea prematură a stolnicului, petrecută cândva înainte de 7 martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1812, celor patru fii ai stolnicului Vasile Balș și ai Ilincăi Bălșoaia, anume: Iordachi, Mihalache, Lupul și Vasile, le-au revenit câte o pătrime din toate moșiile părintești 44. Cauze necunoscute până la ora actuală au dus la moartea prematură a stolnicului, petrecută cândva înainte de 7 martie 1760, când este pomenită într-un document Ilinca, văduva răposatului Vasile Balș, fost mare stolnic 45. Grija administrării proprietăților familiei, ca și cea a creșterii și educării copiilor, a rămas pe umerii Ilincăi Balș. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
revenit câte o pătrime din toate moșiile părintești 44. Cauze necunoscute până la ora actuală au dus la moartea prematură a stolnicului, petrecută cândva înainte de 7 martie 1760, când este pomenită într-un document Ilinca, văduva răposatului Vasile Balș, fost mare stolnic 45. Grija administrării proprietăților familiei, ca și cea a creșterii și educării copiilor, a rămas pe umerii Ilincăi Balș. Din cele câteva documente ale timpului care au ajuns până azi, se poate vedea că aceasta s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1806 de Divanul Moldovei, ce atesta faptul că fostul căpitan al Bucovinei, Vasile Balș și frații săi Iordachi, căminar și Lupul, vornic, împreună cu nepotul lor de frate, Iordachi, grămătic (fiul răposatului Mihalache), erau moștenitorii Ilincăi și ai lui Vasile Balș, stolnic, cu privire la satele bucovinene: Rus, Plavalar, Poienile și Mănăstioara 284. O nouă împărțire între frați a moștenirii rămase de la părinți, consemna, în anul 1812, că Vasile stăpânea câte o pătrime din moșiile din Bucovina și tot atâta din moșia Corni, ținutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lui, Victoria, care a dat Episcopiei actul de danie, declara că fratele său a făcut această donație „pentru sufletul lui și a părinților lui ca să se pomenească la Episcopie”. În anul următor, 1759, în timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) stolnicul Vasilie Costachi și cu fiii săi au donat Episcopiei o fată de țigan „pentru veșnica lor pomenire și a răposaților săi părinți”. La 7 iunie 1768, episcopul Inochentie a cumpărat de la Catrina, fiica lui Miron Hâncu, doi țigani fierari, cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se foloseau: bătaia, condamnarea la ocnă, creșterea abuzivă a datoriilor în bani și în muncă, izgonirea de pe moșie. Sunt semnalate multe cazuri în care țăranii se opun să-și îndeplinească obligațiile de clacă sau de „boieresc”. La 31 august 1838, stolnicul D. Juvara trimitea o jalbă Isprăvniciei Fălciu, în care semnala refuzul și fuga de pe moșie: „Locuitorii satului Roșiești nu se supun a-mi lucra zilele boierescului după așezământ, din care pricină [...] au fugit împrăștiindu-se prin toate locurile, lăsându-mi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
supremă, cât de bine este să privești cu mai multă înțelepciune vorba ceea de duh : „ Ciocul mic! Parcă mă lasă inima să încep cu mine ? Și, totuși, nu-i greu; închizi o supapă. Uitați-vă la Mona, la boierul Bălăceanu Stolnici și nu uitați să proptiți și guvernul, ca nu cumva, Doamne ferește, să cadă taman în brațele Președintelui, cum zice Antonescu Crin. „Anticipate, anticipate”, la o boală cronicizată deja, zice „Geoană-n gândul lui ...” 12 februarie 2008 Destine sub vremi : Emil Bodnăraș
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
gândiseră și alții, au vrut și ei s-o pună pe hartă, dar vremurile le-au fost potrivnice. De la Mihai Viteazul până la Alexandru Ioan Cuza, conștiința de neam s-a transformat în conștiință națională la care au migălit cronicarii și Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și Școala Ardeleană și toți pașoptiștii. Când îi vezi pe Simioni Dascălii și Misaili Călugării contemporani cum își împroașcă neamul, poți fi sigur că sunt plătiți de cercuri interesate din străinătate. Adică, zic ei fără
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
bine. De la Șerban Cantacuzino, domn în Țara Românească între 1678-1688, ne-a rămas un monument de limbă și cultură românească, Biblia lui Șerban, Biblia de la București (1688). Din familia imperială bizantină a făcut parte au alt ilustru învățat: Constantin Cantacuzino, Stolnicul. Amatorii de genealogii ar trebui să compare Cantacuzinii cu Hohenzollernii. Cine au fost unii și cine au fost ceilalți. Și totuși, nici un Cantacuzino nu-i prinț de România. Duda este. Îl știți pe prințul Sturza, cel care ă zice Ilie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
deschisă reconcilierii la „Soborul” florentin (1439), neamul „vestit” al grecilor provoacă adâncirea schismei în aria creștinătății. Trufia și resentimentele oferă o nefastă pildă de risipire și discordie, deplânge C., într-un pasaj ce amintește de privirea sceptică și de reflecțiile stolnicului Cantacuzino asupra „nașterii și stricăciunii”, a strălucirii și erorii guvernând în toate cele hărăzite oamenilor. În termeni antitetici, trecut - prezent, mărire și cădere, C. va situa și evoluția, sub spectru tragic, a românilor - descendenți autentici ai „râmlenilor” -, a căror glorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]