1,936 matches
-
să tac mai bine. Venise și el, un om, să mai uite de îngrijorări. Să uite de toate grijile tuturor grijilor oamenilor de ieri, de azi, si de mâine . Numai de mine, de gargara mea, de pocismele gurilor și gândurilor strâmbe, pe care ți le aruncă un fitecine, pe toate drumurile, nu avea nevoie. A iesit din cămăruța, să facă un duș. - Îl vedeți, domnule general? - Pe cine? - Domnul acela care face dus. Este prefectul județului. - Care dintre ei? - Cel din dreapta
Liviu Florian Jianu: Sa invinga Cel Mai Bun. Avancronica meciului Craiova – Dinamo () [Corola-blog/BlogPost/339414_a_340743]
-
imaginea frumuseții desăvârșite, avea o față albă impecabilă, cu un ruj roșu aprins, un chimonou alb, o pieptanatură sofisticată, apretată, cu fundițe galbene în păr. Părea ireală. Fuji-san Proverb japonez: „De la un pom strâmb nu poți avea decât o umbră strâmbă.” Întrebată de ce nu a urcat pe Mount Fuji, o participantă la conferință a răspuns: „Eu am văzut multe fotografii superbe cu muntele Fuji, dar niciuna nu a fost luată de aproape”. Așa e, ai nevoie de depărtare și perspectivă să
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
au distins prin vreo faptă insolită” (2 decembrie 2010). Timpurile în care trăim sunt „vremuri interesante”. Istoria trebuie să fie un spațiu al moralității, curajului și demnității. Unii o evită, alții trec pe lângă ea, alții o îmbrobodesc. În pofida celor ce „strâmbă din nas”, Augustin Buzura arată că România „are, totuși, o istorie, o seamă de eroi și câteva mituri”. Printre eroi se află Avram Iancu, om care „nu a ocolit istoria, nu a trișat-o”. Avram Iancu și Ioan Inochentie Micu-Klein
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
note de pastel se înfățișează ca o „succesiune de momente ce se risipesc în uitare”. Este un jurnal al sfielii. El se știe „fatalmente subiectiv” și își încadrează credibilitatea în imaginea oferită de o oglindă ce nu trebuie să „fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Acest jurnal funcționează în ordinea realului și se supune „oglinzii orizontale”. „Oglinda index” se circumscrie, și ea, exigențelor textului, dar nu mai securizează împotriva literaturizării. Mai mult, acest al doilea jurnal promovează
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
deși coordonatele spațiale se reglează în tonuri dostoievskiene: „Intru și ies din paraclis, cobor într-o criptă, / admirând perfecțiunea complicată a icoanelor (...). / În criptă sunt aliniate patru coșciuge; mă apropii de primul dintre ele. Văd o femeie bătrână, cu falca strâmbă de parcă moartea i-a venit în durere. / Când mă uit mai aproape, văd ața cu care i-au fost cusute buzele“. Deși în general, predomină o lirică ezoterică, totuși nu lipsesc parafrazările, cu predilecție, din partea autorului, pentru definiții oximoronice: „despărțirea
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339651_a_340980]
-
românul get-beget mijlociu”, „și pe artistul care se înfumurează să creadă că poate nu știu de schimbare”. El ar putea intra în UE singur, în ideea frumoasă că se poate intra unul câte unul. Nu acceptă prostii, refuză să „stăm strâmb și să judecăm la fel” (p. 135). Recunoaște că s-a plictisit, că vorbește „în gol”, că se lamentează. Observă că „nimic nu mai e simplu” și că dacă „ești cinstit, ești fraier”. Se străduiește să scrie „ceva optimist”. În
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
specialiștii. Fecare tip de client trebuie să primească o asigurare personalizată. Discuția dintre consultant și client este extrem de importantă. Vei primi exact polița de care ai nevoie, daca eu, consultantul, îți înțeleg nevoile. Studiile spun că românii au o percepție strâmbă despre asigurările de viață. În urmă cu trei săptămâni am fost la o întâlnire cu 30 de reprezentanți ai unor firme și angajatori în țară, din diverse arii, de la silvicultură la turism. Nu era o sesiune de vânzare, i-am
„Guvernul poate să facă autostrăzi din banii asiguratorilor”- CFO Metropolitan Life România () [Corola-blog/BlogPost/339136_a_340465]
-
de azi, să impunem o judecată de valoare a unei opera de artă pentru o societate a viitorului? Cine ne dă dreptul să impunem stră-stră-nepoților noștri valențele unei aprecieri valorice a unor opere de artă create, să spunem, în societatea strâmbă a comunismului care a bântuit pe la noi? Da! O să-mi răspundeți, că, întotdeauna criterile valorice au fost și sunt neschimbătoare.Că romanul Madame Bovary a fost apreciat la apariția lui și în prezent este citit cu interes, că Statuia lui
PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340731_a_342060]
-
din palma pădurii”. Cochetând cu gingășia, Eul liric retrăiește cu nostalgie lumea copilăriei, amintindu-și „frimituri de sărutări pe furiș”, într-un peisaj mirific, cuibul natal, fabulos, în care „stele desculțe făceau cu ochiul, / dudul se mărginea de-o bancă / strâmbă de bătrânețe”. (Din amintirile mele, dacă nu mă înșel, dudul și bătrâna bancă chiar au existat în fața casei părintești din Domnești, a poetului George Baciu). Din anii copilăriei, poetul reține în mod deosebit icoana mamei, zugrăvită cu duioșie în toate
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
de azi, să impunem o judecată de valoare a unei opera de artă pentru o societate a viitorului? Cine ne dă dreptul să impunem stră-stră-nepoților noștri valențele unei aprecieri valorice a unor opere de artă create, să spunem, în societatea strâmbă a comunismului care a bântuit pe la noi? Da! O să-mi răspundeți, că, întotdeauna criterile valorice au fost și sunt neschimbătoare.Că romanul Madame Bovary a fost apreciat la apariția lui și în prezent este citit cu interes, că Statuia lui
PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144]
-
cărnii în mâna dreaptă crescuse absurdul cu o falsă sensibilitate un urlet smuls din tăcerea necoaptă cu care își învelea cenușiul oaselor dăruite iubitorilor de aripi copacul alb în care îți este siluită fruntea ca o impunere forțată a drumurilor strâmbe ți-a smuls ultima fărâmă de umanitate într-un apus iresponsabil într-o coală imaculată de hârtie privirea nu își mai respiră viul nu mai iubește prin identități declarative trădarea coliviei ți-am deraiat destinul într-un punct de inițiere
SILUIREA DIN VOCEA COPACULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340830_a_342159]
-
bine”, cu siguranță că în fiecare clipă aș putea să mă întreb “dar dacă aș fi fost mai fericită?”, “dacă soarta mea ar fi fost una mai bună?”. Oh, cât e de adevărat! Dar mă încăpățânez să fac un paralelism strâmb între ceea ce sunt și ceea ce aș fi putut fi, refuzând o opțiune inferioară. Și totuși... Aș fi putut să mă nasc în Somalia, să înfrunt războaiele lumii, să intru în beci la fiecare două ore de teama bombardamentelor, să fac
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
Dar încredințează femeilor secretele! Chiar în aceeași zi Caroline cutreieră tot orașul și povesti la toți că a citit un poem nou, care e ceva fără seamăn. Iar lui Rogers îi zise: ,,Vreau să-l văd!” - ,,Dar are un picior strâmb!” - ,,Fie și-o pocitanie, ca Esop, că tot vreau să-l văd!” A fost o dragoste furtunoasă, cu cele mai neverosimile situații picante, după care Byron, în relațiile cu alte femei, zicea: Numai fără santimente! Caroline, măritată, reuși să se
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > DECA ... HÂC!...RAȚIE Autor: Lică Barbu Publicat în: Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ... Oglinda din baie este prima “persoană” cu care mă întâlnesc în fiecare zi. Nu înțeleg de ce strâmbă la mine? DECA ... hâc!...RAȚIE Supt-semnatul Hărmălaie Vodcuț Pilică, dormiciliat în orașul ăsta, probabil la adresa turnătoare: cartier nord-șest, strada a patra rândul de la geam, imediat după terasa Voie Bună, bloc galben-roze, scara una dreaptă, apartament după lift, în legătură cu accidentul petrecut
DECA ... HÂC!...RAŢIE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342136_a_343465]
-
vorba de Bocet 17 și de Chipul din fereastră. Îl reproducem pe cel dintâi: Într-o oglindă spartă chipul mi se oglindește. Privirea zdrențuită caută pupila și licărul pierdut. Sub streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște Cerul hidoșenia aceasta, când lutul cărnii sfâșiate se va risipi în brazde? Interogația săgetează dureros înseși rădăcinile ființei. Și, om fiind, om din
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de mucegai s-au luat de amintiri cu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viață și au deschis ochii ce stăteau în fotoliu vedeau și toți dar absolut toți nu-și mai aminteau despre
INTERZISĂ INTRAREA LITEREI B de VASILE PIN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341926_a_343255]
-
dreptate și să fiu de acord că fiii lui Damian procedează așa cum au învățat încă din copilărie de la tatăl lor, ei devenind în timp o reflexie clară a ceea ce era în adâncul sufletului său, pentru că el a fost acea oglindă strâmbă după ale cărei imagini s-au modelat ei, atunciel, Damian, de unde și de la cine ar fi putut deprinde ura și invidia? Doar tatăl vostru era altfel... - M-am gândit și eu deseori la asta, însă abia când am ajuns să
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
Îmi amintesc o vacanță petrecută la Sinaia, împreună cu dragii mei părinți și cu fratele meu. Era o vreme mohorâtă, ploaie mocănească, umezeală. Ne-am cazat la o bătrânică ce se integra prin vestimentație și comportament în peisajul tern. Un surâs strâmb, în colțul gurii, ne invita la o camera de la etaj. Am urmat-o pe scările ce scârțâiau sub greutatea noastră. Mirosul timpului îmi gâdila nările, iar curiozitatea mea sporea cu fiecare treaptă. O rază de lumină străbătea printre imortelele înțepenite
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
să ne supună, Iar trădătorii neamului i-ajută, Să ne distrugă cultura străbună, Din ea să nu facem icoană sfântă. Și Eminescu se-nvârte în mormânt, Văzându-ne cultura arestată, Iar lifta străină pe al său pământ, Dictând o lege strâmbă și nedreaptă! Voi, domni creștini, ce-ați ctitorit o țară Și ați salvat-o de cei ce-au vrut s-o ia, Veniți ca s-o salvăm acuma iară, Și să-i alinăm cu toți,durerea grea! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință
ROMÂNIA, E ȚARA MEA FRUMOASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342635_a_343964]
-
sub o lumină sumbră, se stinge în durere și-n Dumnezeu nu crede. Striviți lumina-n zori ce văruie vitrine! În cerul mov s-au cuibărit atâția nervi acizi; firescul omenesc s-a scurs pe căi meschine: nevolnice făpturi stau strâmbe-n cioburi de oglinzi. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: OGLINZILE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1242, Anul IV, 26 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
OGLINZILE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341570_a_342899]
-
de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului[i], auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
de suflete în câteva clipe. Dar pe locul acela, nici până astăzi n-a încetat prăpădul! În timp de 10 ani de la război încoace s-au născut 652 de prunci morți, 1.500 de prunci s-au născut cu oasele strâmbe, 429 au rămas bolnavi: unii nu văd, alții nu aud etc., 313 din cei născuți au rămas cu limba lipită, 25 sunt fără creieri și 8 fără ochi. Însă bomba cea nouă cu hidrogen este încă mai înfricoșătoare. Razele ei
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
omul întărit și apărat de aceste virtuți; a fost omul cu un drum croit fără greș pentru eternitatea României, a fost, este și va fi veșnic Regele României! Ceea ce e încă trist, e faptul că tinerii de azi încă învață strâmb, contorsionat, insuficient, iatoria! Iar ceea ce spune Majestatea Sa, nu prin bogăție de cuvinte, dar cu elocința a tot ce e bun, nu prin fapte ipotetice și etalate cu trâmbițe, ci prin act istoric și eroic, nu va fi aflat și
MAJESTATEA SA REGELE, 93 DE OFRANDE, ÎN 93 DE TOAMNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341070_a_342399]
-
trei secunde. Vine momentul. Se dă jos, se îndreaptă cu pași gigantici de mine. Se cutremură pământul sub pașii Godzillei în uniformă. Înghit din nou în sec. Aștept călăul. Dintr-o dată, cerul se deschide și o voce blajină spune: - Domnule Strîmbei, permisul va rămâne în portofelul dumneavostră. V-am dat amendă pentru telefon. Fiți, vă rog, mai atent... “Vă rog!” Godzilla s-a transformat în zână și cu bagheta ei magică înfăptuise un miracol. Înlemnit de spaimă și apoi de șocul
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
mari, dacă ea nu a reușit punctajul maxim. Între dă-mi și mie castraveții murați și hai să-ți mai pun o porție, tăcere strangulată de aburi invizibili de alcool. E doar bere. Ana are 11 ani și doi dinți strâmbi în față, pe arcada de jos. Are ochi de copil inteligent și o demonstrează, cel puțin tradițional, cu note bune la materii importante, cum ar fi româna și matematica. Deși e la o clasă specială de artă și face mai
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]