38,669 matches
-
file multe de citit ("peruzat" cum îți plăcea să spui), decât că, firește, n-ai să le parcurgi niciodată - e ca și cum a rămas lumina acelei amiezi, înserări, nopți (când ei se duceau la "emigrantul", adăpostul, azilul de noapte, unde se strâng în jurul mesei de lemn, și beau vodcă - și denisa a spus într-una din nopțile acelea că ea ar vrea să mai meargă înainte, până la bufetul dinspre capătul drumului de ieșire din sat, să-și mai încălzească o vreme palmele
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
aivlis, dacă nu aici, atunci doar acolo, alunecând pe ape ale uitării": îți ridici mâinile și întunericul se așază pe ele ca un praf gros și gestul ăsta e depărtarea, ceața ieșindu-i de sub unghii, ceața continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii nu e altă ușă, e multă zăpadă și cazi în genunchi și genunchii se afundă și vrei să-i desenezi chipl pe zăpadă și zăpada îți primește cu neplăcere
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
lumină, căldură, și o formă nelămurită - aceea era fantoma - rânduri răslețe mi-au mai rămas povestind despre sylvia și fantoma - sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț suflate - fantoma îi tot șoptea câte ceva. sylvia, sylvia, ea, nu râdea
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
ca un sac îndesat de munții de bucate, de băutură, ba chiar rușinat. Dar înălțimile lor m-au scos din încurcătură. Cu două degete-n gură, au vărsat pe covoarele de Siraz. în straie de }arigrad, fetele din casă au strîns zmerite covoarele și de pe masă, au cădelnițat din cățuie cu smirnă, rumeguș de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Nora Iuga Nu știu de ce la congrese, la simpozioane, la întîlniri care strîng laolaltă oamenii pe căprării, simțim neapărat nevoia să ne vîrîm cu toți sub o umbrelă. Să ne alegem o temă unică în limitele căreia sîntem obligați să ne mișcăm, un slogan sub care să defilăm. Cine fixează obiectul unei dezbateri
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
ating pămîntul ne întîlnim lîngă clădirile unde ne petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv de cei care au călătorit pe malul fluviului pentru a convinge anotimpurile țin la oarecare distanță instrumentele noilor arte mai buna noastră relație strînge cioburile sub ziduri vechi în jurul dezastrelor cu ochii spre indicatoarele inversate în fiecare seară auzi ecoul vocii noastre de temut și-un arbore din occident se prăbușește ireproșabil la propria-i rădăcină cu toate camerele de supraveghere din jur ca
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
mă întreb dacă și cît merită să-l vizitez; datoria pe care mi-o impusesem își tot pierdea rostul. Degeaba încercam să iau exemplu de la îngrijitoarele pe care se nimerea să le întîlnesc și care - am înțeles - doar fiindcă sunt strîns încadrate de lege și fac o muncă plătită pot merge înainte fără să-și pună întrebări ca mine. Ideea că și-ar putea iubi munca și pacienții o socot ipocrită, fiind doar de domeniul sfințeniei absolute, dar socot c-au
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
într-o vreme cînd casele burgheze erau supraîncărcate, fiindcă obiectele erau mult mai rare ca azi. Mama era o bună economă, dar eu nu vedeam la ea decît excesul și o socoteam zgîrcită. îmi arătam ostilitatea față de obiceiul de a strînge, față de obiecte, și afișam chiar opacitate artistică în cazul vreunui bibelou ori tablou. Jumătate din tot ce aveam aș fi vîndut sau aruncat. Am abandonat apartamentul foarte plin de la București cu conștiința că pierd, dar totodată cu ideea că, în
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
vederea mi-e trimis. îmi e vederea asta fără pată Deși în agonie e purtată, Adună-n ea minunile din plâns, Dorințele ca pietre, și din ele Face statui, din umbra pe podele, Din țestele ce peste vis le-am strâns. E dimineață dar e încă noapte, Aud mișcarea sferelor în șoapte Din altă zi abia la început. Sunt formele de limba mea purtate, Scrise pe trupul meu ca nestemate, Clipă ce peste mine ai trecut. Iar voi lăsa în urmă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
mintea în căutarea unei idei. Pînă la urmă, în lipsă de altceva, am așternut o povestioară cam stupidă, despre niște băieți care bat mingea în curtea școlii, unul dintre ei sparge din greșeală un geam, iar ceilalți, la propunerea mea (!), strîng bani și acoperă paguba. Am luat, ca de obicei, 10 la teză, dar în sinea mea eram profund nemulțumit. Dacă n-am putut povesti ceva adevărat, înseamnă că nu sînt un bun coleg! Profesorul de geografie pe care l-am
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
bat la tălpi bezmetice fecioare/ Și uneori la sâni. Căci au greșit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioși, le umplu rănile cu chit// Și-nlăcrimați le iau din nou la pieptul/ Lor plin de pene și-n aripi le strâng./ în timp ce ele cu delicatețe/ Le trag pe frunte nimburile-adânc!". Prin intermediul reveriei, poetul reface contactul cu intimitatea lucrurilor, asumându-și realitatea imediată la nivel senzorial, printr-o neobișnuită capacitate perceptivă, ce impregnează întregul univers cu o magie a culorilor, formelor, aromelor
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Mariana Filimon Prunc al sferei îngerul vine spre brațele mele cum să-l cuprind osteneala în care decad e însuși refuzul trăirii în grădini cireșii își pun cămașa lor de lumină și eu nu-i pot contempla simțuri se strâng în albia neștiutoare resturi de lume din care mă smulg Rescriere încerc să cad la învoială să mă scutur de mine un pact cu timpul e chiar utopia prin care respir mai mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu fructul serii îmi oferă coaja-i amară cu bucurie îngădui un val să mă lovească în inimă Note de drum în depărtări tălpile zeilor strîng varul și creta pe Olimp tronul lui Zeus mai adevărat decât orice așezare omenească cu fața îngropată în anemone sălbatice aștept asfințitul învăț ritmuri încă nedecantate ascult pașii Aproapelui atât de îndepărtatului meu P.S.: uneori blândețea zilei mă face să
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
ta natură, De mi se pune stavilă la gură, Nu pot să-ntreb nici ce, nici cât, nici cum. Și-nțelegând puțin câte puțin Că limba mea de-un farmec e legată, încerc să te înduplec c-un suspin Care mă strânge rău de beregată Și îmi sfâșie carnea din senin, Ieșind din piept cu măduva deodată. 6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca un dulău flămând
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
va fi mai strălucitor sub jetul de apă, ca spinarea de focă ieșită la mal, ca păstrăvul țâșnit din cascadă, ca obrazul tău transpirat, pe care-l spală iubirea născut aproape... Dintr-o dată apa va izbucni deasupra zidurilor potopul va strânge leșuri secerând de-a valma furtuna desfăcându-și baierele nebună, nesătulă va biciui cu lespezi de talazuri apa sărată și apa dulce în amestec și toate înecându-le până și pietricelele mozaicului își umflă pântecul strălucitor pișcoturi puhave, fondante spălăcite
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
a apropiat, strecurându-se pe sub brațul meu. S-a cuibărit la piept. - Mi-e somn, a oftat. De dimineață tot am umblat. Căldura asta m-a toropit. Era cald, într-adevăr, în vagon. Caloriferul ardea sub bancheta noastră. S-a strâns și mai mult în mine, culcându-și capul în poala mea. Mă privea cu ochi jucăuși. Mi-a tras mâna de pe umărul ei și a dus-o pe șold. Am mângâiat-o. A surâs, privindu-mă întrebătoare. "Tu vrei?", i-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mult în mine, culcându-și capul în poala mea. Mă privea cu ochi jucăuși. Mi-a tras mâna de pe umărul ei și a dus-o pe șold. Am mângâiat-o. A surâs, privindu-mă întrebătoare. "Tu vrei?", i-am răspuns, strângând-o de coapsă. "De ce nu", a chicotit. - învelește-mă, m-a rugat. Mi-e răcoare. Am acoperit-o cu paltonul meu. își desfăcuse capsa fustei. Știam ce-aveam de făcut mai departe. - Nu-s curvă să port dres, a șoptit
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
și un nasture pe undeva. Am tras până l-am rupt. O cercetam și ea se lăsa, unduind, descoperită. Când am intrat în ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Abandonîndu-și jurnalul în fașă, Cazimir înceta să se automistifice. Griji mai mari îl pîndeau la orizont. Fericirea de a nu merge la școală trebuia să aibă sfîrșit. Cu puțin timp înaintea închiderii cursurilor, băiatul este dus cu sila, mama ținîndu-l strîns de mînă spre a-l împiedica să fugă, și vîrît într-o sală de clasă. Cazimir devine astfel, împotriva voinței lui, elev în clasa I a Școlii primare israelito-române mixte din Piatra Neamț, pe care o absolvă peste trei săptămîni, obținînd
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
triști coboram către mal întîlneam fulgerul mai uman ca un atac de cord ori sepia cu cerneala ei zvîrlită-n față puneam palma pe cîte o piatră și simțeam răsuflînd un creier geamăn în ziua eclipsei fernando a dispărut somnambulul a strîns toate pisicile din rodos pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a lipsit soarele fernando a apărut a doua zi lîngă ruinele farului părăsit fernando mi-e frică de clipa în care unul din noi va
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
funcție soterică și o evoluție paralelă față de cea alexandrină, introdusă de islam, și care tindea spre prechimie, spre preștiință. În esență, existau două alchimii: „alchimia specifică”, tehnică mistică strâns legată de tantrism și alte școli magico-ascetice, și alta care este strâns legată de medicină, metalurgie și de tehnicile empirico-industriale, o prechimie deci. Corespunzând unor structuri mentale diferite, între aceste tipuri de alchimie nu se găsesc similitudini la nivelul sensurilor, al obiectelor și al lexicului. În Cosmologie și alchimie babiloniană, M. Eliade
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
sufrageriei îl zări trecând grăbit pe ginerele său. Sever se întorcea de la serviciu mai devreme ca deobicei, ceea ce i se păru curios. Soțul Eleonorei avea o față posomorâtă și, după ce-și aruncă servieta într-un colț, veni să-i strângă mâna, declarându-i direct că era pe cale să li se întâmple o mare porcărie. “E de rău, tată socrule”, ridică el glasul revoltat. “Tâmpiții ăștia vor să ne ia casa!...” “Adică cum?!...” Neașteptata veste îl făcu pe Stelian să încremenească
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
să plece. Atunci însă ușa din fundul atelierului se deschise încet și în cadrul ei se ivi Mișu Leibovici. “A, domnul Stelian, poftim, poftim!” îl întâmpină evreul, cu vechea-i afabilitate. Bucuros de revedere, omul nu se mulțumi doar să-i strângă mâna, ci-l îmbrățișă călduros, ca pe un frate. “Credeam că iar v-am pierdut de mușteriu”, vorbi el vesel. “Așa-i spuneam și neveste-mii, Avram să-i dea sănătate și să n-o-ndepărteze de la sânul lui: “Să
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
ajunsese, după instalarea comuniștilor la putere, profesor la Universitate și chiar membru în Academie, publicând o serie de studii filologice, apreciate și în străinătate. “Mă bucur să vă revăd, domnule Teodorescu”, îl salută academicianul, ridicându-se de pe scaun, ca să-i strângă mai bine mâna. “Cu ce vă ocupați acum și cum o duceți?” Stelian începu să spună ceva. Vocea Salomiei o acoperă însă pe a sa: “Ce surpriză! Nu v-am mai văzut de-un car de vreme! Ce mai faceți
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Go now!” Arthur se înclină cu deferență și ieși. Pe hol, în culmea bucuriei, îl trase de mustăți pe majordom, apoi călări pe deșălate, ajunse înapoi, în ducat, și începu pregătirile de nuntă. În ziua a treia, toată curtea era strânsă în curte, se mânca și se bea pe săturate, talgere se umpleau cu vânat din pădurile limitrofe, vin bun, ghiurghiuliu, curgea în pocale, fetițe dulci din Birmingham, cu fuste scurte, scoțiene, dansau din buric, generali activi sau în rezervă dansau
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]