1,031 matches
-
răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului sabia scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu-i dai drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici la al triile, încă nici până acum, la văletul 7261, banii... nu s-au plătit, nici miere,... și datorie au rămas asupra capului mieu și a copiilor noștri ce-am avut dimpreună. Deci, acum apucându-mă... pre mine cu strânsoare și cerșindu-și banii săi cu dobândă, eu n-am avut altă facere ca să mă scutur de această datorie”. Turc, turc, dar a păsuit-o aproape patru ani pe “giupâneasă “. --Poate că de orice neam ar fi fost negustorul, tot
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
disperate ... ...Comunicăm subliminal. Înțelege că vreau să ies din încăpere...Mă ia de mână și-mi spune: -Știam de ieri că ai să vii...ți-am găsit gazdă... Hai să mergi să vezi. Cei doi privesc uimiți cum scap din strânsoare și spun într-un glas: Las` că are timp... Dar noi deja ne îndreptăm spre ieșire...Afară îmi spune ca să mă încurajeze: -Nu-s așa tot timpul...O să vezi cu timpul...azi ai avut ghinion... Spun încurcată : -Nu știu dacă mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lăsat bicicleta la o parte ca să mă cuprindă Într-o Îmbrățișare lungă. Și, În timp ce mă Îmbrățișa, aproape că am reușit să uit de ochii aceia obsedanți ai unui străin. ― Bună, a spus el mai târziu, după ce Îmi dădu drumul din strânsoare. Avea un ton destul de grav, tipic unei afirmații de genul Am ceva important să-ți spun. Am așteptat, dar el nu a mai continuat. I-am zâmbit cu Întârziere ca răspuns la salut. ― Pari abătut azi, am comentat eu. ― Neah
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca ea să nu vadă asta, Însă știu sigur că tu ai observat. I-am spus că nu poate vorbi serios, adăugă Eliza. Atunci m a tras Înspre el și m-a sărutat puternic, iar eu m-am smuls din strânsoare prea târziu pentru a mă putea considera nevinovată. Îmi pare rău, Alisia, dar dacă aș fi spus ceva m-ai fi crezut o trădătoare, cum poate am și fost. Motivul pentru care te duce la balul ăsta e o datorie
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mari și uși mai late. Să nu-ți fie niciodată rușine cu corpul tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Începe să-mi pipăie fața aspră de parcă abia acum ar vrea să mă cunoască, pe când genunchii ei își fac loc între picioarele mele. Buzele întredeschise mușcă din clavicula mea exact ca peștii, fără dinții tăietori. Când mădularul meu scăpat din strânsoarea pantalonului a pătruns în camera ei obscură, a scăpat o cascadă de suspine, care în mod normal ar fi trebuit să trezească pe toată lumea din sala de așteptare, în realitate habar n-am dacă vreunul dintre trupurile alea de dobitoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îmi smulge sufletul din carne, despuindu-mè de trup și absorbindu-mè în beznă intensè din privirea ei, mè apucè că într-un clește, fècând că aerul sè se strângè în jurul meu, vâscos și umed, mè zbat din rèsputeri sè scap din strânsoare, dar, copleșit de inutilitatea acțiunilor mele, cedez, înfundându-mè în noaptea adâncè că într-o mlaștinè caldè, adormitoare, un val de mângâiere umple încet aerul din plèmânii mei, copleșindu-mè de o plècere rarè, Ea, cuibèrindu-se pe podelele compartimentului, își întinde mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
masă: afară. - I-auz’!, tresare Moș Iacob și se ridică În grabă. O venit Grabenko cu jăndarii lui! - Ieșiți prin spate, să nu-mi intre-n casă porcul, face mama. Și totul se Învălmășește: fata Îi dă drumul mamei din strânsoare, știu, sunt sigur, vrea să mă strângă pe mine-n brațe, dar Mătușa Domnica o ia de mână și o trage după ea - spre bucătărie, ca să iasă din casă pe ușa din spate. - Stai oleacă, devușca!, face mama. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doua zi, Susan și-a amintintit episodul respectiv și-a simțit cum o trece cu fiori. — Poți să-mi desfaci fermoarul? Doamne, e un adevărat chin să îmbraci și să dezbraci rochia asta! Când fermoarul i-a eliberat carnea din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-un morman șifonat. Verdele era culoarea preferată a lui Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ridicându-i-se și căzând la loc de parcă ar fi fost Întoarsă cu cheia. Avea părul strâns la spate Într-o coadă de cal, mai Întâi Întins pe creștet, apoi revărsându-se Într-o cascadă de cârlionți când scăpa de strânsoarea elasticului. Purta un costum de gimnastică negru peste niște jambiere cu imprimeu mov și, prin mulțimea de trupuri transpirate și extenuate, picioarele ei de culoarea lavandei se zăreau intermitent, mișcându-se În sus și-n jos ca trase de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de spirit absolută, pe care gânditorii moderni cei mai Îndrăzneți cu greu o egalează”, ca Ernest Renan să supraliciteze: „Khayyam este, probabil, omul cel mai interesant de studiat pentru a Înțelege ce a putut deveni geniul liber al Persiei În strânsoarea dogmatismului musulman”, pentru ca, În lumea anglo-saxonă, FitzGerald și al său „poor old Omar” să iasă, În sfârșit, din anonimat. Deșteptarea fu atunci fulgerătoare. De azi pe mâine, toate imaginile Orientului se regăsiră adunate numai În jurul numelui lui Khayyam, traducerile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a apropiat de mine cu lingura. Câteodată și eu aveam nevoie de ea. Mai ales pentru piciorul drept și mai ales vara. Tata s-a aplecat și mi-a luat piciorul în mână. Cu mâna cealaltă a slăbit puțin strânsoarea șiretului și a tras limba pantofului afară. A apucat pantoful, ținându-l pe sub talpă, mi-a prins piciorul de călcâi și l-a împins prudent înăuntru. „Ți-e comod așa?” De câte ori mă încalță, tata e blând, la fel ca mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la telefon. Însă când două lucruri se freacă unul de altul, ies câteodată scântei. Așa a învățat omul să aprindă un foc. Dacă acele două lucruri sunt un bărbat și o femeie, apar copiii. Tata mi-a lăsat mâna din strânsoare, abia după ce am ajuns în stradă. De cealaltă parte a străzii ne aștepta Pietro cu camionul. El și cu tata și-au dat mâna. De spus nu și-au spus nimic, însă tata zâmbea și asta era de ajuns. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la petrecere. Mai curând renunțau să vină, decât să vadă cum le apuc pe femeile lor de șolduri. Căci auzi tu, pe vremea aceea dansul avea de-a face cu privirile și cu șoldurile, cu luatul în brațe și cu strânsoarea. Pe urmă erai vlăguit, nu din pricina dansului, ci fiindcă ai dansat cu femeia asta ori cu cealaltă și fiecare dans din seara aceea purta numele câte unei femei. Când le întâlneai din nou, după mai multe săptămâni, îți aminteai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu degetele sale lungi și negricioase, căutând o comoară pe sub pielea mea, insistând asupra încheieturilor mele, fiecare pe rând, apoi amândouă odată, își încrucișează mâinile, inversând stânga cu dreapta, după care îmi atinge locul din spatele pavilioanelor urechilor, apasă, apoi slăbește strânsoarea. Ce faci, întreb eu, iar ea îmi explică serioasă, îți ascult pulsul, sângele gonește în tot trupul și povestește prin intermediul pulsului tot ceea ce se întâmplă înăuntru, iar eu protestez, bine, dar eu sunt sănătoasă, mă simt bine, ai venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vom muri niciodată, nu ne vom aminti nimic, nu vom uita nimic. Iată-i urmărindu-se unul pe celălalt, unindu-și brațele răsfățate, tremurând de plăcere în îmbrățișarea cerului, iată-i înghițind luna, dezvăluind-o imediat întreagă, ieșind neatinsă din strânsoarea lor, iată-i agățându-se unul de altul, apoi risipindu-se într-o clipă, împrăștiindu-se în împărăția fără margini a cerului, îmbrăcând și dezbrăcând forme, urcând dealuri și coborând văi, explodând deasupra piscurilor înzăpezite. Aproape în fiecare seară ieșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vorbe care ți-a ieșit vreodată pe gură, al fiecărui sentiment, efectul lor asupra vremii, asupra plantelor și asupra animalelor, asupra pământului și asupra aerului, nu doar asupra ta, iar el tace rușinat, gura lui se deschide încetișor, mâinile slăbesc strânsoarea prosopului, iar eu observ încordată cum nodul se lărgește, îl și văd căzând pe podea, dar imediat îmi mut privirile de la el către ea, o privesc, suntem dezgoliți în fața ei. Am auzit furia în vocea ta, Naama, reproșul ei plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușa casei noastre, cu părul ei asemenea unui șarpe veninos, cu vorbe încurajatoare și liniștitoare despre necesitatea unei schimbări, te agăți mult prea mult de el, îmi spusese ea, îl strivești ca pe un bulgăre de pământ, trebuie să slăbești strânsoarea, dar, în clipa în care o slăbisem, îl prinsese ea, trăgându-l în urma ei, strivindu-ne pe toți ca pe niște bulgări întunecați de pământ. Ating cearșaful de pe partea patului pe care dormea el, pentru o clipă am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi dai voie? Tăcerea valorează consimțământ! gândește Avocatul, în termeni pur juridici. Iar Bossul desprinde spada, scânteietoare ca oricalcul atlanților, din strânsoarea imponderabilă a celor două mănuși goale, înzăuate și o ridică în cumpănă pe deasupra scăfârliei, clătinând-o: De echilibrată, e echilibrată, ce să zic! comentează el. Chiar atunci, o umbră rotofeie se năpustește de-afară, în salturi mici și înfundate, până la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care se așterne extenuat pe scaun, fără mofturi, depunând coșul de nuiele pe asfaltul călduț, în strânsoarea protectoare a picioarelor lui trudite. "Să moară mama-n pușcărie!" își reocupă și el liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn geluit și cam pieziș, într-un colț al acesteia. El este prietenul nostru..., Uriel, îl prezintă Poetul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și cum îl apucase la bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i stăruia în falcă, crezând că l-a podidit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de extenuarea ei vădită. Îi șopti blînd: ― Ai dansat prea mult... Ce are a face! Bine că ești mulțumită... Eu te las, inima mea! Noapte bună! O strânse în brațe și-i sărută buzele fierbinți ca flăcările. Desfăcîndu-se alene din strânsoarea lui, Nadina zîmbi: ― Cât ești de drăguț că nu... Noapte bună, Grig drag! Grigore rămase o clipă în fața ușii ce se închise. Auzi de jos șoapte și pași, servitorii care făceau puțină ordine înainte de-a se duce la odihnă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plachete de metal. Ripley ochi această parte Deja Parker își pierdea cunoștința, cu ochii dați peste cap, cu gâtul strâns în pumnii lui Ash. Descoperind în ceafa vraiște un asamblaj de circuite imprimate, Ripley așeză țeava armei acolo și trase. Strânsoarea ex-ofițerului științific părea să slăbească ușor. Ea mută arma și mai trimise un jet de electricitate. Ciotul fu cuprins de fulgere albastre. Ripley își continua neabătută ofensiva. De această dată se produse, o flacără strălucitoare urmată de un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
agăță piciorul lui Ripiey... care se clătină în gol. Aproape de ea, maneta de închidere a sasului părea să o sfideze... Doamne, fă să o ajung. Cu un efort disperat, trase de manetă. Ușa blindată a sasului se închise, scăpând de strânsoarea entității care astfel fu aruncată în exterior. Acidul începea să roadă metalul sasului. Ea ajunse la consola tabloului de bord și activă motoarele. Pupa navei luă foc. Carbonizată, creatura se învârtea în spațiu și se pierdea în depărtări. Din moment ce apendicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]