1,253 matches
-
pe urmele ei, o strălucitoare gardă militară sosi cu puțin timp înainte de ora hotărâtă. Soldații își ocupară locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor militari ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o liniște perfectă. Și culoarul croit prin cedarea celor prezenți îl conduse pe ministrul de război drept spre Malet. Încet-încet, caii prințului porniră prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aperitiv. Și chiar acolo, pe masa din bucătărie, James a făcut exact asta. Bărbați și femei. Femei și bărbați. N-o să meargă niciodatătc "Bărbați și femei. Femei și bărbați. N‑o să meargă niciodată" Natasha’s cafe era ascunsă pe o străduță laterală, la doar câțiva metri de aglomerata High Street, strada frecventată de întreaga lume și de soții... sau soții cu numărul doi. Acesta era unul din locurile preferate de adunare ale clubului, în principal pentru că mâncarea era preparată chiar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a întors mașina furioasă, făcându-i pe toți cei aflați în preajmă să înțeleagă că nu era deloc mulțumită. A mers apoi până după primul colț și-a oprit într-un loc de unde nu mai putea fi văzută, pe o străduță rezidențială liniștită. Acolo a început să plângă, cu fruntea lipită de volan. Și-așa îi era destul de greu să facă față faptului că era posibil să nu fie în stare să conceapă un copil în mod natural. Dar lacrimile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
simtă din nou în formă, activ, din nou tânăr, poate, ca pe vremea când îi pândea pe ofițerii francezi pe la colțuri în casbah, ca să le înfigă un cuțit în burtă și să dispară apoi în întunericul celor o mie de străduțe. Sau când arunca o bombă într-o cafenea din cartierul european în ziua când porniseră în sfârșit lupta pe față, convinși că libertatea era aproape. Era frumoasă viața aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui Mubarrak, căpitanului și soldaților nu i-ar fi îngăduit niciodată s-o facă. La fiecare sfârșit de săptămână, Anuhar-el-Mojkri își părăsea comodul și răcorosul birou din Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu bucluc! exclamă, apoi arătă cu mâna o străduță laterală spre care se îndreptă, traversând strada principală. Vino! spuse. Pe-aici. Dar Gacel tăgădui, și arătă spre capătul bulevardului: — Nu, spuse. Mă duc la minister. — La minister? se miră celălalt. La ora asta? De ce? — Trebuie să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat de un mare camion de gunoi, și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca și cel mai umil dintre sclavii akli. Ați putea să-mi spuneți cum pot ajunge la Palatul președintelui? A trebuit să întrebe asta de cinci ori și să asculte apoi cu maximă atenție tot atâtea răspunsuri, pentru că labirintul de străduțe, toate semănând între ele, i se părea indescifrabil, dar, tot insistând, ajunse, aproape către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui vuietul mării, dădu de largul bulevard și se trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-a declarat starea excepțională? — Starea cum? repetă prostește. — Starea excepțională, idiotule. S-a spus la radio și la televiziune. De unde dracu’ vii? Gacel arătă vag în spatele lui. — Din port... — Și unde te duci? Făcu un semn cu bărbia spre străduță. — Acasă... — în regulă... Ia, dă-mi buletinul. — N-am. Tipul așezat pe bancheta din spate deschise portiera și ieși din mașină, ținând în mână, aparent fără intenția de a-l folosi, un pistol-mitralieră scurt, și se apropie de targuí încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în două, slobozi un urlet de durere, din cauza groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața spre treptele largi ale străduței, dar se răsuci ca o pisică, trase la rândul lui și-l nimeri în piept pe polițist care căzu pe spate. încărcându-și arma din nou, se adăposti după un colț și așteptă, respirând cu greutate, deși nu simțea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe urmăritorii săi să înțeleagă că aveau de-a face cu un trăgător de primă mână și că nu era prudent să riște să li se zboare creierii. Când, după câteva clipe, targuí-ul dispăru în întuneric și în labirintul de străduțe și cotloane din casbah, cei doi polițiști rămași în picioare se sfătuiră o clipă din ochi, îl ridicară pe rănit, îl întinseră pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dacă natura le-a luat de la naștere glasul. — E cineva amatoare să iasă la o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Rachel privi ceasul de pe perete. — Bine, răspunse. Mai am oră la dispoziție. Vii, Lesley? Sala se afla pe o străduță lăturalnică ce da din Camden High Street, fiind mai aproape de stația de metrou Chalk Farm decât de Camden. Astfel, dacă doreai să te bucuri de toate Înlesnirile oferite de Camden, cum ar fi piața cu același nume, o gamă largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
turbată și Încuiată. Știi tu cum sunt damele astea. Au impresia că feminismul e vreo boală contagioasă, ca cistita. — Atunci Îmbracă o fustă scurtă și ghetele, poftim. Eram amândouă În apartamentul micuț și plăcut al lui Rachel, aflat pe o străduță lăturalnică din Camden și care semăna cu garsoniera mea cam cât semăna Lady Di cu dna Parker Bowles. Clădirea era una de locuințe sociale din anii ’60, cu ferestre cât peretele În camera de la stradă și casă a scărilor deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu posedau așa ceva, iar suportul de metal al sutienelor l-ar fi rănit pe al meu), catadicsiseră totuși să-mi remarce prezența din când În când. Steaua mea era În ascensiune. Mai Întâi, am mers la un restaurant de pe o străduță lăturalnică din Soho, unde, În ciuda faptului că am stat la bar și am mâncat salate care constau, În cazul meu, dintr-o mică rotocoală de brânză de capră, Înfășurată În două felii de dovlecel la grătar, și trei frunze diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În fața firidei În care era Închis manuscrisul. Fusese cât pe ce s-o deschidă, dar se răzgândise, făcuse un pas Înapoi și părăsise odaia de-a-ndăratelea. Pentru prima vizită, nu voia să meargă mai departe. Ori de câte ori moștenitorul măsura, gânditor, cu pasul străduțele din Alamut, oamenii se adunau la trecerea lui, fără să se apropie, totuși, prea mult; rosteau formule bizare de binecuvântare. El avea prenumele de Hasan, asemenea lui Sabbah, dar la apropierea lui era murmurat deja un alt nume: „Mântuitorul! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de sentimente părintești, Marele Maestru n-a cutezat să urmeze tradiția infanticidă a lui Hasan Sabbah. Și, când tatăl muri, În 1162, fiul rebel Îi succedă, fără nici o piedică. Pentru prima dată după multă vreme, o bucurie adevărată izbucni pe străduțele cenușii din Alamut. Dar să fie Într-adevăr vorba de Mântuitorul așteptat? se Întrebau fidelii. Oare el este cel destinat să pună capăt suferințelor noastre? El nu spunea nimic. Continua să străbată, cu un aer absent, străzile din Alamut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care cazacii se străduiau să o transforme Într-o tabără fortificată. Nu mi-am făcut griji. Cum veneam dinăuntru, puteau presupune că șeful lor era acela care mă lăsase să ies. Am trecut, așadar, de grilaj, Îndreptându-mă spre străduța care, cotind la dreapta, ducea către Bulevardul Ambasadorilor și, În zece minute, la legația mea. La intrarea pe străduță erau postați trei soldați. Aveam să trec prin fața lor? La stânga, am observat o altă străduță. Am crezut că era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dinăuntru, puteau presupune că șeful lor era acela care mă lăsase să ies. Am trecut, așadar, de grilaj, Îndreptându-mă spre străduța care, cotind la dreapta, ducea către Bulevardul Ambasadorilor și, În zece minute, la legația mea. La intrarea pe străduță erau postați trei soldați. Aveam să trec prin fața lor? La stânga, am observat o altă străduță. Am crezut că era mai bine s-o apuc pe acolo, chit că aveam s-o iau mai târziu la dreapta. Am Înaintat, deci, evitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așadar, de grilaj, Îndreptându-mă spre străduța care, cotind la dreapta, ducea către Bulevardul Ambasadorilor și, În zece minute, la legația mea. La intrarea pe străduță erau postați trei soldați. Aveam să trec prin fața lor? La stânga, am observat o altă străduță. Am crezut că era mai bine s-o apuc pe acolo, chit că aveam s-o iau mai târziu la dreapta. Am Înaintat, deci, evitând să privesc În direcția soldaților. După câțiva pași, n-aveam să-i mai văd, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cuvânt magic: andarun, „casă interioară”. Soldații n-aveau să vină să scotocească acolo unde stăteau femeile! Într-adevăr, zgomotele soldaților nu s-au apropiat decât ca să se Îndepărteze iarăși, Înainte de a dispărea. Cum vor fi știut ei pe care din străduțe aș fi putut să mă pierd? Cartierul era o Învălmășeală alcătuită din zeci de ganguri, din sute de case și grădini. Și era aproape noapte. După un ceas, mi s-a adus ceai negru, mi s-au răsucit țigări, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
travestit În femeie, și de a merge la legația americană, pe scurt, de a continua drumul Întrerupt cu câteva săptămâni Înainte. Dar „mama” mea insistă să-mi schimb hotărârea. După ce făcu un tur de recunoaștere, Își dădu seama că toate străduțele care duceau la legație erau păzite. În plus, eu fiind destul de Înalt, un metru optzeci și trei, travestirea mea Într-o femeie persană n-ar fi Înșelat nici un soldat, oricât de prost observator ar fi fost. Cealaltă soluție era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străzile sunt animate, bărbații transformă răspântiile În salon, cercuri de scaune cu fundul din Împletitură de pai, cercuri de kalyan al căror fum alungă, Încetul cu Încetul, mirosurile zilei. Îl urmam, pas cu pas, pe Howard. O cotea de pe o străduță pe alta fără urmă de șovăială; din când În când, se oprea să salute vreun părinte de școlar, pretutindeni puștii Își Întrerupeau jocurile, făcându-i loc să treacă. Am ajuns, În cele din urmă, În fața unei porți roase de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]