8,571 matches
-
toate amorțiseră sub căldura aceea Înăbușitoare. Cum mergea negustorul pe drumul prăfuit, se Întâlnește cu doi drumeți care i-au atras numaidecât atenția: unul era foarte bătrân, cu o barbă alba ca neaua și cu straie lungi de un alb strălucitor.Avea privirea blândă și pătrunzătoare, mersul lin și se sprijinea Într-un toiag. Celălalt, mai tânăr, avea barba deasa și ochii vioi, blânzi și ducea o desagă.Era Dumnezeu și Sf.Petru. După ce și-au dat binețe, Dumnezeu l-a
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
deși se simțea puțin amețită. Dimineață când se trezi, prima ei grijă a fost să meargă În fața oglinzii. Îi Îngheță inima (vă vine a crede că avea și ea inimă?) de groază când văzu că penele ei de un alb strălucitor erau acum negre ca smoala.Crezu că cineva făcuse o glumă proastă: se frecă, se spală, se pudră, dar degeaba.Penele rămâneau negrenegre.Îi veni să plângă dar nu putu să spună decât ” cra-cra”.Ce se Întâmplase cu glasul ei
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
prins Într-un joc numai de ei știut.Și Îngerii cîntau și jucau pe nori albi pufoși și se bucurau ca niște copii. Și cum jucau Îngerii pe norii cei albi, din nori au Început să cadă steluțe albe și strălucitoare.Și steluțele cele moi și pufoase pluteau ușor prin aer și coborau ușor pe pământ.Una cîte una, steluțele se desprindeau din nori, pluteau ca un vis frumos, coborau blând și se așterneau pe pământ țesând un covor alb și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
repezi la el, Îi smulse sabia și i-o aruncă În fântâna lângă care se aflau. Baiatul, care ținea la sabia lui, luă globul de aur al fetei și-l aruncă sus, sus de tot, spre cer.Și globul cel strălucitor rămase pe cer! Amândoi porniră În fugă, plângând și țipând la tații lor.Aceștia ședeau la masă râzând și tocmai ciocneau o ulcică cu vin. Copii Începură să spună ce nelegiuire făcuse celălalt, vorbind amândoi deodată și crezând, fiecare că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
se puse pe cernut, măi frate. Și moș Niculae ce făcea? Iaca, Își scutura barba lungă-lungă și albă albă. Baba cernea de zor, moșul Își scutura barba și din cer coborau lin, fulgi albi și pufoși și steluțe moi și strălucitoare.Și fulgii și steluțele se așezau unu lângă alții acoperind pământul cu zăpadă. Se bucura baba și mos Nicolae de isprava lor, dar cel mai mult se bucurau copii care aruncau cu bulgări, se dădeau pe derdeluș ori făceau oameni
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu și deoarece fusese judecat ca un tâlhar, batjocorit și bătut pe cruce ca un răufacator, fără a avea nici o vină cât de mică, un Înger s-a apropiat de mormânt.Și era Îngerul mai strălucitor ca razele de soare, capul Îi era Înconjurat de o aură strălucitoare, avea aripile albe precum aripile lebedelor, iar haina lungă Îi era mai lungă ca zăpada. Îngerul s-a apropiat de mormânt ca să dea la o parte lespedea.Și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tâlhar, batjocorit și bătut pe cruce ca un răufacator, fără a avea nici o vină cât de mică, un Înger s-a apropiat de mormânt.Și era Îngerul mai strălucitor ca razele de soare, capul Îi era Înconjurat de o aură strălucitoare, avea aripile albe precum aripile lebedelor, iar haina lungă Îi era mai lungă ca zăpada. Îngerul s-a apropiat de mormânt ca să dea la o parte lespedea.Și era lespedea aceea grea, tare grea, Încat mai mulți bărbați abia o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
că o să găsească un flăcău demn de urcat În tron, iată că Într-o zi se auziră niște pași În sala mare. Împăratul miji ochii lui bătrâni și văzu un flăcău vânjos și lat În spate, cu ochii ageri și strălucitori, cu plete negre, dese, până pe umeri. Era Înalt și bine legat și purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu a stat mult pe gânduri
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Într-o după-amiază, pe când se afla la vânătoare, zmeul văzu Într-o dumbravă o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu-i venea a crede că e adevărată. Se Întrebă: o fi vreo zeiță? Fata avea straie lungi de un alb strălucitor, părul de culoarea mierei Îi ajungea până la brâu, iar ochii albaștrii Îi străluceau blând. Zmeul Îi ascultă cântecul și rămase fermecat de glasul ei melodios. Glasul ei Îi aduse aminte de glasul mamei lui. O luă și pe această fată
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și m-am apropiat de fereastră. Cred că erau săraci, mulți în casă, pentru că n-aveau nici perdele. Era liniște și pustiu. Dar, deodată, ceva alb din interiorul camerei mi-a atras atenția. Întunericul făcea ca albul să fie mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură, care gemea puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred că-mi lipisem fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dumneavoastră v-a lăsat cheia de la apartament. Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când ajunse la ușă, se întoarse și privi parcul cu aleile lui strălucitoare, la capătul cărora străjuia un brad impunător. Si statuile astea, parcă aș fi intrat într-un parc de acum un secol! Se întoarse, băgă cheia în ușa transparentă de sus până jos, cu rama metalică. Împinse și intră. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare, de parcă erau electrizate. Se așeză pe canapea ca să-și tragă sufletul. Zări un plic! Îl deschise și citi: "Bine ai venit! Ai, alăturat, drepturile de autor. Sper să-ți ajungă până ne întoarcem. Mihai și Beatrice." Of, băiatul ăsta al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că i-a lăsat pe ceilalți acasă. Deodată se ridică, își scutură umerii și ieși pe ușa dinspre parc. În urma lui, ușa se închise automat. Terasa era un fel de logie, care se deschidea larg către parc, către aleile acelea strălucitoare și scrâșnitoare. Scaune de răchită, o măsuță... Nu avea timp să stea. Mai bine plec. Destul pentru ziua de azi! Vreau să ajung pe stradă, să văd lume. Să văd oameni care râd, care vorbesc. Trecu de portar, ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spre grădină și, când îți luai ochii de pe tablou, îți apărea , prin fereastră, parcul, cu acel brad imens, care parcă străjuia casa. Mirarea și neliniștea creșteau când ajunsese în baie. De ce totul era negru pereții, pardoseala, obiectele..., deși lumina era strălucitoare de la plafonieră și de la aplice. E adevărat că, și aici, eleganța era la ea acasă. Dar ce straniu, când căutase comutatorul în noaptea aceea în care, somnoros fiind, dăduse de ușa ce ducea la etaj... Ce curios, când se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și naivitate caldă, adevărată, îmbietoare. Mai erau etichetele, care de care mai ingenioase. Și, ca "emblemă" a produselor Cooperativei, Ana desenase un brad înalt, verde, sănătos, pe ramurile căruia își găsise loc un cocoș de munte falnic, cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acela intim, care-mi era rezervat numai mie. — Ți-am dat cam multă bătaie de cap, zise ea aproape șoptit. Nici vorbă, stai liniștită, i-am răspuns, zâmbind. Mă simțeam împăcată. Chipul mamei se luminase și părea de-a dreptul strălucitor. Aveam impresia că era fericită că l-a văzut pe unchiul Wada. Au fost ultimele ei cuvinte... S-a stins după vreo trei ore... în amurgul liniștit de toamnă, în timp ce asistenta îi lua pulsul și noi, copiii, o vegheam. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de recrutare și pentru site-ul Intranet"93. Comunicarea cinstită prin relații publice atât internă, cât și externă a unei filosofii, a unor valori oneste este în favoarea clientului 94. Relațiile publice nu sunt făcute pentru a acoperi cu o mantie strălucitoare un gol. În spatele cortinei strălucitoare, cel care o dă la o parte trebuie să găsească politici de resurse umane care îi implică pe angajați și altele asemenea. Este deja un mesaj pozitiv pe care compania îl transmite atunci când începe să
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
-ul Intranet"93. Comunicarea cinstită prin relații publice atât internă, cât și externă a unei filosofii, a unor valori oneste este în favoarea clientului 94. Relațiile publice nu sunt făcute pentru a acoperi cu o mantie strălucitoare un gol. În spatele cortinei strălucitoare, cel care o dă la o parte trebuie să găsească politici de resurse umane care îi implică pe angajați și altele asemenea. Este deja un mesaj pozitiv pe care compania îl transmite atunci când începe să încurajeze dezbaterile în privința experienței la
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
izbânzile individuale, care ne-au făcut să exclamăm încântați: "Omul sfințește locul!", n-au fost atât de numeroase încât să creeze emulație. Personal, aș prefera să aud că în țara mea "instituția sfințește locul" și să renunț la rarele și strălucitoarele izbânzi individuale, în favoarea unor mărunte, cenușii, dar constante victorii asupra prostiei, fățărniciei, nesimțirii, hoției și cinismului - însușiri de căpetenie pe care le ilustrăm cu asupra de măsură și în țară, și în străinătate. M-am gândit în mai multe rânduri
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
persuasive: de invocare a autorității științifice. Se presupune că folosirea unui limbaj tehnic, de specialitate (în cazul dat - medical) conferă garanții de seriozitate și cîștigă încrederea publicului. În același scop, de altfel, sînt folosite cifrele, procentele necontrolabile ("cu 50% mai strălucitor") care compensează slăbiciunile de raționament (conform cărora, de pildă, părul fără mătreață conferă omului libertate de mișcare: astfel, "viața e lipsită de inhibiții, iar tu ești 100% liber să te apropii"). Evocarea insistentă a scalpului mi se pare totuși neinspirată
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
Elisabeta Lăsconi Există oare și un "complex Telemah" care să indice trauma absenței tatălui din viața unui fiu, în jurul căreia devine tot mai dens haloul misterului legat de dispariția lui sau tot mai strălucitoare aureola care-l învăluie dacă se întoarce biruitor, după ce-a săvârșit isprăvi și a străbătut alte ținututi sau alte lumi? Oare copilăria fiului fără tată este fel de dureroasă și hotărâtoare ca prezența părintelui dominator care naște complexul oedipian
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
a dreptului mai mult decât incitantă, venită din spațiul cultural american, îl duce la o descoperire uluitoare. Pe tot parcursul aventurii "telemahice" a căutării tatălui, Peter Debauer își trăiește și povestea de dragoste cu Barbara cea întoarsă din Africa. Tatăl strălucitor, pe care dispariția îl face mai interesant, amplificându-i forța carismatică, și fiul aparent șters și banal, rescriu povestea epopeică în termenii lumii de azi, având alt război ca fundal. Ce descoperă fiul despre personalitatea tatălui îl obligă să regândească
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]