1,487 matches
-
de întoarcere spre casă, Clara observă pe geamul taxiului cum se zbenguia luna cu ea. O lună perfect rotundă și subțire ca foaia de hârtie albăstrie a diplomei din geantă, care își trăgea perfid peste față câte un nor negru străveziu prin care i se întrevedeau ba zâmbetul șiret, ba ochii mari și grei. Ba fugea în dreapta ei, ba în stânga. Parcă voia s-o învârtă pe Clara pe degete. Clara se încruntă. îi revenise în minte, din senin, o altă figură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
descotorosise în ultimele zile, de când văzuse tabloul acela. își ridică iar privirea înspre cer. Nu mai făcuse asta de mult, de foarte mult timp. Cerul avea nenumărate nuanțe, de la albas tru până la bleumarin întunecat. Luna era înfășurată de nori albi străvezii ca niște văluri lungi de mireasă, și franjuri de cer, de un albastru azuriu, îi schițau trupul ca într-o pictură diafană pe orizontală, ca și cum mireasa ar fi stat culcată, întinsă pe o parte. Clara nu se îmbrăcase în mireasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ura lor era tot aceeași, încît mărgăritarul trebuia să crape de ură. Îl aruncai în mare și mă-ntorsei la iubita mea din lună, căreia[-i] povestii toate ce făcusem ". lubitei mele îi făcui haina de-un gaz albastru, deși străveziu ca aerul, prin care se rădica ea în albeța cea strălucită a rotundelor sale membre; în părul ei blond așezasem o citadelă de diamante, sânul ieșea vergin, rotund și mic din haina decoletată? astfel ne primblam, eu cu mâna în jurul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-nsetată de amor... ca * copilul cel tânăr și fresc *... buzele {EminescuOpVII 152} ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era uscată ca un strat cu florile pe jumatate veștezite de arșița soarelui. Picioarile se vedeau în apa străvezie atingând prundul... și capătul părului ei de aur înota pe apă... Când ajunse în dumbravă, umbra mirositoare a arborilor nalți aruncă un reflect albastru asupra pieliței albe, încît părea o statuă vie de marmură privită pin ochelari albaștri... Deodată ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
avea un spirit fin de observație și multă dreaptă judecată. El nu-și putea explica cine-i jucase festa ca să-l anunțe drept mort prin ziare. Ieșind pe uliță, o lună plină de toată frumusețea împînzea cu razele ei turburi - străvezii oriunde găsea loc prin întunerecul ulițelor. Ici bătea într-o firmă de croitor, dincolo prin fereștile închise a unui salon deșert, într-alt loc pe zidurile lungi și albe a unei curți de biserică, curat o frumusețe de lună. El
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe care-și aprinseră niște țigări lungi și subțirele. Pacientul cel brunet gemu sonor, privind întregul grup cu un subînțeles străveziu. Dar aceștia ascultau cu multă atenție ce le povestea un al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit. Prima cucoană ieși din nou de la PRIMIRI, de data asta cu o farfurioară pe care se afla o cană frumoasă, din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în Duhul, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea sfîntă Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, 11. avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. 12. Era înconjurată cu un zid mare și înalt. Avea douăsprezece porți, și la porți, doisprezece îngeri. Și pe ele erau scrise niște nume: numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel. 13. Spre răsărit erau trei porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. 21. Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Ulița cetății era de aur curat, ca sticla străvezie. 22. În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei. 23. Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
ar fi depins soarta sa, cum vânzătoarea micuță cu ochelari de vedere, împachetează cu mișcări iuți și îndemânatice salamul în hârtia transparentă. Unde erau acum măturătorii și măturătoarele, a căror față niciodată nu o văzuse prea bine la lumina săracă, străvezie și înșelătoare a neoanelor, care-i spuneau numai cuvinte grele, batjocoritoare și de aceea rămânea întotdeauna singur în urmă cu căruța lui în care deșerta până în zori gunoiul luat cu dexteritate cu fărașul cu coadă lungă din grămezile strânse de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o bage la loc. După un timp, dădu deoparte învelitoarea de sub care apăru un bărbat slab, galben, cu nasul ascuțit de boala necruțătoare și care dacă nu ar fi gemut din când în când, făcând să-i freamăte nările aproape străvezii, ai fi crezut că este mort demult și numai o minune mai ține toate părțile componente ale corpului legate între ele, ca să nu plece care-încotro, precum la o jucărie mecanică a cărei legături tainice au fost desfăcute de un copil
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o ureche” dar tăcu deodată având senzația că a spus ceva care nu se cuvenea. Nu privise până acum pe omul care trăgea să moară, se uită la nasul său ascuțit, la ochii afundați în orbite cu pleoapele atât de străvezii încât te- ai fi așteptat ca să vezi prin ele limpezimile ochiului. Fără veste lacrimile o podidiră, se lăsă în genunchi lângă bancă. Ce îngrozitor puțea nebunul, pară nu se spălase de un veac. Plânse îndelung și de abia într-un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu mugurii gata să plesnească în noua primăvară. Un sunet lung de locomotivă din gara pe care o lăsasem în urmă la venirea noastră acolo, pluti leneș netezind parcă aerul peste vârfurile copacilor și se pierdu undeva departe în zarea străvezie. - Acest om, începu prietenul meu pe neașteptate, deși are o poveste a lui, aceasta nu are început, sau nici nu l-am știut eu vreodată, a sosit în sat la noi într-o seară cu vreo doi ani înaintea războiului
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și după-amiaza, când se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și să viseze la vremuri mai bune. La cantină, mâncarea devenise și mai străvezie. Revolta se stârni pe neașteptate. Familiștii, cei mai afectați de situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului. Profesorul care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu ordin să se încuie ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești! Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și silnicia lor, am exclamat: - Garibaldo, faptul că ești monah sau medic nu-ți dă îndreptățirea să mă faci să pierd timp. S-a uitat țintă la mine și am văzut în ochii săi o pace nouă: erau calmi, limpezi, străvezii. Nu știu cum a făcut. Mi-a trecut mâinile peste față, degetele lui m-au atins ușor, apăsând în câteva puncte ale capului, gâtului și umerilor; apoi mi-a atins pieptul, și-a sprijinit cu tărie palmele deschise, mișcându-le ca și cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prin tunică. Pe micul altar am văzut, pregătite să fie duse de-acolo, o raclă și un copăcel de aur, înalt cam de-un picior, cu o montură de pietre prețioase. Baza copacului era un recipient de alabastru, atât de străveziu, încât se vedea mâlul depus în el. - Sângele celui care n-a fost nicicând răstignit, dar care i s-a prefirat asudând în grădina de măslini și i-a curs în forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
medicul și vasalii lui Hideyoshi nu puteau decât să privească, ținându-și respirația. În sfârșit, după ce se târî câțiva pași de la așternut, Hanbei Îngenunche cum se cuvine pe rogojina de trestie. Cu vârfurile ascuțite ale umerilor, genunchii slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, Încât dădu impresia că se frângea În două. — Se apropie momentul când Îmi voi lua rămas bun, În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Katsuyori e mort. Nobutada dădu din cap a Încuviințare. În dimineața primei zile din Luna a Treia, un alt mesaj fu legat de o săgeată și tras În castel. Citindu-l, Nobumori râse: — Scrisoarea asta e o păcăleală atât de străvezie Încât parc-ar fi scris-o un copil. Demonstrează cât de mult l-a descurajat asediul pe inamic. Mesajul suna astfel: În ziua a douăzeci și opta din luna trecută, provincia Kai a căzut, iar Seniorul Katsuyori s-a sinucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zăpezile-ți. Stai tremurînd. Nu ești încătușat. De ce să zăbovești, josnice demon rece al durerii, În chinuri ale gerului cumplit? Acum un Lac de ape-adînci unduitor 75 Se-ntinde pe deasupră-ți înghețînd tare; și totuși, șezi închis În acea stana străvezie, de parcă ai fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate adîncurile Groaznice le luminează, Solzii săi străvezii răspîndesc lumină precum ferestre ale dimineții, Gîtul sau flăcări scoate cu mînie și cu măreție, el biciuiește Hăul, Lovind pustiele și stîncile; pustiele puterea să o simt, 440 Se scútură din somnuri, fac semn cu groază Chemînd Leul, Tigrul, calul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
folosit de Blake. 289 Sfera spiritual-psihică, în care se poate intra în timpul somnului (lucru relatat pe larg de R. Steiner), despre care Blake spune: "fiecare [Fiica a Albionului]/ Are trei Porți înspre cele Trei Ceruri ale lui Beula, care strălucesc/ Străvezii în Frunțile și Sinurile și Pîntecele lor/ Înconjurate de focuri de care (nimeni) să se apropie nu poate" (Milton, 5, 6-9). Blake se referă la centrele psihice-cakre din filosofia hindusa [Ajna (frunte), Anahata (inima), Manipura (pîntece-buric)] ale căror porți arată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Armați cu tîrnăcoape și cazmale,/ Cînd taberei regale îi premerg,/ Să sape-un șanț, să-nalțe-o-ntăritură./ Mammon e-n fruntea lor, prin înzestrare,/ Cel mai prejos dintre căzuții Îngeri;/ El chiar în Ceruri gîndul și privirea/ Și le țintea spre vatra străvezie,/ Vrăjit de-atîta aur la tot pasul/ Și nu de tot ce-i sacru și divin/ În viziunea-naltelor sfințenii." 68 (ÎI, 118) metalul cel topit trecu-n canale: Vezi Milton, Paradisul pierdut, Cartea I, p. 28: "Pe cîmp, aproape, s-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rest, C.C. Giurescu nu face observații, având în vedere că cea mai mare parte a cărții tratează despre colaborarea economică sovieto-română în decursul primului an de aplicare a acordurilor din 8 mai 1945. în încheiere, recenzentul își exprima o speranță străvezie prin oportunismul ei politic: „Cred că o cunoaștere temeinică, științifică a vechilor raporturi dintre popoarele noastre în toate domeniile, constituie un fundament sigur, durabil pentru dezvoltarea lor în viitor”. Pentru a-și dovedi atașamentul la această nobilă idee a dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România. La sfârșitul anilor ’70 și în deceniul nouă, Securitatea își motiva activitatea de urmărire a clericilor greco-catolici prin necesitatea de a descoperi, preveni și lichida acțiunile ostile desfășurate sub acoperire cultică de persoane interesate din țară și străinătate, aluzie străvezie la Sfântul Scaun. în stadiul actual al cercetării, știrile privind tratativele care s-au purtat în anii ’80 între România și Vatican sunt foarte puține. Este cunoscut faptul că Agostino Casaroli, secretar de stat al Sfântului Scaun, a avut mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu e însă decât un drum spre operă și într-un singur caz, al lui Gherea, el a și fost parcurs. Opera lui C. Dobrogeanu-Gherea (1983), carte care vine în completarea biografiei, ar putea stârni unele obiecții privitoare la un străveziu, dar relativ partizanat al exegetului. Dar studiul nu este mai puțin o investigație temeinică asupra unei mari contribuții intelectuale, inseparabilă de fundamentele culturii românești moderne. Și totuși, O. a manifestat cel puțin la fel de concludent și o adevărată pasiune pentru actualitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]