784 matches
-
prietene, și te cutremură! Privește înainte și te bucură!... Vino să construiești biserici alături de noi! Să reconstruim în suflet o Biserică a Enei, hristică și voievodală, vie și nemuritoare, până ce o vom vedea ridicată și aievea, pe locul ei - mărturie strașnică a credinței noastre creștine și a afirmării noastre naționale! Fără biserici, fără mănăstiri, suntem [ca niște] venetici. Cine dărâmă biserici, dărâmă însuși argumentul dăinuirii noastre materiale și spirituale pe acest pământ hărăzit nouă de Dumnezeu. Tinere prieten, nu mai ești
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ei, Nicolae, un bun creștin, îl întrebă pe celălalt: Încotro, măi Vasilică? Dragă Nicule, am o întâlnire cu niște colegi de școală cu care am dat bacalaureatul anul trecut și voi petrece o zi întreagă la un restaurant, cu muzică strașnică și cu băuturi alese! Nicu îi zise rugător: Vasilică, dacă ai putea să mergi cu mine și nu cu ceilalți, te-aș duce într-un loc minunat, pe care nu-l vei mai putea uita niciodată! Fie, merg, m-ai
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Jinduesc la taine coapte/ Guri sosite-n miez de noapte/ Om și păsări, duhuri, fluturi,/ nu așteaptă să te scuturi./ Prea ești plin de rod și vrajă,/ vine furul, puneți strajă!! (...)” E limpede coincidența. Nici că se putea o mai strașnică potrivire între realitatea din grădina învățătorului și ficțiunea artistică din creația poetului. Domnu’ Ionescu a știut dintotdeauna că toți copiii de după gard, adică din curtea școlii sau de peste drum, ținteau la cerceii pomului uriaș. Păzea cireșele până se coceau bine
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
Într-o altă zi, fata iar a venit la scăldat, iar el i-a zis că duminică îi va trimite pețitori: nu uita și te du întruna la biserică. Duminică i-au venit pețitorii: "o broască mare și un balaur strașnic, și Ioniță în chip de basma albă pe un cal sur". Fata acceptă cererea, se fixează nunta duminică, iar mirele nu cere o altă pregătire pentru nuntașii lui decât să fiarbă mult lapte dulce. Ioniță venea seara acasă și se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
3 ceasuri către ziua, spre Sfântul Apostol Evanghelist Matei, au fost cutremur mare de pământ, cât cădeau oamenii jos de prin biserici și vase de pe polițele de prin casele oamenilor. Spuneau oamenii bătrâni că n-au apucat cutremur așa de strașnic ca acela și huietul venea dinspre miază-noapte” (Letopisețul Țării Moldovei, Nicolae Costin). * 8 august 1861: “Să se știe când s-au cutremurat pământul, de au fost cutremur mare, cât n-au mai pomenit altădată nimenea, luni noaptea spre marți, la
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
aceluiași personaj din creația sa timpurie, cînd animozitățile dintre moldoveni și munteni încă nu se stinseseră complet și ar putea fi mai puțin suspectat de românism, Cozma Răcoare, care se va îndrăgosti de „un pui de româncă“, cucoana Sultana: „Ce strașnică muiere!“. Sau ne putem referi la Moș Precu, stăpînul crîșmei aflate „între Șomuz și între satul Broșteni“, undeva în apropierea Fălticenilor, „un român înalt, adus puțin din spetele late“, pentru a cărui nevastă, mătușa Anghelina, „nu-i găseai păreche în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
să fim, nu altfel“ <footnote Mihai Eminescu, în „Curierul de Iași“, 17 nov. 1876. footnote> . M-am născut într-un sat de pe malul Milcovului, în Muntenia, dar învățătorii mei din sat erau basarabeni, stabiliți în timpul refugiului: Domnul și Doamna Păuș. Strașnici români! Vorbeau impecabil românește, dar copilul lor, cu care mă împrietenisem, vorbea îndulcind ușor pronunțarea cuvintelor, așa cum o face orice moldovean cînd scapă de presiunea normelor literare. Apoi, datorită împrejurărilor, m-am aflat mai mult printre moldoveni, cu care m-
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Docnecea, populația germană a denunțat autorităților militare sârbe că românii ar avea arme ascunse. Deși la percheziții nu s-a găsit nimic, ofițerul care a condus acțiunea a cerut soldaților să-i bată pe țărani. Bătaia a fost „atât de strașnică” încât soldații, la un moment dat, au refuzat să continue. La Bocșa, „celebrul” locotenent Mișici a organizat un spectacol în seara de Crăciun, obligând românii să presteze un program național sârb, sub amenințarea cu deportarea la Elbasan. Societatea sud-ungară a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Iar ceea ce e mai rău e că fiecare domnitor schimbă vornicii (baronii), pentru că vorniciile (baroniile) se vând pentru a face bani... Chiar și domnitorii care vin pe multă cheltuială, nesiguri de durata domniei lor, sfâșie supușii într-o manieră destul de strașnică, vând vorniciile și pradă totul, motiv pentru care toți trăiesc cu o teamă continuă și se gândesc la orice, numai la mântuirea sufletului nu. Spunea și cum ne-a fost dăruită din partea domnitorului o biserică în Iași, construită de un
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
amarul? Mai ales că plătea consumația păgubitul confrate Ponor. O poveste similară am trăit cu mai mulți amici, ascultînd trista poveste a domnului Limbric ("Ultimul viking", p. 214), culmea de amărît și de generos în a ne oferi un vin strașnic. Deși omul ne adăpa cu generozitate, noi tot găseam ceva de rîs, ca proștii. În primul rînd domnul Limbric era mult mai cult decît noi toți la un loc. Știa istoria mai bine decît oricine și ne demonstra că Limbrich-ii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la o cafea "pe îndelete", cum îi plăcea lui să spună. Eu mă amuzam cu povestea "Comoara lui Lazaro" (p. 427) dar el chiar săpa cu sîrg după ce îi prezentam deducțiile mele (de ageamiu sadea!),rezultate din capul unui matematician strașnic. Nu știu dacă în final Lazaro a găsit sau nu comoara, cert este că eu nu m-am ales cu nimic și regret și acum că am dat-o în bară. Deși s-ar putea ca Lazaro...să-mi fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pînă la urechi. Rîdeți ca proștii, spun eu și încep să plîng. Comoara satanei pe bune Mina Danifield, nemțoaică venită cu toată familia în satul Ghireni pe la 1800 și ceva, mai mult de cinci zeci de ani, era o muiere strașnică și făcea copiii cu soțul său Gheorghe mai ușor ca pe găluște. Nici o muiere româncă nu avea îndemînarea Minei, de fapt Hermina pe nemțește, la făcut treabă. De fapt ce făcea nemțoaica într-o zi nu puteau face nici zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
foi albe în față sînt pregătit să făuresc opere nemuritoare, care să eclipseze tot ce mintea omului a zămislit mai de preț în veacurile trecute. Simt cum neuronii clocotesc, dornici să se ia la trîntă cu veșnicia, să producă ceva strașnic, ce n-a văzut Parisul. Fiecare mușchiuleț este încordat ca o strună de chitară mexicană, gata-gata să plesnească de atîta solicitare. Ochii mei privesc pixul și așteaptă ca acesta s-o ia razna și să aștearnă aur curat pe hîrtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ele două însă, Clitemnestra e mai autentică, fiindcă ea e motivată, ca mamă, să se răzbune, pe când Elena nu e decât o adulteră. Hotare În cântecele funebre se stabilesc hotare precise între lumea „asta” ți lumea „cealaltă”, dar și interdicția strașnică de revenire a defunctului în „lumea aceasta”. Există un echilibru cosmic ce trebuie conservat prin menținerea noninterferenței acestor lumi. „Dalbul de pribeag” este un mediator cathartic între spațiul lumii de „aici” și sopațiul lumii de „dincolo”. Asta, cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a fost transformat În raia urcească, cetatea a adăpostit domnitorii moldoveni care au avut un rol decisiv În salvarea și stăpânirea Moldovei. Sub domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432) meșterii lituanieni sau italieni au Întărit și lărgit cetatea cu ziduri strașnice consemnează N. Iorga. Astfel, Hotinul devine cea mai vestită și bogată vamă. Existența unei cetăți puternice a favorizat În apropiere așezări rurale cum ar fi: Belcești-Bălcanești (de la Balc), Romancăuți (de la Roman), Varticăuți (după Vartic), Secureni (după Secure), Moșănești (după Moșa
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
unde vor găsi adăpost, În peregrinațiile lor cântă, joacă și strigă necontenit, neavând deseori ca haină, când o au, decât o camașă, care nici nu mai ține la umeri. Rromul poposește unde poate, sub cerul liber, În frigul cel mai strașnic ca și În căldurile cele mai Înnăbușitoare, se culcă pe pământul umed sau pe un vraf de pietre și se trezește a doua zi de dimineață, cu răsăritul soarelui, tot așà de vesel, tot așa de mulțumit ca și cum ar fi
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
unde vor găsi adăpost, În peregrinațiile lor cântă, joacă și strigă necontenit, neavând deseori ca haină, când o au, decât o camașă, care nici nu mai ține la umeri. Țiganul poposește unde poate, subt cerul liber, În frigul cel mai strașnic ca și În căldurile cele mai Înnăbușitoare, se culcă pe pământul umed sau pe un vraf de pietre și se trezește a doua zi de dimineață, cu răsăritul soarelui, tot așà de vesel, tot așà de mulțumit ca și cum ar fi
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
acasă, se citesc la berărie, se citesc și la frizerie, dar problemele politice se discută pretutindeni. În „zi de sărbătoare, mare repaus duminical”, alternativele de a petrece timpul sunt limitate; În absența amicilor cu care se poate improviza o petrecere strașnică, rămâne viabilă ori participarea la manifestație, ori refugiul În vreo cafenea. Și, fiindcă personajul lui Caragiale e o natură balcanic-orientală, opțiunea lui pentru inactivitate e previzibilă: „Intru Într-o berărie și aștept să pice din moment În moment ediția de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pe un joc și lupta lor pentru impunerea noii forme de guvernământ, dar și că, de fapt, acțiunea lor eroică se limitează În principal la golirea sticlelor, mai ales că, după semnalul știut, la Grădina Lipănescului se Încinge un chef strașnic: „Aci, pe iarbă, se-ncinge un ziafet nepomenit În analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând În aer valuri de miros fierbinte și gras....”. Și, cum petrecerea e de pomină, norocul nu e de partea nici a prezidentului nici
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Mialache povestește cu de-amănuntul toate peripețiile prin cari a trecut...” (Tren de plăcere). Singura din familie pentru care sfârșitul de săptămână petrecut la Sinaia e o plăcere este madam Mița Georgescu: „.. pe la cinci și jumătate dimineața, un zgomot strașnic, clopoței de trăsură, lăutari și chiote, i-a smuls din brațele lui Morfeu. Se- ntorcea compania de la Urlătoare, cu lăutari: madam Vasilescu, madam Constantinescu, nepoțica ei, domnișoara Popescu, și d. Vasilescu și madam Georgescu și locotenent Mișu... Fusese o partidă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
un sistem de mai multe filtre pentru a împiedica o parte dintre mașini să ajungă până la poarta construită în stil maramureșean a mănăstirii, evitând astfel blocarea completă a unui drum îngust, cu pantă accentuată, dotat în plus cu două curbe strașnice în ac de păr, care fac să urle motoarele și să scârțâie cumplit frânele celor care se aventurează să ajungă până sus. Strategiile folosite de cei care vor să depășească barajele de poliție sunt asemănătoare cu cele practicate la celebra
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pește; dar nălucirea unui lac acoperea toate astea". La fel cu imaginile eminesciene din "Miron și frumoasa fără corp" întâlnim visarea epică transformată în poezie magică: "Merseră mult până ce sosiră pe malul unei văi singuratice, în fundul căreia zăriră o fortăreață strașnic împrejmuită din toate părțile cu șanțuri adânci de apă și cu ziduri trainice și groase". [...] "Lancelot recunoscu Castelul Întâmplărilor Ciudate. Merse pe strada cea mare fără să vadă pe nimeni, intră în palat care părea pustiu, trecu prin sala tăcută
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gândește, dar să nu te mai întâlnești cu cei pe care i-ai cunoscut. Chiar dacă ar fi din întâmplare, nu sta cu ei de vorbă! Să trec pe lângă om fără să-l salut, fără să-l întreb dacă-i sănătos? Strașnică libertate ne-ați dăruit! Ar trebui să mulțumiți partidului că v-a scos afară! Dar nu eu l-am rugat. Mai aveam de executat încă trei ani de zile. Dar vă spun încă o dată: dacă prezența mea vă jenează, sunt
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
manifestă cea de a doua trăsătură semantică definitorie, prin care substantivul se distinge de verb: substantivul interpretează static realitatea extralingvistică, denumește substanța fixată, „imobilizată”, închisă în „obiecte”; verbul interpretează realitatea dinamic, denumește substanța în procesualitate: M-a prins o ploaie strașnică. vs M-a plouat strașnic. Perspectiva dinamică este prezentă în planul semantic al substantivelor postverbale (plecare, renaștere, citire, mers, stins etc.) sau al substantivelor exprimând acțiuni (luptă, bătălie etc.) dar coexistă aici cu perspectiva statică, într-un raport intern de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
slujească ar vrea.” (L. Blaga, p. 220), pronume (mai rar): „Niciunul dintre studenții lui nu l-a uitat”, verbe: „În fântână mi-aplec/gând și cuvânt” (Idem, p. 117), adjective: „Căci lutul tău e slab/mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet/ce-l port.” (Ibidem, p. 61), interjecții: „Hai în codrul cu verdeață, /Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu, I, p. 54) Când ocupă, în structura sintagmei, poziția de determinant, substantivul realizează, cu foarte puține excepții, toate funcțiile sintactice care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]