1,494 matches
-
atunci. 12 februarie 1476, Alpii italieni Tăcerea munților se așternuse ca o a doua noapte peste Întunericul ce căzuse. Vântul Încetase. Din când În când se auzea câte o creangă pocnind sub greutatea zăpezii. În tabără, stingerea se dăduse demult. Străjile de pe Înălțimi se aflau la al doilea schimb, cel dintre miezul nopții și orele patru ale dimineții. Alexandru crezu că brațul Îi e strâns ușor doar În vis, dar senzația unei prezențe străine devenea tot mai intensă. Deschise ochii. Brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
moldoveni: - Să-l ferească Dumnezeu pe ăl de ne-o sta În cale... 15 februarie 1476, Serbia, nordul munților Balcani - Cred că au venit... șopti Mihajlo, ca să nu trezească rănitul. - Crezi? Întrebă Jovanka, mirată. Au venit sau n-au venit? - Străjile noastre sunt la locurile lor. - Dar?... - Dar sunt de două ori mai multe. - Nu Înțeleg. -Prima acțiune a Apărătorilor Înainte de a se arăta este anihilarea străjilor, pe teritoriu inamic, sau dublarea cu străjile lor, pe teritoriu prieten. Nimeni nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să nu trezească rănitul. - Crezi? Întrebă Jovanka, mirată. Au venit sau n-au venit? - Străjile noastre sunt la locurile lor. - Dar?... - Dar sunt de două ori mai multe. - Nu Înțeleg. -Prima acțiune a Apărătorilor Înainte de a se arăta este anihilarea străjilor, pe teritoriu inamic, sau dublarea cu străjile lor, pe teritoriu prieten. Nimeni nu știe când au venit și când au plecat. - Deci acum nimeni nu știe când au venit... Ușa se deschise larg și În prag apăru un luptător Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mirată. Au venit sau n-au venit? - Străjile noastre sunt la locurile lor. - Dar?... - Dar sunt de două ori mai multe. - Nu Înțeleg. -Prima acțiune a Apărătorilor Înainte de a se arăta este anihilarea străjilor, pe teritoriu inamic, sau dublarea cu străjile lor, pe teritoriu prieten. Nimeni nu știe când au venit și când au plecat. - Deci acum nimeni nu știe când au venit... Ușa se deschise larg și În prag apăru un luptător Înalt, lat În umeri, cu părul și barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă și de război. În ultimele două zile, caii fuseseră răsfățați cu fân din belșug și cu apă curată, de izvor. Fuseseră acoperiți cu blănuri de urs, ca să nu simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale reușiseră doar să asigure legătura cu Cetatea Neamțului, cu Hotinul, Orheiul și Soroca. Ultimele trei erau cetăți din câmpia de Răsărit, iar drumurile putuseră fi străbătute Într-acolo. Străjile de hotar raportaseră că dincolo de Nistru nimeni nu amenință liniștea acestei ierni care părea a fi fără sfârșit. Pentru voievodul Ștefan, iarna nu fusese decât o lungă așteptare. Multe lucruri petrecute În anul care se Încheiase nu-și găsiseră soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mergem... Îi spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără să spună nimic. Avem multe de vorbit. Cei doi salutară garda moldoveană și linia căpitanilor italieni, apoi urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială. Înainte de a pleca să scoată herghelia pe pajiștea de pe malul Jijiei, domnița Erina Îi poruncise să vegheze somnul căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și că măria sa se bate pe dealurile Zăbrăuților! Fără cavalerie! Ce știi de tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În mâna dreaptă. Pe metereze, străjile Își continuau patrularea. Noaptea era liniștită și senină. Dar stele Începeau să pălească spre Răsărit. 3 iulie 1476, ora 4.30, Ștefănești, Moldova Mâna Erinei era caldă. Surprinzător de caldă, În răcoarea zorilor. Se obișnuise cu ea așa cum, poate, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voie să le vorbească. După zgomotele pe care le auzea, căpitanul Încerca să Înțeleagă ce se petrecea În jurul lui. Din câte Își dădea seama, de două zile sultanul părăsise tabăra. Nu definitiv, căci cortul imperial rămăsese În același loc, iar străjile din jurul lui nu se clinteau. Dar o situație urgentă Îl făcuse să pornească Într-o direcție necunoscută, Însoțit de o armată care, după tropotele cailor, putea număra aproape cincizeci de mii de oameni. Asaltul asupra Sucevei continua. Dar, parcă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dea seama ce se Întâmplă, tăie cu un singur gest funia care Îi ținea legate mâinile și dispăru. Căpitanul rămase nemișcat, așteptând să se mai petreacă ceva. Dar totul rămase la fel. Afară era aceeași liniște Întreruptă doar de pașii străjilor. Oană crezu un moment că ațipise și visase, dar, totuși, mâinile Îi erau libere. Încetă să se mai Întrebe cine și de ce făcuse asta. Totul era real, ceea ce Însemna că acum era rândul lui să acționeze. Se târâ Încet lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Căpitanul privi În jurul lui, dar nu găsi nici un obiect care i-ar fi putut folosi ca armă. Deschise Încet pânza de la intrare, fără a observa nici o mișcare În jur. Apoi Îi făcu semn Erinei, care putea vedea mai departe. - Nici o strajă... șopti femeia. Ciudat... Cel mai scurt drum spre ieșirea din tabără e la stânga, pe lângă șirul de căruțe cu ghiulele și printre corturile spahiilor. - Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor. Dar, o secundă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor. Dar, o secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un spahiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor. Dar, o secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul ciudat. Dar abia făcu un pas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunseră la marginea taberei. Un cal fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întrebare. Ce știi despre tatăl meu? Sultanul Îl privi În tăcere. - L-ai avut prizonier. A scăpat. Unde e acum? - Nu putea scăpa singur... mârâi Mahomed. - L-a ajutat un singur om. - Cine? - Amir Baian. - Câinele! Mi-a ucis toate străjile! Ștefănel nu-și luă privirile de pe chipul sultanului. Dar nu mai Întrebă nimic. Înțelesese că Mahomed nu știa nimic. Tatăl său rătăcea pe undeva prin codrii Moldovei. Nu departe. Sufletul Îi spunea că Întâlnirea e din ce În ce mai aproape. Dar și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tămîie năvodului său; căci lor le datorește partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase! 17. Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja, și va înjunghia fără milă pe neamuri? $2 1. M-am dus la locul meu de strajă, și stam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul, și ce-mi va răspunde la plîngerea mea. 2. Domnul mi-a răspuns, și a zis: "Scrie proorocia, și sapă-o pe table, ca să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
elemente decorative ale costumului costisitor. Iar gărzile parcă potențează această discrepanță. O trupă de soldățoi giganți, cu bărbile vopsite, veghează ca niște turnuri asupra nababului, făcându-l să pară și mai pipernicit. În timp ce stăpânul lor este înăuntru, gărzile stau de strajă la poartă, scărpinându-se și schimbând priviri lungi cu hijra, care le răspund la ocheade. Nici atunci când se îndreaptă spre ieșire, nababul nu pare mai falnic. Nu stă niciodată prea mult la zenana și de obicei iese pe jumătate alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să aline Focul care arde-n tine. Mie, floare în cunună, Lacrimi calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și pe-o geană nrourată, Ie și bujori de fată; Tăciuni negri de fecior încă neștiind de dor. Bob de vise ne’mplinite, Frunți de neguri adumbrite, Alint blând la sân de mamă, Griji sub colțuri de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noaptea am căutat pre carele iubește sufletul meu. Căutatu-l-am și nu l-am aflat, strigatu-l-am și nu m-au auzit. Scula-mă-voi, dară, și voi Încungiura cetatea, În târguri și pre ulițe voi căuta /.../. Aflatu-m-au străjile care Încungiură prin cetate: au doară ați văzut pre cel ce iubește sufletul mieu? Frumoasă ești, iubita mea /.../. Doauă țâțe ale tale, ca doi pui gemeni de căprioară carii pasc În crini. Toată frumoasă ești, iubita mea, și Întinăciune nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și informându-l despre ultimele mișcări ale trupelor clanului Akechi. Când Hideyoshi sosi la Amagasaki, Nakagaba Sebei și Takayama Ukon veniră fiecare cu partea sa de forțe să-i viziteze tabăra. La apariția celor doi generali, samuraiul care stătea de strajă la poartă nu păru prea încântat de prezența lor, nici nu se grăbi să le anunțe sosirea. — Acum Domnia Sa se odihnește, îi informă el. Cei doi fură luați pe nepregătite. Sebei și Ukon își cunoșteau bine valoarea ca aliați. Puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dus în munte, ca să Se roage. 47. Cînd s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei, umblînd pe mare, și voia să treacă pe lîngă ei. 49. Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s-a părut că este o nălucă, și au țipat; 50. pentru că toți L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
zis: "Îmbracă-te în haină, și vino după mine." 9. Petru a ieșit afară, și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. 10. După ce au trecut de straja întîia și a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea li s-a deschis singură; au ieșit, și au trecut într-o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el. 11. Cînd și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
cailor de trăsuri, și n-a păstrat decît o sută de cară. 5. Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Țobei, și David a bătut douăzeci și două de mii de Sirieni. 6. David a pus o strajă de oști în Siria Damascului. Și Sirienii au fost supuși lui David, și i-au plătit bir. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea. 7. Și David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadarezer, și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]