26,711 matches
-
Și pentru că facem acest material, deoarece „cultivăm” această piele de la zero, putem să-i controlăm proprietățile în moduri foarte interesante. Această bucată de piele are 7 straturi de țesut, și, după cum vedeți, a aproape transparentă. Această piele are 21 de straturi și e opacă. Nu ai un astfel de control la pielea tradițională. Putem adăuga acestei piei alte calități dezirabile, cum ar fi consistența moale, posibilitatea de a respira, durabilitatea, elasticitatea și chiar imprimeul. Putem să imităm natura, dar, într-un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93685_a_94977]
-
luna urca scântind Prin geamul meu albastru se vede cerul tivit cu stele M-aș pierde în coaja unui copac, aș hoinarii prin fiecare frunză, Dar pe genele mele se așază târziul. Ajută-mă luna! Da la o parte fiecare strat al acestui târziu În curând va fi mâine! Cel mai potrivit mâine. Referință Bibliografica: DIN CÂND ÎN CÂND... / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Mircea : Toate
DIN CAND IN CAND... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382205_a_383534]
-
în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc, Doar norocul schimbă soarta lor nătângă? Mici lumânări oftează și se gârbovesc... Strigăte și zbucium plutesc lung în noapte. Durerea clocotește în straturi de lumini! Se îngenunchează, se spun rugi în șoapte, Unii-s morți, iar ceilalți vor mai fi senini?!? Referință Bibliografică: NOAPTE DE SODOMA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015. Drepturi de Autor
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
suflet fiecare, De la-nceputul vremii ne-au fost date Cu dragoste să le rostim pe toate; Ne-asemănăm! vederea noastră încă Nu e atât de clară și de-adâncă, Ba unii dintre noi și-au pus pe chip Câte un strat subțire de nisip Să-i fie altfel de cum dat i-a fost Cel promis în viață de-adăpost Și dacă versul ți se potrivește Simt în mine verbul cum dospește, Nu sunt tăciuni pe vatră, ci cuvinte Și-acolo e-
DIALOGOS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382289_a_383618]
-
București, caracterizată de distanțele epicentrale relativ mici (100-170 km) față de sursa Vrancea, distanțe ce sunt comparabile cu adâncimea focarelor acestor cutremure (60-170 km). o Condițiile de teren din zonele de Est, Sud, și din centrul orașului, caracterizate de prezența unor straturi argiloase, predominanțe cu grosime în primii 50-60 de metri de la suprafața terenului, care contribuie hotărâtor la manifestarea unor perioade predominant lungi în mișcarea terenului la cutremurele vrâncene de magnitudine medie și mare (adică mai mare de 7 grade pe scara
Bucureştiul, cel mai vulnerabil oraş din România în cazul unui seism [Corola-blog/BlogPost/93173_a_94465]
-
demoniac - reintroducerea zgomotului ca element muzical - megafoane care emit sunt instalate pe principiul stereofonic, și au și o mișcare giratorie... * E în căutarea febrilă a artei primitive, în neobișnuitul imaginilor ei, căutarea unui suflet uman de mult pierdut, ascuns în straturile cele mai vechi ale istoriei - emoția pură, contactul imediat cu lumea, fără schemele rațiunii organizate, și, oricât s-ar părea de paradoxal, arta abstractă, tocmai prin acest contact nemijlocit cu lumea, e mai concretă, decât cealaltă, concretă de gradul al
Prospecții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8238_a_9563]
-
mantaua terestră: recunosc o pictură rupestră scandaloasă și-mi dau seama că sunt tot acasă, sub mormanul de nopți nedormite aruncate sub pat, întinerind incomod, cu zvâcniri de lăcustă pe covorul perceput ca o pustă. Rod o ușă boltită în straturi groase și mă târăsc, obosită, spre culmi de mătase-plecarea mea de-acasă e o-ncâlceală de fire viscerale, ca o albină care-a-nțepat mă deșir în zare, păstrând necontenit legătura, prin movul serii, cu centrul apotropaic al durerii. Că mai sfântă de-
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Graziella Sotiriu. Desprind - fără comentarii -două pasaje dintr-o amplă analiză a romanului: "E o dramă metafizică desfășurată în scenete de film interior, al căror cuprins psihologic depășește la un moment dat cadrele generației contemporane pentru a se afunda în straturi de etern omenesc, acolo unde gândirea lui David sau Pavel se poate întâlni cu frământarea lui Hamlet și a tuturor înaintașilor săi milenari, care au aceleași posibilități omenești, în fața aceleiași absurde existențe și-au pus aceeași întrebare: "La ce bun
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
sonorități specifice instrumentelor folclorice din diferite arii geografice, transpuse într-un limbaj muzical contemporan. Muzica sa este în continuă mișcare, este supusă permanent schimbării. Chiar și sunetele ținute au o viață proprie, ele pulsează. Totul este gândit pe mai multe straturi sonore. Avem impresia mai multor planuri, ca în artele plastice. Titlul “Cheia visurilor” derivă dintr-o serie de tablouri ale pictorului suprarealist belgian René Magritte. Pictorul caută să trezească în contemplator asociații, prin atribuirea unor denumiri false obiectelor expuse (de
Cheia visurilor? ? CD cu lucr?ri ale Violetei Dinescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/83126_a_84451]
-
calea se preschimbă în tărășenie/ într-o teribilă încurcătură/ pedeapsă pentru inima mea trufașă și imatură// (...) hipnotizați de această momâie/ când imponderabilă când lălâie/ de această brezaie/ cu glas de heruv și de gaie" (Leastaviță). Sau, ca să mai descoperim un strat de rânduri din palimpsest, pe Eminescu și Arghezi, topiți dimpreună în paradisul domestic: "unde să te duc cu mine/ la ce rai să te ridic/ raiul meu e-ngust și mic/ fără arbori și albine// e un rai de uite
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
stricare a jucăriei". Unul dintre personaje îi sugerează că Lena, nimfomană și morfinomană, ar fi murit într-un exces de excitare a simțurilor și "ar fi îngropată sub o dușumea". Prozatorul e pasionat de investigarea dinamicii secretului și de explorarea straturilor nebănuite ale realității, iar în Adolescenții avem cele mai elocvente pasaje în care se prezintă poezia orașului tentacular. Fragmentele se pot citi și în cheie ironică, dat fiind conținutul scrierii: "Căci se poate simți, în fața vieții unui oraș, aceeași sete
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
mintea acolo unde nici nu gândești: "Igiena cavității bucale necesită, într-adevăr, multă atenție. Pe lângă resturile alimentare, pe dinți, odată cu saliva, se depun și alte resturi: idei și sentimente mai mult sau mai puțin digerate. Aceste resturi se depun, în straturi invizibile, pe smalț și chiar pe gingii. La un moment dat, cuvintele încep să pută. Chiar și cele frumos mirositoare. Dacă resturile alimentare pot fi îndepărtate prin periaj, celelalte resturi persistă un timp mai îndelungat. Dinții fosforescenți ar face vizibile
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
Posedaților", demonii lui Dostoievski. Pentru "noi" Jurnalul a devenit o carte de căpătîi, spre care întindem mîna în momentele de cumpănă, cînd se clatină speranța în revenirea la normalitate a lumii și încrederea în rostul literaturii. Din numeroasele componente și straturi ale Jurnalului mi-am propus să mă opresc doar la impresionanta complexitate a relațiilor interumane, la bogăția și varietatea "personajelor", una din principalele explicații ale convingerii că ne aflăm în fața unei capodopere. O știa Sebastian însuși, căci iată ce notează
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
de îndată ce, reprimîndu-și sfiala, intra în cortegiul tracasărilor profesionale din incinta unei redacții de ziar. E de prisos să adaug că aceeași sfială dă tonul dominant al cărții de față, o carte scrisă de un autor polivalent și concentric, ale cărui straturi psihologice se adună în jurul unui miez durabil: credința. Mai precis, există trei ipostaze ale lui Marius Vasileanu în acest volum; trei felii identitare îmbinîndu-se în aceeași ființă. Mai întîi, gazetarul comentînd evenimente din lumea ecleziastă, precum un autor care, aplecîndu-se
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
lume în alcătuirea căreia războiul e condiția sine qua non. E moderat și neagresiv, adică tot ce poate fi mai contraindicat pentru un gazetar care, așezat sub auspiciile războiului nevăzut, întruchipează ipostaza beligerantă a sacrului înghițit de profan. Al doilea strat însă, mai adînc și cu adevărat spectaculos, e cel al trăitorului creștin care își exprimă gîndurile sub forma reflecțiilor personale. E partea cea mai atrăgătoare din volum, pentru simplul motiv că e în întregime sapiențială. Adică e scrisă din interior
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
de liniștea ce domnea, în preajma celui de-al doilea război mondial în această rezidență de oameni așezați, locuind pe străzi cu nume de medici, în case cu grădini în care vântul legăna pâlcuri de cârciumărese - ah! parfumul de pe urmă al straturilor de regina nopții în vântoasele seri de octombrie! Sau ultimul boboc de trandafir, la jumătatea lui noiembrie. Sau iedera verde sub zăpada ce se topea... în curtea casei, printre hortensii țâșneau brotaci, scuturând boabele de rouă, pânzele marelui păianjen cu
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
capătul de linie a tramvaiului 16, oprind într-un pitoresc cartier străjuit de o cruce de piatră, de la vilele de pe țărmurile lacului Herăstrău la căscioarele feroviarilor din Giulești, stările sociale se delimitau, s-o spunem, tăios. Și întocmai cum un strat nou de grosime se adaugă în fiecare an arborilor, și, orașul se îngroșa. O bună și veche prietenă din exil își luase rămas bun, la plecare, de la un copăcel de la Șosea, pe care-l îndrăgise, poate în plimbări sentimentale. îl
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
Reșița, unde oamenii se duceau des la teatru... Așadar, se machia încet înaintea oglinzii, aruncându-mi câte o privire în timp ce vorbea - eu o vedeam în oglinda înaltă, dreptunghiulară, - înăuntru nu mai era nimeni, numai noi, pentru moment... Pe fața ei, straturile de vaselină se îngroșau, apăreau, se săpau rânduri adânci, - tenul devenea tot mai blafard sub metamorfoza aceasta... Până la plecare mai rămăsese aproape un sfert de ceas, socotind după mersul trenului... Am condus-o pe culise până în clipa despărțirii, - n-aveam
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
nu e scutită de suspiciunea unei tendențiozități mascate, a unui odios partizanat disimulat. Și totuși nu putem trece cu vederea la nesfîrșit ori a eticheta rudimentar faptul că am avut a face cu o mișcare de masă, care a cuprins straturile sociale cele mai felurite, dintre care trei mai semnificative, după aprecierea lui Mircea Vulcănescu, conținută în scrierea sa dedicată lui Nae Ionescu: "În mișcarea Gărzii de Fier au venit să fuzioneze, cu timpul, mai mult sau mai puțin trainic, cel
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
mai felurite, dintre care trei mai semnificative, după aprecierea lui Mircea Vulcănescu, conținută în scrierea sa dedicată lui Nae Ionescu: "În mișcarea Gărzii de Fier au venit să fuzioneze, cu timpul, mai mult sau mai puțin trainic, cel puțin trei straturi diferite: grupul mic al conducătorilor de la-nceput, provenit din extrema dreaptă a mișcării studențești, apoi grupul, mai mare, al micii burghezii încercate de concurența evreiască și-n sfîrșit grupul mai larg al muncitorimii atrase de tendințele sociale de stînga ale
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
măsura frumuseții ei, cursul vieții fiecăruia dintre îndrăgostiți evoluează diferit. Băiatul de la telegraf (Unax Ugalde) se transformă peste noapte în Florentino (Javier Bardem) pe cînd Fermina (Giovanna Mezzogiorno) căsătorită cu doctorul Juvenal Urbino (Benjamin Bratt) pare să rămînă aceeași sub straturile succesive de fard. Florentino își însusește repede ticurile unui om bătrîn, dar aceasta este doar o aparență, la un moment dat, nefericitul amorez numără a 622 cucerire în carnetul său, pentru că orice s-ar spune femeile se simt atrase de
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
de proză oferă episodul vagonului înghețat un-deva în munți. Povestită de unul dintre cetățenii acestei lumi bizare, secvența ia proporțiile unei glaciațiuni de buzunar. "Toți călătorii erau înghețați pe băncuțele lor, degerați adică, niște momâi de sticlă, acoperiți cu un strat gros de promoroacă. Fiecare fusese prins de îngheț după voia întâmplării. Unii mai erau aplecați asupra pachetelor de mâncare, alții încremeniseră cu țigările în gură. Într-un loc, două bătrâne stătuseră la sporovăială și rămăseseră cu creștetele aproape lipite, un
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
fețele lor! Pentru că ne-au rîs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit, destul de repede, nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR, ci - intrînd șovăielnic, într-
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
pe larg în roman. Zadarnică eschivare! Principalul e comprimat în lăuntrica sfâșiere căreia Faulkner îi refuză accesul în prim plan. E un subtil procedeu de compoziție, o deturnare a atenției. La Breban descoperim o suprapunere similară, aici însă coincidența de straturi ascunde o altă semnificație. Un june de familie bună, înstărit, cu maniere alese, Calimachi, se vede smuls din albia prevăzută datorită unui concurs de împrejurări. El înregistrează, mai curând ca o premoniție, situarea în vecinătate a unui bătrân, Jiquidi, maniac
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
său roman, Răzvan Rădulescu nu este câtuși de puțin neorealist, eventual cu decupaje al sordidului mizerabilist, înfășurat într-o intrigă subțire și un limbaj rudimentar unificator; nici, la extrema cealaltă, un ficționar fantast, desenându-și cu minuție figurativă și stilistică straturile și nivelurile unei lumi autosuficiente. Miza (și tehnica) sa este de a reproiecta și modula proza, pe măsură ce o scrie. Încă din titlu, intenția ironică apare ca evidentă. Vom avea o parodie de Bildungsroman, numele eroului, nu foarte nobil, trăgându-ne
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]