1,419 matches
-
Acasa > Poezie > Afectiune > LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului lungi nesemănate și urcau împletite haotic până la streașina orizontului șerpuiau pe bulevarde printre picioarele plimbătoare de iubiri și de frici nepărtinitoare dar sarcastice uneori cineva mai puțin grăbit se apleca și mușca pofticios din vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoare el nu se simțea vinovat de morțile accidentale ale
LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377671_a_379000]
-
Acasa > Poezie > Delectare > LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului lungi nesemănate și urcau împletite haotic până la streașina orizontului șerpuiau pe bulevarde printre picioarele plimbătoare de iubiri și de frici nepărtinitoare dar sarcastice uneori cineva mai puțin grăbit se apleca și mușca pofticios din vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoare el nu se simțea vinovat de morțile accidentale ale
LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377669_a_378998]
-
și bătăile. Mai dragă decât școală îi era lui Eminescu joacă. Din strada Cuciur-Mare, în dosul grădinii publice, se întindea un mare maidan numit toloaca (Pulvertum), unde "studenții", ucenicii și calfele de meseriași își făcuseră loc pentru bătut mingea. Sub streașina casei unde locuia colegul Ștefanelli, peste drum de toloaca, băieții făcuseră un depozit de bețe și nuiele cu care alimentau pe studenți pe data ce începeau ostilitățile. Eminescu, focos goliard toată viața, era unul din cei mai zeloși purtători de
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
din lemn de cruci ponton. Zadarnic mă strivea în gheare coasa, rupându-mi rădăcini din bobul sfânt, din preamăriri de Cer sosi crăiasa, și aripi de lumini mi-au ars în gând. Priveam cum curge-n ochi o primăvară, sub streașina-i de verde roditor, dar ce frumos s-a scuturat o vară în brațele-mi de jale și de dor! Autor Doina Bezea Dedic acest poem tuturor sufletelor care au învățat ce înseamnă cuvântul mamă așteptând ORICÂT până li s-
ANI... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378459_a_379788]
-
Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ZI DE IARNĂ Câmpia, ca un gherghef Cu o pânză argintie, Prinde fulgii de sidef Să îi coasă ca pe-o ie. Stratul rece-i tot mai gros, Streașina-i înlăcrimată; Ia te uită ce frumos S-a gătit natura toată! Tufele sunt de brocard, Îmbrăcate-n stalactite; Strigă vesele pe gard Gaițele răgușite. Doar gâscanu-i supărat: „Ce-o mai fi, nimeni nu știe! Balta iată, a-nghețat, Albă, stranie
ZI DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378558_a_379887]
-
pe malul Crișului Negru. Localitatea se înviorează primăvara când vin rândunelele și văzduhul se umple de voie bună. Ciripesc vesele și ne anunță că în sfârșit, sunt aici și primăvara a sosit! Rândunelelor le place să își facă cuibul la streașina casei, în grajdul vitelor sau în alte locuri numai de ele știute. Se simt bine acolo unde gospodarii au copii și e multă viață. Irundel și Irundica își refac cuibul căptușindu-l din nou cu puf și paie adunate din
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub streșini de mătase unduind cărări de munte, vântul cerne ierni lăptoase peste ochii plânși de-o frunte. Supt-a-n sânul ei pribeagul călător de vise rupte, peste cetina-i, baltagul a scris doina-n doruri multe. Și-a-ndesat pe
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
însuți cu drag să-i recunoști din zbor și priviri . Și Dâmburile ne înveseleau privirea cu Stuptina aceea , pe undeva semănând cu un trunchi de piramidă , înclinat îspre sat, până în inima zorilor , să-ți despletești privirea de pe mâinile zilei, în streașina timpului până în umbra după-amiezii . Era în primăvara caldă și înverzită cu surâsul frunzelor de alun , tăiate ușor de pe o botă pe care o încrestezi ușor cu briceagul , apoi de-a curmezișul și de-a lungul îi tai coaja până la capătul
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului De ce?-mi ceri Doamne să adun întreaga viață,într-un pumn, să fiu o umbră pe cărări din fum de suflet,să-mi fac zări, să-mi bea la streașină o cană din toate doinele de taină, să-mi sufle vântu-n lumânare pe piept,să îmi răsar-o floare, să-mi văd stejarii lăcrimând copii frumoși,cu chip de sfânt. De ce?-mi ceri Doamne să îmi strâng prea plinul vieții
BALADĂ CĂTRE DUMNEZEU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379013_a_380342]
-
veșmânt sărbătoresc. Satul întreg și colnicele au devenit peste noapte un decor de poveste, asemănător celor din felicitările de sărbători. De dimineață, satul se înfățișează privirilor în strai de sărbătoare. Bradul din fața casei își pleacă crengile verzi sub povara promoroacei, streșinile sunt dantelate cu salbe de cristale strălucitoare și stele de argint. Pe unul din geamurile casei se întrevăd neclar două năsucuri lipite, printre flori argintii de gheață, ce au început să lăcrimeze intimidate de lumina cernută, a zilei de duminică
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
cu-adierea ori fiorul iubirii care crește, Cine-i de vină oare când cucul strigă prin câmpii, Să fie soarele care-și trimite razele- blânde-aurii? Cine-i de vină oare, când lumina -n fereastră bate? Și cresc umbre speriate pe sub streșinile crenelate Poți tu ști cine-i de vină când luna apune și vin zorii Când frământările dulci de vânt îți mână iară cocorii! Cine-i de vină când soarele apune-n a lumii genune? Și umbre răsar dincolo de-orizonturile
CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380353_a_381682]
-
zâmbeau lemnelele. Și parcă albăstreau lizierelele de salcâmi pe dealuri departe...”( Aria). Alt exemplu, „...peste noapte a plouat îndesat, ploaie boboasă de vară. S-auzea bătutul picăturilor în ropot de milioane de alice lucitoare în verdeața grădinilor și-n uscăciunea streșinilor rânduite de pe acoperișurile caselor. Scotea oboseala pământului din răzvărtirea norilor împrăștiați și readunați în văzduh. Din când în când, fulgera sub forma unor iscuri strălucitoare cât o fracțiune de secundă, și apoi urma un tunet înfundat și spart, ori alungat
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
unele pictate în exterior, în această perioadă de sfințenie par ouă încondeiate în timp, prin însemne istorice, scrise cu străvechi ... XXIII. ELISABETA IOSIF ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII Sub streșini de ram, flori albe-n cireși Plouă-n lumini peste crini îngerești Gând dantelat pe ia-nflorată din cer Un cântec străbun transferă o clipă-n mister Iar Martie se-adună. Și-un fir de sulfină Se-adaugă-n bolu-i de aur
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
inimă, când graiul se toarce în fuiorul mierii rugăciunii de taină și când crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor dacice mănoase, înfrățite în grăirile înțelepciunii prisositoare de bine, adevăr și iubire. Frumusețea este un drum senin, auriu desprins de pe streașina cerului pe care se brodează Verdele de brocard al Primăverii Imperiale, care așteaptă în prag solii Astrului înrourați în Ziurelii bălai, cu beteala bunelor vestiri în restul timpului ce curge vremii binecuvântate. Dan Puric-Românul frumos și iubitor de har care
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Românului absolut, Mihail Eminescu, se așează evident în constelația profetismului dacoromân, a profetismului spiritualității creștine universale acolo unde vorbirea înfrumusețează totul și tăcerea grăiește sublimul pretutindeni. Dacă Poetul l-a umbrit pe prozator, gânditorul creștin însă, s-a înălțat peste streașina azurului socratic, prin țâșnirea luminilor serafico-profetice. Geniul poeziei s-a împletit cu profetul gândirii într-o atare comuniune astfel încât profetul a născut poezia, iar poezia l-a înălțat pe profet în sferele celeste. Toți cei care l-au citit, l-
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Dar țineți minte un singur lucru: Pe Dumnezeu să nu-l refuzați niciodată. Poate că El are nevoie de mine, acum..." În sobă ardea focul cu flacără și din când în când vâjâia printre lemnele umede cum au stat sub streașina casei. Se făcuse liniște, o liniște fără margini ne țintuii privirea pe chipul bărbatului de lângă geam care se afunda tot mai mult în necunoscut. În ciuda frigului din casă, deși din oala de lut de pe sobă ieșeau anemic câțiva aburi, simțeam
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
În timp ce anii-și curg întruna zorulCa râul cel ce și-a uitat izvorul.(Foto: Portret de Dimitrie Loghin)... XXIX. CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?..., de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. Cu mâna streașină pe frunte, Scrutez, prin ochiul meu firav, Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. Ades, și cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu - Și-n ce furtuni și aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! Ce-ar
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
-i brânca Și ce bicisnic sunt în sine! Și totuși e în noi arvuna - Un grăuncior de Dumnezeu - Ce poate risipi furtuna Adusă-n om de vreun Boreu. Ce-ar fi, în mine-adânc să sap ... Citește mai mult Cu mâna streașină pe frunte,Scrutez, prin ochiul meu firav,Azurul tulburat, spre munte,De griul Marelui Zugrav.Ades, și cerul cel din noiE-ntunecat de norul greu -Și-n ce furtuni și aspre ploiNe poartă fiii lui Atreu!*** Ce-ar fi să fiu
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
trăiește așijderea. Cu naturalețea și vitalitatea olteanului sudist, care, dacă n-a avut șansa muntelui gorjean, are în schimb trăinicia repetabilei poveri a firului de iarbă, umbra amară a pelinului, răsuflarea fierbinte a miriștii eliberate de rodul pământului, răcoarea de sub streașina Oltului. Parafrazându-l pe Dinu Săraru, se poate spune că Nicolaie Dincă, dacă a ratat clipa, a câștigat veșnicia. În egală măsură, sincer și prudent (să ne amintim zisa olteanului de geniu Marin Sorescu: ... „nu uitați că eu sunt suspicios
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
locuitorii comunei Bicaz (primar dr. Dorin Mitre) și noul altar de vară, oferit mănăstirii prin grijă primarului comunei ... XXVI. "POVEȘTI DIN ȚARĂ CODRULUI" ,VOLUMUL ÎI, de Radu Botiș, publicat în Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015. Cu gândul la streașina veche a casei încărcată de istorie (Muzeul satului Oarta de Sus), loc în care generații de oameni s-au născut, au copilărit, s-au bucurat împreună ori au plins, soții care și-au așteptat la poarta bărbații plecați în război
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
prezent. Apariția a fost posibilă, autorul avînd alături oameni deosebiți asemenea d-lui inginer Alexandru Tamasan, domnului profesor Bogdan Pop,domnului profesor universitar doctor Viorel Rogoz ,îndrumător științific precum și a familiei Sorin și Monica ... Citește mai mult Cu gândul la streașina veche a casei încărcată de istorie (Muzeul satului Oarta de Sus), loc în care generații de oameni s-au născut, au copilărit, s-au bucurat împreună ori au plins, soții care și-au așteptat la poarta bărbații plecați în război
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
13 septembrie 2016. Mărul În grădina cu mere roșii, au rămas sentimente elegant împachetate, cutii prețioase, cochete, cu amintiri dantelate, voalate privirilor indiscrete. Le- am revăzut secvențial din șezlongul așezat la răspântii de vise acum, la sfârșit de vară, sub streașina casei în care m-au primit cu zâmbet și-un " da" buzele blânde, bucurii promise printre nămeți, într- o seară dintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intrăm în curtea cu vișini și meri de straja lângă casa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de straja lângă casa, ... Citește mai mult Mărulîn grădină cu mere roșii,au rămas sentimente elegant împachetate,cutii prețioase,cochete,cu amintiri dantelate,voalate privirilor indiscrete.Le- am revăzut secvențialdin sezlongulașezat la răspântii de viseacum, la sfârșit de vară,sub streașina caseiîn care m-au primitcu zâmbet și-un " da"buzele blânde,bucurii promiseprintre nămeți, într- o searădintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intramîn curtea cu vișini și meride straja lângă casa,... ÎI. DUDUL, de Dania Badea , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
opri din jalea de care fusese cuprins. A plâns așa vreo câteva ceasuri amare, până ce lacrimile i-au secat. Se ridică și privi spre casa Monei. Și ce zări? Casa era toată în flăcări! Pălălăile mari invadaseră întreaga casă pe sub streșini. Îngrozit, Nerun nu stătu mult pe gânduri și se repezi într-acolo. Dar, ce mai putea să facă? Cum s-o salveze pe Mona? Năvăli în curte sărind peste garduri, zgâlțâind ușile de la intrare până descuie una din ele. Alergă
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Bunica Mărie, cu poale albite, Si colțul catrinței întors până-n brâu, Cămașă de pânză cu flori râurite, Năframa brodata cu spice de grâu, Tu treci ne-ncetat pe sub streașina noastră, Cu donița plină de lapte-aburind, Eu încă aștept și acum, la fereastra, Să beau din ulcica frumoasă de-argint. Iar prispa cu lutul cel proaspăt mă-mbie Să șed la o vorbă cu gust de șerbet. E pace la
BUNICĂ MARIE... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373512_a_374841]