2,032 matches
-
și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie. Mă apropii încetișor, ca să nu deranjez, și sun scurt. Din stradă vine zgomot mare: un camion trece zăngănind și cutremurând geamurile. Jos sună telefonul strident, ca în fiecare dimineață. Ușa nu se deschide. Atunci mă hotărăsc să apăs încă o dată pe butonul soneriei și rămân în așteptare. În apartament e tăcere, nu mișcă nimic, de parcă nu locuiește nimeni acolo. „Doamne, dumnezeule, gândesc eu, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
soneria telefonului. Cristian nici nu se sinchisise să-l bage în seamă. Știa cine e la capătul firului, putea să jure că soacră-sa sună din nou ca să vadă ce mai fac. Probabil că Ileana ridicase deja receptorul pentru că zgomotul strident încetă imediat. Asta însemna că masa micuțului va mai întârzia cel puțin un sfert de oră, cam atât dura convorbirea de seară. Se ridică mirat într-un cot când, după câteva momente Ileana intră în cameră. Închise ușa după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o vorbă. Cristian conducea concentrat iar Ileana, cu fața crispată, privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de vară, florile din curte păliseră puțin. Nu le mai udase nimeni de ceva vreme. Cu excepția acestui fapt, lui Cristi i se păruse că nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nimicitor. Dacă inamicii săi voiseră să-i transmită un mesaj, reușiseră cu prisosință. Îi era foarte clar, nu mai avea ce căuta acolo. Întoarce! reuși el să îngăime, înainte de a răspunde la telefonul care începuse din nou să sune strident. V-a plăcut? întrebă aceeași voce de mai devreme. Cred că v-ați convins că nu glumim. Domnule Mihailovici, nu avem nimic personal cu dumneavoastră, e vorba numai de afaceri. Nu-i nevoie să fugiți. Puteți să vă continuați drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într-o seară tîrzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o stridentă cravată cu un colorit tropical. Judecînd după aspectul biroului, acolo abia dacă se administrau goange și catacombe ale unei Barcelone dinainte de Restaurație. — SÎntem În renovare, zise Molins În chip de scuză. Ca să sparg gheața, am pomenit numele doñei Aurora ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acum patru ani am fost orbi, iar acum spun că, probabil, continuăm să fim orbi. Indignarea a fost generală sau pe aproape, protestele săreau, se ciocneau, toți voiau să intervină, până și ministrul transporturilor, care, fiind dotat cu o voce stridentă în general vorbea puțin, dădea acum de lucru coardelor vocale, Cer cuvântul, cer cuvântul. Prim-ministrul se uită la președintele republicii ca pentru a-i cere sfatul, dar era vorba de pur teatru, mișcarea timidă a președintelui, oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului, vopselelor și pudrei, printr-o veselie stridentă, încearcă să-și recapete iluzia tinereții. Cei mai înțelepți își urmează însă drumul cu o grație decentă. În zâmbetul lor potolit există o ironie indulgentă. Își amintesc că și ei au călcat în picioare, cu tot atâta gălăgie și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fremătător care sugera palpitațiile unei vieți misterioase; și erau nuanțe vineții, oribile, ca pielea crudă și intrată în putrefacție, și totuși cu o pasiune strălucitoare și senzuală care amintea vag de imperiul roman al lui Elagabal; erau și nuanțe roșii stridente ca fructele de ilice - îți aminteau de Crăciunul din Anglia și de zăpadă, de veselia, de bucuriile copiilor - și totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
voci Însuflețite, intercalat cu insulte. O pereche care ședea undeva În apropiere și care până În urmă cu o clipă se Îndeletnicise cu strânsul În brațe și cu o conversație afectuoasă sărise În picioare, certându-se cu furie. În timp ce tonul urca strident, cei doi Începuseră să se tragă de păr, Îndepărtându-se către partea opusă a tavernei. Dante Își luă cana și, repede, furișându-se pe lângă perete până În spatele grupului, se apropie de locul lăsat liber lângă cei patru; se așeză acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
insolente ascunse Îndărătul unei măști de bonomie ipocrită. Ședea pe un jilț din lemn, purtând toate Însemnele funcției. Pălăria cu boruri largi, cu cordonul ei Împletit, Îi zăcea pe genunchi. - Așadar, ne revedem, messer Alighieri, murmură cardinalul cu glasul lui strident, schițând un surâs care Îi puse În mișcare bărbia dublă. Îi Întinse mâna Înmănușată, pe care se remarca un inel mare. Dante făcu un singur pas În față, oprindu-se În fața tronului. În loc să se Încline spre mâna Întinsă, Își Încrucișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de ipoteze neconcludente. Adunarea se prelungea de câteva ceasuri bune, Împrăștiate asupra unei multitudini parcă nesfârșite de deliberări nesemnificative. Însă, de câteva momente, ceva Începuse să Îl deranjeze, ceva ce se insinua În toate acele discuții ca un sunet distonant, strident. - Ar fi de semnat actul... auzi răsunându-i În urechi. Unul dintre priori se apropiase și Îi Întindea o călimară și o pană. - N-am timp de hârtiile voastre! exclamă. - Dar e darea de seamă a administrației pe ultimele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care ducea la aer liber. Aici ar trebui să fim În siguranță. - Blestematul... - Cu cine te cerți, Cecco? - Călăul acela de bătrânul... Taică-meu. E vina lui că am ajuns În halul ăsta... Blestematul! Glasul lui Cecco devenise și mai strident de frică. - Dacă mă Întorc Întreg la Siena, Îi fac vânt pe scări, mă jur. O să-mi dea până la ultimul bănuț, chiar de-ar fi să i-i smulg cu ghearele. Îl mănânc de viu, Îl halesc bucățică cu bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a se apăra reciproc. Un majordom (unul dintre cei trei existenți În Minneapolis) i-a deschis larg ușa. Amory a pășit Înăuntru și s-a dezbrăcat de pălărie și palton. Era ușor surprins de faptul că nu auzea rumoarea stridentă a conversației din camera alăturată și a decis că Întrunirea era extrem de protocolară. Era de acord cu acest lucru, așa cum era de acord și cu majordomul. — Domnișoara Myra, a zis. Spre surprinderea sa, majordomul a rânjit oribil. — Da, da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viață, ci mai degrabă că se Întoarce pe partea cealaltă În pat. Treceau grăbiți indivizi palizi, care-și țineau cu degetele gulerele de la haine; un roi mare de fete-coțofene obosite, de la un magazin universal, se Înghesuia cu țipete și râsete stridente, câte trei fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sophie nu se mai distinge și dispare fără urmă. # Tatăl lui Hans Sepp provenea din mișcarea muncitorească și a fost ucis pe treptele morții de la Mauthausen. Ca și când n‑ar fi văzut niciodată asemenea lucruri, lumina soarelui ce apune se răsfrânge strident, cu mult mai multă forță decât la răsărit, în ferestrele de pe Kochgasse. Ești nevoit să închizi ochii în fața violenței naturii. Ești orbit. Locatarii din zonă sunt obișnuiți să închidă ochii în fața multor lucruri. Peste drum se află un mic magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
până nu de mult mai erau purtați încă la serviciu. Oamenii știu ce înseamnă să economisești, deși nu toți sunt nevoiți s‑o facă. Nu‑ți permiți să cumperi imediat ceva nou, atâta vreme cât există încă lucrul vechi. Se aud vocile stridente și chinuite ale primilor copii pălmuiți. Karli nu mai are voie să iasă azi afară, nu, nu. În scuarul de după colț, câini fără lesă se furișează prin iarbă și‑și fac nevoile din loc în loc. Invalizi de război, care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răspândească peste tot artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu putem face nimic împotriva acestui fapt. La o nouă rafală de vânt, grupul de mesteceni oftează îndârjit, iar cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici liniștea. Luna gonește ca o nebună pe cer, la mică înălțime, în realitate sunt doar norii cei care gonesc. Rainer studiază cu atenție luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oferă ceva din partea casei. Când tata primește ceva gratis, nu spune niciodată nu. E deja cam pilit și face un banc fără perdea, oare fetița e destul de mare ca să iasă la produs, că prea proastă pentru asta e oricum. Râsete stridente. Poate mă mai învățați dumneavoastră câte ceva, domnule. Pe dumneavoastră nu mai poate nimeni să vă învețe nimic, dar dacă totuși mai poate cineva să vă învețe ceva, atunci eu sunt acela. Ha‑ha‑ha, hi‑hi‑hi! În sfârșit, grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește cupola de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pleacă vuind, însă nu se compară cu vuietul apei de la duș. Anna cască gura, dar nu se aude nimic, nici un cuvânt, nici un ton muzical. Tăcere. Apa n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acestuia. Hans spune că Rainer spune că ideea de a fi parte a unui întreg e dezgustătoare. Pentru că omul e întotdeauna o individualitate și e complet singur, dar în același timp inconfundabil, ceea ce‑i conferă tărie. Mămica scoate un țipăt strident, nu fiindcă s‑ar fi tăiat, ci pentru că fiul ei a apucat‑o pe o cale greșită. Revino‑ți! Distrugi nevoile propriei tale clase sociale, Hans. Nu există nimic universal. În loc să‑i dorești unitatea și, astfel, forța, tu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
căutarea unui sprijin pe care nu‑l găsește și se prăbușește aproape în gol, fiindcă n‑a observat o groapă de la o carieră de piatră. Sus pe cer se rotesc trei ulii. Sau poate că sunt niște ereți? Scot țipete stridente. Rainer simte ceva în legătură cu acest peisaj natural, în care omul a intervenit deja artificial, și își expune impresiile cu lux de amănunte. Anna se vaită și întreabă cu voce răgușită dacă n‑ar fi bine să se așeze undeva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]