28,923 matches
-
în temere al celei nevolnice niciodată proprietare de sicomori nici liberă ca pasărea cerului adesea ispitită de slava deșartă și iar ocrotită de unul dintre cei treizeci și șapte de înțelepți el face loc în palma-i sufletului meu care strigă vai mereu după trup gata de locuire, pe nume chemat în grija Domnului în duhul lumii aprins Lumina Feței Lui m-a însemnat Oarecând Atât de mult a întârziat întâlnirea cu Santa Lucia că sufletul meu cu greu s-a
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
scurs în pămînt. nimeni, nimic nu mai este după salcîmi. doar întuneric boțit în roci ascuțite și oarbe. și dacă dumnezeu ar exista, în liniștea fără fisură i-aș auzi chiar și șoapta. iar dacă totuși există dar nu mă strigă pe nume, ale cui sînt mîinile palide? și fața asta a cui? test de realitate doar povestite, toate devin reale și de teroarea lor mă curăț. noaptea, cînd doar galopul inimii sub coaste se aude, spre cele patru zări trimit
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
sarabandă a gândurilor... Calci pe un teritoriu regăsit. }i se pare că trece o luntre, - apa ai închipuit-o tu -. Lopețile-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată, din insomnia lunii, legănată. Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în constelații negre. Cerberul stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
smulg câte ceva, câteodată, din insomnia lunii, legănată. Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în constelații negre. Cerberul stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
virile oglinda cenușie cu pielița ștearsă unde ești când vrei să te vezi te mai vezi mai vrei să te vezi ?! umbră încinsă peste blestem cocoș cu creastă de lacrimi pe dealurile mute în sifonul stelar cu burtă melodică își strigă iertarea : transhumanță de ape în culorile ascunse cu vuiet în tuburi de orgă strălucește depărtarea sufletelor noastre planetele unei mari schimbări fără speranță nu poți să începi
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
Secvență în măruntaiele zilei un gând ucigaș o clonă a nopții citatele stele nu-i mai pot ajuta pe patinoare îngerii gheței fac salturi în gol ei vând hieroglife la un preț de nimic cetatea nu vă mai poate primi strigă cineva la capătul ceții nu vă încape iată casele sunt strivite sub frig până la măduvă drumuri se sting peste mare flutură steaguri de avarie Sinele și marea Ce spun pescărușii ce veste aduc zborul lor e un geamăt al beznei
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
Emil Brumaru Cînd strig furnica dînsa vine grabnic. Melcul de-l chem, alene se pripește. Zefirul e năpraznicul harapnic Ce păpădiile pe cîmp le biciuiește. Și-n fiece pahar se plimb-un pește De aur și cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
înger și monah Sunt împreună în același cerc Unde ochiul Domnului Lasă lacrima caldă să-i scalde pe amândoi. Lebăda Optzeci și una de stele Pe pieptul Lebedei Cele mai strălucitoare sunt Cele ce alcătuiesc o cruce. înger înger înger strig Nu pot crede că ochii mei văd Ceea ce mărturisim întru credință. înger Dar numai din exteriorul lumii Primesc privirea ta ca pe un vis Nu ești nici pe pământ cu mine Nici în visul meu care se naște Deasupra pământului
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
în casă și în oraș știu la casa de vizavi câteva ferestre înmuiate în tăcere pe care în noaptea asta vântul le va împături ca pe niște piei de animal ,vine o târfă o curviștină de apă o arhi-târfă navigatoare" (strig Ofelia! Ofelia!) mi-s mâinile reci picioarele reci ,și alfabetele ard, ard".
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
Cele mai mari remușcări din anul acesta : așternuturi de stâncă și pământ...forme de relief tot mai nesigure de la înălțimea ultimului catarg. BARBECUE În cartier se auzea doar melodia Cine a lăsat câinii afară !? și ocrotitorii nemiloși ai ursului panda strigând lozinci anti-globalizare. Scuturau din lanțuri și băteau în tobe din piele udă de câine. De pe balcon, pisica s-a întors cu o frunză proaspătă din cea mai imprevizibilă iederă a acelui an. Și cu întrebarea: știi cum sună în limba
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
un simbol al pirateriei! Din acest punct de vedere, mulți au văzut marea, aproape toți au înfruntat oceanul și crestele de spumă lăsate în urmă de copiii piraților. Și toți mușcau din trupurile albe ale copiilor... Dar nici unul nu a strigat sătul: Pământ! N-aveau metafore, doar stenogramele lor întristate. Așa că nu veniți la mine cu povești inventate. Tocmai la mine, cel dezlegat de mări și oceane. Cel care de pe țărmul pustiu a cules o piatră ca să înceapă, de unul singur
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
leșie alămurile unei vieți liniștite să nu te mai lege nimeni ca pe-un tîlhar de codru dacă duci o piesă la teatrul din mannheim. ,nu mi-e nici nepot nici cîine așa că n-am o fotografie de-a lui" strigă prin ușa întredeschisă fată-n casă la porția de tabac și cafea, la sticla cu vin de lîngă pat, ,gîrbov e timpul, ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui". doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
sau temperaturii, a căror simplă invocare anunță o stare maladivă, rostirea cuvîntului "element", chiar în absența oricărui adjectiv, deschidea frisonant poarta neagră a incriminării: "- Tovarăși, acest coleg al nostru... adică, pardon, coleg nu-i mai putem spune, acest..." "- Element!", a strigat Cazimir din bancă, stîrnind rîsul întregului amfiteatru. Dar asta s-a petrecut destul de tîrziu, cînd limbajul partinic se fisurase binișor sub povara propriei sărăcii și stupidități. înainte de a se prăbuși instituțional, comunismul a suferit un colaps lingvistic. Mijloacele lui de
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
ohoho!... sînt doldora de creieri... da, cinic, dom'le! am substanță cenușie cît pentru o mulțime... neuroni... chestii gînditoare rapid, cît ar găuri șerpii sălbatici prin apă, cît ai improviza dulce introducerea unei trompe de flutur într-o corolă... alo! strigă... dumneata bați cîmpii!... ne fraierești!... Și n-am mai vorbit o vreme... apoi iar... Mi-am șoptit că trebuie să fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea proaspătă de-adolescență rătăcită printre oameni, spre înțelegerea strictă a
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
și ei aveau încheieturile albite de spaimă și el avea un picior de lemn ."șchioapătă" a zis ea și ziua se ridica neagră din pământ. "stă mereu pe-aproape" a zis tata și ea "cât de aproape" și el a strigat atunci "arată-te" și ziua s-a arătat neagră și adevăratul nostru trup cu liniile feței amestecate urât și-a așezat mâna pe geam și o altă pasăre de noapte a intrat în casă aducând frigul și un alt trup
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
tare moartea. peste apele negre trece sîngele nostru desculț. pe malul celălalt - salutăm trecătorii cu ceremonioase semne de humă. povestim despre amintirile din care am plecat cu bilet de voie. ne întoarcem iară și iară între filele adîncului, ce ne strigă pe numele mic. trecem prin memoria celorlalți ca printr-o tabără militară. aici, în adînc, ce veselă-i lumina. ce lin alunecă trupul în faldurile de lut. doar brațul inimii bate zadarnic gongul de întoarcere. doar pulsul cărnii tace și
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
acum la îndemână o sarbacană redutabilă, fiindcă pixul se deșuruba dând la iveală o țeavă netedă prin care să lanseze cocoloașe de hârtie sau de pâine mestecate în gură, în glava tunsă chilug a unui coleg tocilar (care trebuia să strige tare ,m-am tuns dar nu mă laud" când apărea proaspăt tuns în clasă, dacă nu voia să primească zeci de palme și de ,castane" pe tigvă), ori în cosița frumos împletită în cozi regulamentare a unei drăgălășenii de fată
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
o zi, cînd trebuia să plec în oraș, cîinele s-a furișat pe lîngă mine, a ieșit din casă și dus a fost. Am vrut să-l închid la loc, dar nu știam nici cum îl cheamă, nici cum se strigă acolo un cîine. Văzîndu-mă încurcată, un tînăr de pe stradă mi-a spus să nu-mi fac griji pentru că, după ce dă ocol orașului, patrupedul se întoarce singur acasă. Din ziua aceea am început să mă salut mai întîi cu cel care
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
de-aia cere ca să vadă ce faci fantă. balada semaforului gheorghe am aflat repede că în oraș n-are nimeni numele lui darmite obiectele. totuși i-am pus un nume i-am zis gheorghe semaforului colț cu independenței. gheorghe! mă strigau ai mei din sat gheorghe! i-am zis semaforului pune-mi și mie o culoare bună. el se lăsa greu cu toate că-i dădusem numele meu de copil. câte-o jumătate de oră mă făcea s-aștept câte o jumătate de
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
amintirile din copilărie ale doctorului Severeanu, născut în 1840, când începe pentru români epoca modernă, se află amintirea unei eclipse de Lună trăite la țară în mijlocul unor oameni înnebuniți de spaimă, dezlănțuiți haotic ca în fața unei haite de lupi: ,}ipau, strigau, dădeau cu ho și cu huideo, trăgeau clopotele la biserică și clopotele de la vite; trăgeau cu pistoalele, îngenuncheau și făceau rugăciuni lui Dumnezeu să facă să fugă Vârcolacii, ca să nu mănânce Luna; m-au pus și pe mine în genunchi
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
biciul șuieră prin aer cu un pocnet uscat și-l plezni pe flăcău peste obraz" - Dumitriu, p. 40, r. 10: "Boierul tresări, înălță iute gîrbaciul și-l plezni pe flăcău peste obraz"; Vinea, p. 249, r. 34-35: "}ine-ți gura, rumâne! strigă amenințător Iordachi" - Dumitriu, p. 40, r. 43-44: "Panaioti îi arse o palmă peste gură: - Nu-i tăia vorba boierului, mă!"; Vinea, p. 253, r. 17-18: "Trecură ceasuri. Se sfîrșea după-amiaza și se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
scriu această scrisoare cu nodul în gît în chiar ziua plecării tale nuntirii tale cu moartea voi fi foarte singur foarte pustiu de acum înainte ți-am cerut să nu pleci te-am rugat să nu mori am țipat am strigat te-am implorat să rămîi nici acum nu pot nici acum nu cred nu poate să intre-n mine vestea cea grea nici acum cînd îți aprind luîmnare strigă în mine vocea nu se poate in memoriam părintelui Iordache mușcîndu-mi
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
nu pleci te-am rugat să nu mori am țipat am strigat te-am implorat să rămîi nici acum nu pot nici acum nu cred nu poate să intre-n mine vestea cea grea nici acum cînd îți aprind luîmnare strigă în mine vocea nu se poate in memoriam părintelui Iordache mușcîndu-mi degetele de durere "stelele sînt prăjiturile de Crăciun ale lui Dumnezeu" iscălind cu mîndrie pe carnea albă a cărților: celui mai mare prieten el a venit la mine în
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de vremi, când poezia devine sub condeiul ei rugăciune și rugăciunea poezie. Distinsa doamnă, prin lacrima primăverilor și toamnelor, prin bucuria albastrului sfânt al cerului, strigând “ești o prefăcută când spui/că nu-l iubești decât pe Dumnezeu,/nu vezi cât de tare te-ai îndrăgostit/de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele.”( cap. “Ce iubire e asta” * pag 46). Am îndrăznit să cred că
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
s-au răspândit pe ceruri - iarăși stele! ALCHIMIȘTI ȘI SFINȚI athanor vreau să mor sori de dor praf de-ecuator dimineți crai isteți vând scaieți răstignind scapeți absalom păr de gnom metronom clironom fără chip de om adonai mucegai mă strigai eu cântam din nai ferentari fete mari cu șalvari sfinții-s tot mai rari hăulind dăulind flori de grind toți m-au prins doinind avacum pisc de fum nu știu cum trăiesc și răzbun apelai la serai încântai zânele din rai crai
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]