1,490 matches
-
în religia, de un materialism uneori grosolan și de superstițioase iluzii, a satelor. Din păgânismul adânc înrădăcinat, care a degenerat treptat într-un folclor insondabil, au rămas în jurul "dracului", o sumedenie de superstiții, care leagă și desleagă, cu "strige" și "strigoi", cu "vergelatul" și alte obiceiuri, care, sub nume slavone, dar fără să vie de la o influență slavonă, s-au păstrat până astăzi."7 Treptat se ajunge la adoptarea din ce în ce mai generală a unui creștinism de sinteză și de folclor, cu prea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din nordul Dunării, odată cu generalizarea modului de viață rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală ("monstru"), ghionoaie, moș (Ajun, Crăciun, Gerilă), moși, moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică (vrăjitoare, harpie) sunt o consecință a unor semnificații avute de aceste cuvinte în mitologia, credințele și superstițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Muzeului Etnografic. Un istoric al instituției realizează Ion Chelcea; se publică un chestionar și îndrumări referitoare la culegerea obiceiurilor de Crăciun și Anul Nou și răspunsuri la acest chestionar, privitoare la colindat, obiceiuri, credințe, colinde, turca, credințe despre iele și strigoi, primite din satele Mada (județul Hunedoara), Mihai Viteazul (județul Turda), Valea Anilor (județul Mehedinți) și Breaza (județul Prahova). M.Pp.
CULEGATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286568_a_287897]
-
intenția ca revista să fie „o tribună de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan Aug. Doinaș (Baladă, Schiță pentru un autoportret, Cântec), Cicerone Theodorescu (Câmp), Ovid Caledoniu, Victor Stoe, Apriliana Medianu, Radu Gyr, Octav Sargețiu, D. Stelaru, Ben Corlaciu, Iulian Vesper
DACIA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul, Spleen și Vinul asasinului) cuprinse în modestul volum editat la Câmpina în 1929. Poetul intenționa să dea, în versiune românească, „prezentarea antologică a volumului complet” Florile răului. Valoarea tălmăcitorului de poezie va fi confirmată de Geo Dumitrescu în ediția bilingvă
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
1875), în care s-au mai exersat N. Beldiceanu (Noureanu, 1876), N. Gane (Piatra lui Toader, 1874), Ciru Oeconomu (Petre Cărăbete, 1885, Capul lui Mihai Viteazul, 1889). Balada romantică a fost și ea selectată (I. Negruzzi, Kaher, 1867, M. Eminescu, Strigoii, 1876, M. D. Cornea, Domnița și robul, 1869, A. Naum, Dona Clara, 1876, N. I. Basilescu, Orla, 1892), la fel și idila (I. Negruzzi, Miron și Florica, 1870) ori satira (M. Eminescu, I. Negruzzi, D. C. Ollănescu-Ascanio). Nici poezia patriotică nu
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
colaborare cu Adina Mavrodin); Vasili Ardamatski, Porțile, București, 1989 (în colaborare cu Nina Antonescu); Gaston Leroux, Secretul marelui Loustalot, București, 1992; Consiglio Milantoni, Noaptea plopilor. Și dacă Dumnezeu nu există, București, 1993; Emmanuel Roblès, Iarba ruinelor, București, 1994; Norman Mailer, Strigoiul lui Harlot, București, 1995; Libby Purves, Cum să nu fii o mamă perfectă, București, 1996; Cele mai frumoase 22 de povestiri. Literatură americană clasică, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, RL, 1969, 11
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
martirul și călăul, Iisus și caricatura lui Iisus sunt, ca la Baudelaire, fețele alternante ale unei interiorități contradictorii, marcată de spaima în fața forței oarbe, ce „dă tiptil ocoale de dihor”, dublul inform al eului (Triumful, Fiara mării, De când mă știi, Strigoi pribeag). Negările, schimbările nedumeritoare, de perspectivă semnalizează sfâșieri și, totodată, căutarea neostoită a credinței, a statornicirii. Robie, bici, lanț - imagini dominante - trimit la stratul prim, întunecat, din care, prin revoltă și sete de absolut, se ridică omul (Testament). Extremele între
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și în numele căruia va renunța la legăturile mirene este amintirea paradisiacă. La origini (în copilărie), omul era întreg, iar dragostea mamă - fiu, parte în divin. După moartea Sabinei, având de ales între lumea celor efemere (traiul lui, aici, e inautentic, de strigoi) și țărmul unde „nimic nu cade”, primește călugăria ca pe o încorporare în universul permanențelor și iubirii. Sabina îi va zâmbi, suprafiresc, din icoana Maicii Domnului. Lina, roman prolix, lăsând să precumpănească cronica existențelor umile, cu întâmplări mai direct legate
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
îmbogățire a limbii literare, B. se apropie mai mult de Bolintineanu decât de Alecsandri. Uimitoarelor intuiții muzicale din Corbea Haiducul, Cântecul nebunului, Badea Haiducul, Cățelul pământului (refrenul acestei ultime poezii a fost preluat de M. Eminescu ca epigraf în poemul Strigoii), sugestiilor auditive folosite în Zodia racului li se adaugă, aici și în alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
1887; Daciada, Brăila, 1890; Mina haiduceasa, fata codrilor, București, 1896; Fontana zinelor, București, 1896; Wogg-Jersey și umbra sa, [Galați], f.a.; Pasărea măiastră, Vălenii de Munte, 1909; Poezii alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909. Traduceri: Al. Dumas, Castelul brâncovenesc [Strigoiul Carpaților, fragm.], în Castelul brâncovenesc, Carnavalul Veneției și Visul vieței omenești de Michel-Angel, București, 1852, Iacobinii și girondinii, București, 1855, Isaac Lachedem, I-IV, București, 1855-1856, Cei patruzeci și cinci, I-III, București, 1856-1857, Contele de Monte Cristo, I-VIII
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
O bogată tradiție alcătuită din credințe definește locul rău. Potrivit lor, locul rău este cel unde s-a ridicat volbura, adică unde s-a iscat un vârtej de praf, unde s-a tăvălit un cal, unde a fost îngropat un strigoi, unde s-a săvârșit un păcat, unde a avut loc o dragoste nelegiuită, unde s-a pus la cale o faptă rea, unde s-a făptuit o crimă. Locuri „ferite” sunt biserica, grădina, mormântul. Spațiul în genere este exprimat prin
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În căutarea unei țări-fantomă, a unui miraj al Franței de odinioară, populate de strigoi... Instructorul a scos un strigăt de bucurie, arătându-le tuturor cronometrul: „Un minut cincisprezece secunde!” Era timpul cel mai bun. Roșcovana s-a întors radioasă. Și, scoțându-și chipiul, a scuturat din cap. Părul i s-a învăpăiat în soare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
frumos acuma? ANNA Visez, da! (oftează adînc)... noaptea-ntreagă Dă-mi mîna! Îți e sete... Ca să trăiești o noapte Îți trebuie mult sânge să bei... [BOGDAN] Ce taină-n aste șoapte... A adormit de spaimă... mă crede zburător, Sau vrun strigoi... O, Doamne! [ANNA] Tu n-o să mă omori Cu totul?... Mă lași încă să mai trăiesc o zi?... [BOGDAN] [(apart)] Nu știu: s-o las să doarmă... să-i zic a se trezi... O, capul meu... [(Annei)] Ascultă, nu voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să mai scrii o faptă în ea... Eu, care îmblu de mână cu soartea ta, care te-ani scos din pulbere, voi dicta... Scrie trei vorbe: Mira va muri. M[AGDALINA] Va muri? Să mă-ncovoi sub muntele vorbei tale ca strigoiul gonit de un blăstăm?... Nu... Te lauzi că m-ai scos din pulbere, că m-ai pus alături cu Domnul Moldovei... M-ai scos din pulbere moartă... căci sufletul meu unde este?... Nu e la Satana, care și-a luat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a se încredința și a fi personal sigur, împăratul recurse la mărturia verii sale Maria, foasta soție a lui Lachanas, de la care aceasta avea și o fată, dîndu-i pentru acest sfârșit ocazia de-a observa, făr-a fi observată, pe acest strigoi echivoc și a-și forma o judecată hotărâtă asupra identității sale cu Lachanas cel adevărat. Când ea declară hotărâtor că acest pretendent {EminescuOpXIV 144} nu numai că nu-i Lachanas cel adevărat, dar nici n-are cât de mică asemănare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și coșare”, pentru „a nu lua alții sporul vitelor”, „ca să înlăture orice farmece” (85, pp. 360-361), pentru ca „să aibă vitele lapte”, ca „să se prindă bucatele” (92, pp. 286-287), „ca să le ia alții sporul” (32, p. 249), să nu strice strigoii vacile (62, p. 30). De asemenea, se crede că nuiaua de arțar are putere asupra demonilor. Iată un fragment de „descântec de judecată”, cules de la „o vrăjitoare” : Eu îl bat parul în lac, Ca să-mi scoată pe drac, îl bat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt folosite și alte denumiri pentru solomonar. Astfel de apelative provin, de regulă, fie din sinonime populare pentru vrăjitor (vâlhaș, farmazon, om meșter) sau pentru 267Balaurul și solomonarul preot („cliric” = cleric), fie din confuzia cu alte ființe mito-folclorice (șercan, balaur, strigoi sau moroi de ploaie, vârcolac care trage apele), fie din derivate la solomonar (șolomonar, solemonar, sodomonar, solomon, soloman, șolomăț etc.) (3, p. 48 ; 33, p. 124 ; 39, p. 29 ; 65, p. 203). în nordul Transilvaniei și al Moldovei, pe lângă apelativul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în mână, până la un tău mare. Și acolo loajnicele se băteau ca soldații, își împărțeau locu’, ca fiecare [să știe] până une să umble și făceau o larmă nespus de mare” ; sau : „Ungându-se noaptea cu un fel de unsoare, [strigoii vii] ies din locuințele lor la câmp și adună de pe acolo din produsele câmpului” ; sau : „Pe la miezul nopții [de Sf. Andrei], a văzut cum femeia s-a sculat, s-a uns cu niște unsoare și a ieșit pe horn” etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în cazul bărbaților” (51, pp. 335-336 și 342). Interesant este faptul că în imaginarul colectiv vest-central- -european vehiculul aerian uzual al vrăjitoarelor este mătura, pe când în cultura folclorică românească vrăjitoarele (strigoaiele) zboară călare pe melițe sau pe limbi de melițe : „Strigoii ieșeau pe la răscruci, pe la miezul nopții, călare pe melițoi” (220, p. 187). Or, această unealtă de lemn, foarte obișnuită în gospodăria tradi- țională românească, este impregnată în mod normal cu o substanță uleioasă provenită din zdrobirea cânepii (Cannabis sativa), chiar dacă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorbea despre folosirea în Transilvania a unor „plante cabalistice [sic !] fermecătoare : pentru dragoste, urât și altele multe, dintre care memorăm Datura stramonium (ciumăfaia, turbarea, laurul), cu al cărei venin teribil vrăjitorii se fărmecau pe sine înșiși, ca să se transforme în strigoi” (6). De altfel, este posibil să fie vorba de o influență din zona centrală a continentului, odată ce credințele și legendele populare comentate mai sus au fost culese anume în zone din Transilvania și din nordul Moldovei, unde românii s-au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de o influență din zona centrală a continentului, odată ce credințele și legendele populare comentate mai sus au fost culese anume în zone din Transilvania și din nordul Moldovei, unde românii s-au învecinat cu populații catolice și protestante. „Credința că strigoii se ung cu o alifie specială și ies din casă pe horn” - credea Mircea Eliade - era „mai puțin frecventă” în spațiul românesc (115, p. 163). Rămâne deci de văzut dacă și în ce măsură a fost împrumutată practica evocată sau a fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe lumea cealaltă de copiii pe care i-au adus pe lume (113, p. 204). Rostul cântecelor „de petrecere a mortului” este de a îndruma sufletul în „marea călătorie”, plină de obstacole și capcane. Întoarce- rea sufletului din drum, ca strigoi, este percepută ca o imensă anomalie. Urmările pot fi fatale. Rânduiala comunității (a lumii în general) și viețile oamenilor sunt amenințate. „Mulți de într-acei morți se scoală de se fac strigoi și omoară pre cei vii”, se credea în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și capcane. Întoarce- rea sufletului din drum, ca strigoi, este percepută ca o imensă anomalie. Urmările pot fi fatale. Rânduiala comunității (a lumii în general) și viețile oamenilor sunt amenințate. „Mulți de într-acei morți se scoală de se fac strigoi și omoară pre cei vii”, se credea în Valahia la jumătatea secolului al XVII-lea (îndreptarea legii, Târgoviște, 1652) (145, p. 7). În unele regiuni ale țării (în zona Vaslui, de pildă), în noaptea de Sf. Andrei, ca gest ritual
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
omoară pre cei vii”, se credea în Valahia la jumătatea secolului al XVII-lea (îndreptarea legii, Târgoviște, 1652) (145, p. 7). În unele regiuni ale țării (în zona Vaslui, de pildă), în noaptea de Sf. Andrei, ca gest ritual împotriva strigoilor, țăranii consumau la miezul nopții plăcinte cu julfă din semințe de cânepă (220, p. 194). În nordul Moldovei, gospodinele făceau în ajun de Crăciun turte cu miere și semințe de mac sau de cânepă și le dădeau de pomană (54
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]