4,463 matches
-
greșeală costa nimic altceva decât viața - a apreciat Nicu, cu același ton folosit de Petrică. ― Asta mă bucură, iubite al meu coleg de școală, care... fără să știi cine e rănitul de pe masa de operație - În care mai licărea un strop de viață - mi-ai salvat-o lucrând alături de omul cu inimă și suflet de aur, profesorul Zenit... Asta se petrecea acolo... acolo, la Cotu Donului... Dar asta e o altă poveste - a sfârșit Petrică, cu boabă de lacrimă pitită În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dumnezeu mi-a șoptit: „Petrică, băiete, lasă vinul acesta să se Învechească... Cine știe când i-a veni rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul! Să ne trăiască toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de care am luptat și care au căzut acolo... În prăpădul războiului... Dumnezeu să i odihnească În pace! Într-o tăcere deplină, s-au ridicat toți. Cu privirea plecată, au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să bei dimineața și sara câte o lingură. O lună. După aceea, am să-ți fac alta, din care să bei numai dimineața. Ai să vezi cum ai să scapi de nacaz. Da’ În tot acest timp să nu pui strop de rachiu În gură. Ascult-o pe baba Dochița și poate Dumnezeu vă va da și un urmaș! Tare mare bucurie ar fi pentru voi, da’ și pentru mine. Să vii mâine dimineață după fiertură, Toadere”. Gruia privea la bătrân
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și mijoarcă prin livadă și hambare; cu patine pe lac în timpul iernii și cu săniuș pe derdeluș. Dar și feciorii împreună cu nevestele reveneau cu mare drag la cuibul copilăriei, din când în când, la sfârșit de săptămână, în căutare de stropi de liniște și pace la casa cu livadă ce se îngemăna cu fagii și stejarii falnici ai pădurii din preajmă. Când pregătirile fură încheiate până la ultimul amănunt, s-au hotărât să lanseze, pe la începutul lui mai, și invitațiile obișnuite: Soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au continuat discuția cei doi dansatori. Ceva de poveste, Savetucă! Ceva de vis! Și când te gândești că oamenii ăștia nu-s nici magnați, nici moguli sau afaceriști, te cuprinde un sentiment de admirație și respect... în combinație cu un strop de invidie... să-i zicem pozitivă. Și totul e făcut de mâna lor. Au avut avantajul și norocul de a sta într-un singur loc!... Dar ce loc!... Mamă, mamă!... Și au prins rădăcini viguroase, și le-au înfipt adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
comunicare a două suflete cu aspirații către un ideal înalt ce ne dă forța de a ne depăși. Întreținerea vie a acestui sentiment nu este tocmai simplă și a sugerat că nimic nu aprinde focul iubirii la fel ca un strop din neliniștea geloziei pentru unele împliniri sau te miri ce voluntarisme neînsemnate ale partenerului. Ia ascultă, dragoste, cu mai multă atenție, ce logos ne țin acești colegi și prieteni!... Adevărate lecții de conviețuire în căsnicie... Târziu, dragă, târziu, mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
stâlpul casei? s-a interesat vorbitorul. Relativ bine... Încă n-am făcut pe mine... În rest... ca la 73 de ani trecuți... Când a fost ultima dată? Luna viitoare... Răspunsurile au adus bună dispoziție și multe zâmbete pe buzele tuturor. Stropii de pergamute și licorile volatile își făceau lucrarea. * * * Un grup de trei-patru domni au polarizat, ca un magnet, în jurul unei mese încărcate cu bucate și udătură din belșug, încă vreo câteva doamne din rândul celor mai puțin interesate de dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și dau din nou să beau. Bombeul prinde viață și mă altoiește delicat peste bot. Încerc să mă dezmeticesc, dar nu văd nimic altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt. Și cânt, și cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fac bezele... Nu uit de vioară. Reușesc, cu rol de bezele de răspuns, niște acorduri magice. Doamna e în al nouălea cer: Începi să fii de-al nostru..." Alaiul trece și simt că mi-am câștigat dreptul la încă un strop de apă. Mă aplec, dar, când să sărut oglinda apei, mă trezesc suspendat deasupra izvorului. Aud: "O, să nu cumva să te îneci! Datoria mea rămâne sfântă oriunde: trebuie să-ți asigur securitatea, chiar și atunci când încerci un exercițiu periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi era puternică, vie, tânără. Și ploaia cădea lin. Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia căzu, ploaia căzu. Iar eu îmi beau cafeaua la etajul trei din cinci, cinci din șapte și șapte din nouă, și privesc înspre stradă. Păsărelele se joacă, încă zglobii, nu vor să plece în părți străine. Eu rescriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să vină cu siguranță o comisie sucită. Chiar avea impresia cum că întâlnise pe unul dintre ei. Avea să fie oricum o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea minunată senzație cum că degetul tău ar fi atins cerul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului. Noi, fetele, ce facem? Putem avea un viitor strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce s-a întâmplat și gata. Însă străfulgerarea parcă fusese permanentă. O vedeam pe ea, și abia apoi frânturile de poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce se scurg de pe mine foarte ușor. Eu fug ca vântul și sunt vântul, pe viteză, pe coama ei cu mâinile ținându-mă, mă poartă firească. Și el pe urmele lăsate vine, l-aș vedea, de aș merge pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
arde prea tare. Și căci Luna lui îl face singur, de neatins, și pe tine Soarele te ține-n cununa de raze. Și căci Luna e rea și udă, iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi ochi: căprui deschis, spălăcit calzi, inteligenți și verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umorul ei, îi recită din Minulescu, mergând pe cărare ținându-se de mână. —“În orașul-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân și o bătrână .................................. Merg ținându-se de mână” —Ha! Ha! Ha! nebunatico. Nu plouă cu stropi de apă. Plouă cu flori de tei. — Nu este un bătrân și o bătrână. Prea te-ai grăbit cu vârstele, cu trecerea timpului. Un tânăr și o tânără. Un iubit și o iubită. — Un logodnic și o logodnică. Un viitor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-ne cu cruzime mingile și fugărindu-ne inestetic prin cartier, fac deliciul modestelor mele amintiri din copilărie); începe să plouă mărunt. O dată cu lăsarea serii, se face brusc răcoare, iar noi, asudați, dar hotărâți să învingem, uităm să ne adăpostim de stropii care se precipită din norii amenințători. Nu mai țin prea bine minte dacă ne-am întors acasă "cu scut" sau "pe scut", ca să parafrazez celebra expresie elină (oricum, rezultatul final este irelevant), dar îmi amintesc în chip clar că eu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
forței hipnotice pe care această feminitate înscenată o degajează: de la delicatețea ireală a micilor pași care par să plutească peste suprafața scenei, până la fluturarea imperceptibilă, dar cât de elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un strop de eventuală promisiune, ușoara înclinație a capului și încântătorul început de zâmbet care pare, ah, doar pare dar de ce sugestia este mai tulburătoare decât orice realitate? că adastă, pierdut, la colțul gurii de altfel încremenite, totul este menit să recompună
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parte de acelea, arătând spre nucile din șanț. L-am privit și am observat în ochii lui, cum mărgele de lacrimi îi jucau pe marginea genelor. Am continuat să adun nuci și m-a impresionat manifestarea lui. Ploua rar, cu stropi mari, iar vântul parcă își făcea de cap. Mă gândeam cu teamă că vântul o să-i smulgă nucul din rădăcină, așa de tare începuse să bată de la un moment dat. Omul strângea nucile din ogradă, eu din șanț până când s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
socotit-o galantă. Paj În casa căpitanului don Diego Alatriste. Impasibilă, tinerica mi-a susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească. Vehiculul se urni. Am făcut un pas Înapoi, ferindu-mă de stropii aruncați de roți, și chiar atunci ea și-a sprijinit o mână mică, perfectă, albă ca sideful, de cadrul ferăstruicii, iar eu m-am simțit de parcă mi-o Întinsese să i-o sărut. Atunci, gura ei, splendid desenată, cu suave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din cele două surori m-a ajutat să mă schimb în bluza largă cu trei nasturi și în pantalonii cu elastic în talie, amândouă piesele în aceeași culoare - un amestec de umbră arsă și siena arsă. Poate și cu un strop de cinabru. Și de negru de fum. Era o culoare frumoasă și un pic melancolică. Poți s-o găsești în pictura lui Osias Beert „Natură moartă cu cireșe“, jos de tot. Și, fără îndoială, ajunsesem de fapt într-o natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sentimentul că una din ființele cele mai apropiate mie se făcuse vinovată de o trădare. De ce, am spus eu, de ce s-a abătut de la drumul vieții lui atât de clar trasat, numai pentru că urma să moară? Și-a îngăduit un strop de distracție în ultimele clipe, a spus tata. Totul a fost așa cum trebuia să fie. Uneori, a spus mama, puteam să-l aud prin ușă cum zăcea acolo, înăuntru, pe moarte, și râdea singur. Trebuie să știu ce citea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
reușește el să ridice capota. Arm se schimbase în baie. Acum stătea lângă foc, pe o pernă, pe jos. În cameră era întuneric din cauza furtunii și pielea sa de culoarea cafelei cu lapte, părea și mai închisă la culoare. Câțiva stropi rămași pe gleznele sale fine străluceau în lumina focului, asemeni picăturilor de rouă, dimineața. Albul ochilor săi părea și mai alb, iar brățara de la gleznă îi dădea un aer de prințesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
până se înnoptează. Nici nu mai vreau. Am o mulțime de manuscrise acolo, dar acum s-au ivit probleme mult mai importante. De pildă, în toată clădirea, preschimbată, nu știu de către cine, într-un adevărat labirint, nu se găsește nici un strop de hrană. Numai cu apă nu poți să reziști prea mult și nici aceasta nu se dobândește prea ușor. Trebuie să aștepți ore în șir până umpli un bidonaș: este de neînțeles cum de nu mai funcționează nici un robinet cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]