744 matches
-
marxiste a fost în mod tradițional contextualizarea istorică și de clasă, iar punctul slab analiza formală, dar și sexul și rasa; feminismul, pe de altă parte, excelează în analiza de gen, ignorînd însă uneori clasa, rasa și alți factori determinanți; structuralismul este util în direcția analizei narative, dar tinde să fie excesiv de formal, iar psihanaliza reclamă o hermeneutică abisală și o articulare a conținuturilor și sensurilor inconștiente, ignorînd însă determinările sociale ale textelor sau indivizilor. Ca urmare, cu cît criticul are
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
60, au început să reconsidere bazele disciplinei. Trebuiau descoperite noi cadre conceptuale care să le înlocuiască pe cele bazate pe constituționalism. Prin urmare, deloc surprinzător, majoritatea evoluțiilor timpurii în această privință se preocupau de elaborarea modelelor, concentrându-se prin aplicarea structuralismului funcțional și a analizei sistemelor la studiul comparativ al guvernării (Almond și Coleman, 1960; Deutsch, 1963). Treptat, totuși, a crescut interesul pentru descoperirile detaliate și pentru căutarea relațiilor generale de anvergură medie, dar aceste evoluții sunt recente și până acum
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Ulici. El m-a remarcat, m-a publicat și m-a premiat în cadrul Concursului "Poemul comentat" pe care îl gira (în anii optzeci) în paginile revistei "Astra". Laurențiu Ulici practică în acei ani o critică de metodă, sedusă oarecum de structuralism, cu dese izbucniri de umoare impresioniste, ceea ce-l făcea foarte frapant în ochii tinerilor pe care, de altminteri, îi cultivă cu o franchețe nu lipsită de un anume rigorism. Ne-am văzut de multe ori, fie la București, unde discutăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Maiorescului, "în toată puterea cuvântului". Așadar suntem mimetici sau stăm pe picioarele proprii? Depinde de la caz la caz. Să exemplificăm mimetismul. Câțiva eseiști de bună condiție, precum Mihai Zamfir și Sorin Alexandrescu, au mizat, la un moment dat, pe fascinația structuralismului. Când valul structuralist a început să se retragă în Occident, s-au întors la "uneltele" criticii curente, așa cum, bunăoară, în Franța un Roland Barthes (as al numitei metode) sau un Tzvetan Todorov și-au îngăduit și ei o destindere defel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura mare/ Că Maestrul Lesnea pare,/ Când aruncă jet pe mur,/ Că își fute muza-n cur!). Discursul poetic mă interesa totuși... teoreticamente. Doream să știu cum funcționează... pe timpul acela, bântuit de structuralisme. Ca june asistent, conduceam și seminarii în direcția buclucașă, îl confruntam pe Hugo Friedrich cu analizele lui Heidegger din Hölderlin, cu reflecțiile lui Valéry despre Mallarmé și Baudelaire, nu-l neglijam nici pe Manolescu, auctor al unor incitante excursuri în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Apoi „Cabinetul rece“: se materializează Cariera lui Doris Gray, o parafrază la Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde. De la Paris, Roland Barthes, mentorul său spiritual și fost director al Institutului Francez din București, unul dintre cei trei corifei ai structuralismului în literatura franceză, îl invită în Franța. S-ar duce... Ar fi un prilej de a se reîntâlni și cu George Tomaziu, stabilit deja cu familia la Paris. Dar nu cere pașaport, știe că n-ar avea succes. În schimb
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ceea ce în generația lor fusese interzis (marii filosofi clasici, filosofii nemarxiști contemporani), pentru noi devenise obligatoriu. „Represiunea” funcționa astfel încât n-aveam ce căuta la examene fără operele originale citite și înțelese. Preferințele profesorilor pentru diferite filosofii: neopozitivism, pragmatism, freudo-marxism, existențialism, structuralism, marxism althuserian, ne marcau biografia intelectuală prin pluralitatea ofertelor. În programă figurau atât critica marxistă a oricărei filosofii, cât și (mult mai rar), documentele de partid. Dacă exista câte un profesor răzleț care să ne-o ceară pe prima, în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o metodă consecventă, precum reprezentanții New Criticismului american (Tate, Ransom, Leavis, Wimsatt). Aceste rezerve nu intenționează o reașezare a direcțiilor formulate de Wellek, ci doresc să pregătească încadrarea propriilor lui principii critice într-o direcție pe care as numi-o structuralismul organic, care să înglobeze unii dintre teoreticienii risipiți în direcțiile "formalist organica" și "de orientare lingvistică". Această orientare, structuralistă, are ca fundament - comun - ideea de structură a operei literare, dar se diferențiază, la rândul ei, prin accepțiile concrete ale termenului
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
lui Jan Mukarovsky, mai ales în versificație, dar concepțiile ei teoretice generale au dezvoltat sugestiile lui Saussure și au devenit, după un timp, sincronice cu orientarea lingvistică a danezului Hjelmslev și cu școala glosematică, precum și cu cercetările lingvistice din S.U.A. Structuralismul în lingvistică a crescut din toate aluviunile acestea, devenind astăzi o direcție dominantă, la rândul ei divizată în mai multe orientări. Aplicațiile în literatură, inițiate cu brio de formaliștii ruși, au fost însă prea puțin urmate în celelalte "momente" europene
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Warren în care opera este văzută ca o unitate organică rezultată din supraetajarea unor elemente diferite, de la sunet la imagine, concepție foarte apropiată, cum vom vedea, de cea a lui Wellek și Austin Warren. O altă direcție critică îndreptată spre structuralism pornește din cercetările germane. Ca și "gestaltiștii" din psihologie, Oskar Walzeli vede în opera literară un ansamblu structurat, nu o sumă de elemente independente, iar Roman Ingarden *2 dezvoltă prima teorie a operei alcătuită din mai multe straturi, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
faptului artistic, judecarea operei literare în contextul ei social-istoric, dar și ca valoare estetică etc., toate acestea derivă din principiile generale ale dialecticii marxiste dar sunt totodată, teze la care subscrie în mare măsură și estetica lui Wellek și Warren. Structuralismul lui Wellek și Warren nu contrazice în mod fundamental critica literară marxistă, ci, dimpotrivă, se întâlnește cu ea în unele probleme estetice importante, oferind în același timp o metodă concretă pe bază structurală. Conceptul de structură nu este străin marxismului
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
din România, care nu pot corecta întotdeauna rezultatele surprinzătoare date de o statistică numai denotativă, căreia, din principiu, îi este inaccesibil sensul contextual al unui termen. Se arată de asemenea evoluția lui Spitzer, care, în ultimele lucrări, se apropie de structuralism, și se dau sugestii pozitive pentru studierea stilului unei epoci. Al treilea strat, cel semantic, față de care am făcut mai sus unele precizări, este extrem de larg conceput de către Wellek și Warren. Intră aici atât studierea sensului cuvintelor imagine, metaforă, simbol
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
încercare de "completare" a volumului nu face decât să omagieze, indirect, vastitatea problemelor cuprinse în discuție. Fără nici o pretenție de "completare" propriu-zisă, dorim numai să sugerăm unele lucruri în legătură cu două serii de probleme. Mai întâi, ritmul cercetărilor, ca și difuzarea structuralismului însuși, accelerându-se necontenit, este firesc ca, după 1949, anul primei ediții a Teoriei literaturii, o serie de orientări în poetică să se fi precizat, ori chiar să fi apărut altele cu totul noi. Statistica, gramaticile generative, teoria informației, semiotica
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
fatal, morală. Morală, nu moralizatoare. Respectă tradițiile spiritualității românești și face o listă a miturilor esențiale, printre care figurează ospitalitatea, casa (vatra, căminul, loc de sfințenie), cinstea casei (cu „păzitoarea” ei, femeia), concepția netragică a vieții etc. Nu îi place structuralismul și, în genere, e sceptic față de școlile formaliste în critică. Este un tradiționalist, însă unul european, disponibil, permisiv față de fenomenele culturii moderne. Câtă vreme nu se pune problema judecății de valoare, discursul critic astfel gândit și practicat este mai mult
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
liric” la „un heterocentrism de factură modernă, dizolvantă”. Capabil să vibreze la unison cu textul comentat, înzestrat cu putere de concretizare a ideilor, F. preferă totuși o critică metodologică uneia de artist: el se bazează constant pe premisele teoretice ale structuralismului, ale semioticii sau psihocriticii și, sedus de mirajul terminologic al teoriilor moderne, alunecă pe panta raportărilor extravagante, citindu-l pe Bacovia prin prisma lui Jung sau a lui Musil. Intimitatea textului (1985; Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor) este lucrarea
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
În vîrstă de 33 de ani. Aici se opresc Însă explicațiile ideologice oferite de bulgar. Todorov nu consideră necesar să explice de ce Barthes, inovator al studiilor literare franceze tocmai prin apelul la retorica literară, dezvoltat ulterior În semiotică și Îndatorat structuralismului straussian (pe care Todorov Îl ignora În epocă) era unul dintre militanții marxiști marcanți. Or, se pare că și studiul tehnic a literaturii, subîntins de o idee a literaturii ca producție - știm astăzi - relevă de o abordare marxistă, mai subtilă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Franța, a fost cea inițiată de avangarda formalistă rusească, cu autori traduși de Todorov Însuși, În chiar perioada unei deschideri Încă imense a Franței spre modelul cultural sovietic. Autorul nu insistă de fapt prea mult pe ceea ce a Însemnat structuralismul În Franța anilor 60-70, ci propune imediat o tipologie a abordărilor literaturii din această epocă: formalism, nihilism și solipsism. Prima este și cea mai purtătoare de consecințe. Ea s-a generalizat În predarea literaturii În licee, iar Todorov citează din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca mentor post mortem pe Raymond Roussel, foarte apreciat de suprarealiști ca și de post-avangardiștii de astăzi. Literatura lui, “à contraintes”, un creative writing puternic motivat estetic (dar chiatr și politic), este recuperată de minune În momentul supremației metodologice a structuralismului, ideologice, a marxismului, În științele umane. Astăzi, Însă, Roussel ar putea fi socotit cu ușurință drept un precursor al postmodernismului. Alături de Noul Roman, figurează, ca estetică de grup, OULIPO, așa-numitul OUvroir de LIttérature POtentielle. Separat de acestea este Înregistrată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
debile. În cursul deceniului opt, ideologiile se prăbușesc: disidența comunistă Începe să fie susținută de intelectualii francezi de stînga, Sartre și Foucault primind imigranți politici chinezi la Paris; creșterea economică se oprește după 1973, criza se adîncește În jurul lui 1980; structuralismul devine steril, la fel și muzica serială abstractă, laolaltă cu muzica ușoară franceză, la chanson franșaise, primul fiind Înlocuit de o gîndire tot mai politică sau de derivații ale fenomenologiei, apoi de pragmatismul teoriilor culturale, iar a doua Înghițită de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vinovăției. Antiamerican și antipuritan este acest fragmentarium și pentru că face ecou la ceea ce se numea În anii ’70 gîndirea absenței (asimilată antiumanismului de Luc Ferry și Alain Renaut, și chiar de promotorii ei: Gilles Deleuze, În 1972 de pildă, numește structuralismul ateu și antiumanist). Umbra Înseamnă uitarea Ființei, dacă vreți, umbra Înseamnă promiscuitate, nici noapte nici zi, tertium datur. Umbra ascunde cu atît mai mult cu cît se află Între noapte și zi - un alt fel de spațiu, În opoziție cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decelarea influenței eminesciene asupra poetului și sfârșind cu comentarea termenilor-cheie ai unei opere care nu a încetat să crească în însemnătate de la data publicării sale și până astăzi. Folosind toate procedeele critice de care avea cunoștință, inclusiv noul, pe atunci, structuralism, C. traversează, pe rând, spațiile literaturii franceze, germane și engleze în încercarea de a surprinde, din toate perspectivele posibile, miracolul liric bacovian. Poezia lui Bacovia are calitatea, subliniază C., de a putea fi înțeleasă în orice cultură; ea nu este
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
nota ironică introdusă de Thorndike; el polemiza în acest mod cu gestaltismul german și Denkspsychologie, reproșându-le subtil absența spiritului analitic și lipsa de meticulozitate în cercetarea psihologică. Avea dreptate? Curând a fost copleșit de critici, iar abordările globale precum structuralismul și holismul au înlăturat din cercetarea psihologică spiritul analitic și viziunea atomistă pe care le cerea Thorndike. Primei formulări a legii efectului i s-au adus două obiecții. Ambele veneau din partea curentului behaviorist. Cea dintâi era total neîntemeiată. Mai mulți
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
titular de limba și literatura română la Universitatea din Amsterdam. Fondator și secretar al Cercului de stilistică și poetică, la București, în anii ’60, A. manifestă de timpuriu o înclinație spre rigoarea formală și devine unul dintre misionarii locali ai structuralismului, aflat atunci la apogeu. Este unul dintre fondatorii Asociației olandeze de Semiotică și al unui institut de cercetări în domeniu. Este coorganizator al celui de-al patrulea Congres internațional de studii românești (Paris, 1987). Ține cursuri de istorie politică a
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
reprezinte era o experiență sensibilă făcută posibilă prin desfacerea piesei din ansamblul ei organic, prin separarea ei de operă, de context și de producător. Era un mecanism de legitimare a atenției la micro-unitățile textuale, comparabil cu cel care în epoca structuralismului avea să justifice practicile de microlectură sau close reading. Aceste metafore erau menite să prezinte separarea nu ca pe un accident, ci ca pe un act fondator al calității estetice: să facă din pierdere vectorul valorizării și să situeze în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Century Habsburg Empire, Mouton de Gruyter, 2003, Berlin - New York, pp. 233-270. Livadă-Cadeschi, Ligia (ed.), Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII-XX), Colegiul Noua Europă, București, 2002. Lordon, Frédéric, La société des affects. Pour un structuralisme des passions, Seuil, Paris, 2013. Lozerand, Emmanuel, Littérature et génie national. Naissance d'une histoire littéraire dans le Japon du XIXe siècle, Les Belles Lettres, Paris, 2005. Manolescu, Nicolae, Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, Minerva, București, 1976. Manolescu, Nicolae
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]