KorAP: Find »[drukola/base=studentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...178 >

4,448 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai ești, tremură carnea pe tine surîde Mircea Emil, săltîndu-și pălăriuța. Ai grijă cum încui ușa la noapte. Poate vrei să te arunc în iaz rîde femeia, depărtîndu-se. Lazăr și studenta scot din magazie încă o saltea, ajutați de Ovidiu, care nu s-a mai arătat prin sală în ultima vreme. Ia te uită! se miră Lazăr, privind plasturele din fruntea bărbatului. Ți-am zis eu că Dumnezeu vede... Ovidiu vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
uită! se miră Lazăr, privind plasturele din fruntea bărbatului. Ți-am zis eu că Dumnezeu vede... Ovidiu vrea să reacționeze în vreun fel, dar o simte pe Sultana apropiindu-se, așa că se abține. Un ceai fierbinte, vă rog! îi spune studenta, după ce-i mulțumește de ajutorul dat să ducă salteaua lîngă perete. Cred că nu mai este surîde Ovidiu, cu privirea îndreptată spre Lazăr. Și chiar dacă este, un pol ceașca. Glumești, tovarășe! se înfurie fata. Două cești, doi poli și-ncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre Lazăr. Și chiar dacă este, un pol ceașca. Glumești, tovarășe! se înfurie fata. Două cești, doi poli și-ncă jumătate de pol, bani de buzunar arată Ovidiu cu privirea spre ceasul de la mîna lui Lazăr. Fratele meu omul spune Lazăr studentei, arătîndu-1 pe Ovidiu cu capul vrea încă un plasture, de-o să facă precum trenul și-o să semene, privit din față, cu "Ecoul" lui Munch. Așa-i, dom' profesor? Luat prin surprindere, profesorul se întoarce din plimbarea lui agale, aruncînd spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Latina și Franceza. Nu-mi amintesc să vă fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul, retrăgîndu-se. Nu vor să vă dea și dumneavoastră în cărți, dom' profesor? îl întreabă Lazăr cînd profesorul a ajuns în dreptul saltelei pe care el și studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera de la viitor?, afară doar de un loc la Academie. Profesorul se oprește și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar să mă scoți din minți? Da, dacă prin asta pot afla cine m-a turnat cu pocherul. E un cap de acuzare care ține în cazul oricărui student. Ca și chestia cu studentele care iau ore sau dau examene acasă la profesor. Nu înțeleg comparația, dar îmi dau seama că, din agasant, devii vulgar. Devin?! rîde Lazăr, făcînd un pas spre profesor, atingîndu-i încet gulerul paltonului cu vîrful arătătorului, într-un gest de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sticla în cap. În clipa următoare, cînd lumea s-a retras cît mai departe, șoferul, cu gulerul ridicat, se repede pînă lîngă geam, se întoarce și se îndeasă cu spatele, oprind vibrația sticlei. Lazăr aduce un cuțit și, ajutat de studentă, îndeasă la loc hîrtia. Matematicianul s-a trezit de-a binelea și se uită la copii, care, așezați călări pe cîte o geantă, se preocupă intens de cățelușă. Papa! strigă ei pe rînd, întinzîndu-i mîinile pline de carne, îndemnînd-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la locul de pe saltea. Cu fărașul plin de mizerie, tatăl copiilor merge în capătul culoarului de lîngă bucătărie, unde este lada de gunoi. În drumul lui se întîlnește nas în nas cu Lazăr, venit după un pahar cu apă pentru studentă. Salut! murmură matematicianul, recunoscîndu-l de pe vremea anilor trecuți, cînd mergea mai des la teatru și, după spectacol, rămînea în barul de la demisol. Salut! răspunde Lazăr, și pentru că, uneori, relațiile dintre ei au fost mai apropiate, îi surîde malițios: Ești un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cauza viscolului ; am aflat de la soție sare în sus Lazăr. Nu se poate! îl înfruntă șoferul. Cel cu care am vorbit e un om serios, de încredere. De încredere, iar noi așteptăm aici! Lazăre, te rog !... încearcă să-l tempereze studenta. Lasă-mă! se eliberează Lazăr din mîna fetei. Nici măcar ceai chior n-o să mai avem peste o oră. Fă o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sînt mulți stejari; mă duc să caut în zăpadă. Țăranca se îndreaptă spre ușă, urmată de tatăl copiilor, care, luați de mama lor, plîng și se zbat, pînă ce unul scapă și-și ajunge tatăl lîngă ușă, agățîndu-i-se de picior. Studenta sare de pe saltea, ia copilul în brațe, îl plimbă așa un timp, șoptindu-i tot felul de minciuni pînă tace, îl aduce la masă și începe o conversație cu amîndoi, pe limba lor, convertindu-le imediat plînsul în zîmbete cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la copii spune femeia, făcînd un semn cu capul spre sală, unde băieții, de cum l-au zărit pe tatăl lor, țipă întruna. Pá-pa, pá-pa plîng într-un glas, cînd tatăl se așază pe un scaun, luîndu-l pe cel din brațele studentei. Mircea Emil, trezit de atîta zgomot, își saltă pălăriuța de pe ochi și părăsește scaunele, îndreptîndu-se spre bar, căutîndu-l cu privirea pe chelner: Chiar nu mai ai nimic de mîncare? întrebă, dînd cu capul în direcția copiilor. Nimic răspunde Ovidiu. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu e ceai, așa că ridică sticlele oftînd a ușurare, prind zdravăn între buze cauciucul tetinei, dar, numai după prima înghițitură, scuipă, opintindu-se să verse, însă alerta studentei și a tatălui, care le distrage atenția, îi face să uite de greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Unde?! Cunosc locurile, nu-ți fă griji. Iese afară, băgat cu totul sub sac, lăsîndu-se înghițit de viscol. Ăsta nu-i sănătos arată în urma lui țăranul, care se întoarce cu un alt braț cu lemne, dar nimeni nu-i răspunde. Studenta leagănă în brațe de zor unul din copii, care se uită la ea cu ochi obosiți, aproape închiși, încercînd uneori să deschidă gura, să spună ceva, dar tace, amețit de legănat și de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face Lazăr un gest de lehamite, retrăgîndu-se. Treziți iarăși de o lovitură mai puternică a viscolului în fereastră, cei doi copii încep să plîngă zgomotos. Haideți cu ei pe saltea spune Lazăr tatălui, arătînd salteaua adusă de el și de studentă. Părinții acceptă, așezîndu-se rezemați de perete, cu copiii în brațe. Cam frig jos, la sol spune tatăl -, dar o să-i ținem înveliți bine. Dă-le haina de blană spune Nina actorului. Eu o să mă învelesc cu o pătură. Actorul ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cam frig jos, la sol spune tatăl -, dar o să-i ținem înveliți bine. Dă-le haina de blană spune Nina actorului. Eu o să mă învelesc cu o pătură. Actorul ia haina de blană și o așază peste copilul de pe genunchii studentei. Ușa se deschide din nou. Țăranul, urmat de un pasager, aduce lemne, întețind focul. Pe la mese, ori pe saltelele întinse jos, nu se mai vorbește nici măcar în șoaptă. Letiția a terminat de spălat în bucătărie și, cum nu are cui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
același loc: mîna fetei ieșită de după paravane, din care se smulge cu putere, eliberîndu-se. Apoi rîsul batjocoritor al femeii de la fabrica de confecții în patul lui, manevrîndu-l ca pe o păpușă, trimițîndu-1 din umilință în extaz și invers, alte amintiri, studentele cu care flirtează, fără să se atingă de vreuna chiar cînd ea insistă, versul lui Voiculescu mînjit de buzele sale și, persistent, ceața tot mai groasă pe ochi. Vă e rău, dom' profesor? îl aude pe Lazăr lîngă umărul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
degetele desfăcute, i se oprește în părul de la ceafă, ca un paravan între capul ei și zidul rece. În brațele tatălui, unul din băieți doarme, învelit bine în sumanul țăranului, în vreme ce fratele lui, acoperit cu blana actorului, doarme pe picioarele studentei. Lemnele, încinse, au încetat să mai trosnească, iar țăranul, așezat pe un scaun lîngă foc, răscolește mereu jarul. Maria Bujoreanu, revenită la realitate, cu ochii îmbătrîniți iarăși, mîngîie prelung capul mic al cățelușei. Numai șoferul, veșnic agitat, se plimbă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor, după ce le mai frămîntă între vîrful degetelor. Au mai mîncat carne de porc? întreabă țăranca, apropiindu-se. Nu. Nu știu ca mama, la țară, să le fi dat răspunde tatăl copiilor. De ce? Este grea, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clipă nu-și slăbește poziția de capră ha-ha!, ce comparație ; rîioasă, coada sus, capul întors într-o parte, țanțoșă, sfidătoare... Dar și ăștia mici, îți scot sufletul. Cred că mi-aș lua cîmpii..." Ce zici de băieți? vine lîngă el studenta, luîndu-l cu brațul pe după umeri, fericită că-l vede cu privirea mereu spre copii. Nu-i așa că-s superbi? A?! tresare Lazăr. Te pomenești că te-a prins frica! rîde fata, bine dispusă, așezîndu-se dincolo de masă, cu obrazul între palme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu coada ochiului, observă privirea mustrătoare a profesorului urmărind-o. "Cum poți privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți plac fetele în blugi, că, dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În fustă arată Lazăr în urma fetei, mai mult pentru a-l iscodi pe profesor cred că-i fermecătoare. Păcat! surîde el. Eu îs însurat, mîine-poimîine, copil... Băiat!, c-o mănînc pe nevastă-mea rîde el. Am și pus ochii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
al treilea pahar tuturor. Nina ciocnește ușor paharul său de al lui Iulian, zîmbindu-i: Pentru viitoru-ți rol! Pentru tine! răspunde actorul, înfiorat de atingerea mîinii slobode a femeii, lăsată iarăși peste mîna sa, cuprinzîndu-i-o în timp ce vinul e băut cu sete. Studenta ia unul din băieți în brațe și-l duce pînă lîngă ferastră, să-i arate zăpada, cu gînd că-l va putea face să uite de paharul cu vin spre care se întinde să-și înmoaie toate degetele, ca apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
afară din facultate, ea era fără serviciu și-și vindea pe rînd lucrurile de valoare; atunci n-a simțit nici o remușcare dîndu-și copilul la leagăn. Ideea Mariei, bizară e drept, le-a venit în ajutor. Legal, Doina era copilul unei studente. "Îl las la orfelinat a spus Maria pînă termin facultatea." O durea uneori, cînd, mergînd să o vadă pe Doina, ca bunică; privea copiii din sala în care intra și avea impresia că-s niște pui de găină plouați, părăsiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu gîndul la necazurile ei, se bucura, totuși, că statul are grijă. De ce oftezi? întreabă vecina. Pe nici una din fete n-am crescut-o ca o mamă clatină încet din cap Maria Bujoreanu, cu ochii țintă spre copilul din brațele studentei. Pe una, doica..., pe-a doua, statul... Și noi, la fel cu Coca murmură bătrînul. Eu, în război, ea arată spre soție cu ceilalți doi mai mari, Coca, la bunici. Pe urmă, bunicii n-au mai dat-o, nici ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o Doina, ca pe doica mea și am trecut-o pe numele meu. Ce-ai făcut?! a murmurat Maria Bujoreanu ca paralizată. Am modificat puțin adeverința aceea. O să ne fie mai ușor s-o dăm la orfelinat că eu îs studentă și cred c-o să-mi fie și mie de ajutor: aflînd că am și copil, poate c-or să mă lase în pace la facultate. Dar n-au lăsat-o. Iar cel de la minister, azi, a strîns din umeri: "pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap studenta. Ce-o să le mai dăm, că numai carne de porc... Fratelui meu abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap studenta. Ce-o să le mai dăm, că numai carne de porc... Fratelui meu abia pe la doi ani jumate i-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]