1,237 matches
-
suferă el Însuși nevoia continuă a unei fundări. Treitate (natură moartă) Titlul Însuși al capitolului humboldtian pe care tocmai Îl citiți trimite la ceea ce vom avea de discutat În următoarele rânduri. Într-un pasaj singular (ca tematică), În cuprinsul aceleiași stufoase Introduceri la a sa Kawi-Werk, Humboldt spune: Orice mod al percepției subiective a obiectelor trece cu necesitate În constituirea și folosirea limbii. De fapt, cuvântul se naște din această percepție și nu este o copie a obiectului În sine, ci
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
caracterizat primii ani ai tranziției. Principala problemă care se ridică în fața celor care acordă împrumuturi este recuperarea banilor împrumutați. Condițiile legislative și instituționale din România primei etape a tranziției făceau însă din recuperarea datoriilor aproape o imposibilitate, iar procedurile erau stufoase, lente și nu asigurau succesul. De aceea, dezvoltarea cametei pentru populație - iar, mai târziu, pentru sectorul privat - s-a făcut în strânsă legătură cu crima organizată, singura capabilă să asigure „recuperatori” eficienți ai datoriilor. Tocmai din această cauză, camăta nu
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Noaptea incendiului, o „scurtă incursiune în destinul femeii” care, pornind de la modelul lui Liviu Rebreanu din Adam și Eva, prezintă în ordine inversă cele șapte vieți pe care protagonista le trăiește din decembrie 1989 până în anul 961, e o disertație stufoasă pe tema „vinovăției” congenitale a femeii. SCRIERI: Drumul Olandei, București, 1991; Câinii răgușiți, București, 1993; Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino, București, 1995; Misiunea dominicană, București, 1997; Prizonier în Europa, București, 1998; Dinastia Brătianu, București, 1998; Noaptea incendiului, București, 1999. Repere
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
un itinerariu moral și o posibilă definiție pentru arta Cameliei Crișan Matei. Corneliu Ratcu și dizolvarea în lumină Cînd Corneliu Ratcu a sosit în Călărași avea douăzeci și nouă de ani. Era bine clădit, călca sigur, iar părul negru, barba stufoasă și căutătura mai mereu încruntată îi dădeau un aer puțin exotic, de turist inadaptat și gata oricînd să înceapă o nouă experiență. Turismul s-a transformat, însă, rapid, în navetă pe ruta Călărași - București, via Ciulnița, și a sfîrșit ca
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
va reuși să treacă acest prim examen, fiind oarecum vrăjit, incapabil să‑și folosească puterile miraculoase. Urmează aceeași descriere a personajului, făcută, de data aceasta, de însuși Dumnezeu: „Fruntea sa este neobișnuit de înaltă, capul alungit, sprâncenele sunt atât de stufoase încât par una singură, ochii îi sunt ca Luceafărul, nasul ca Hăul, buza de sus este alungită; nu are genunchi” (76). Cea din urmă trăsătură introduce o a treia încercare, capitală: „Într‑adevăr, un creștin îi va spune: Dacă tu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și războinic al personajului (să ne amintim că prima fiară de la Dan. 7,4 este pe jumătate leu). Pecetea este o trimitere la Apoc. 12,16. „Fața lui este întunecată, firele de păr de pe cap, ascuțite ca niște țepi, sprâncenele [stufoase] ca [miriștea] câmpului, ochiul drept ca luceafărul din zori, celălalt ochi, ca al leului, gura lungă de un cot, fiecare dinte de o palmă, degetele ca niște coase, urmele tălpilor lungi de două palme, iar pe frunte scris: Anticristul. El
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
această traducere. . C. Tischendorf, Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1866, pp. 70‑93. . Traducere de C. Carlier, autorul unui studiu foarte util, inedit încă, despre „Antéchrist dans l’Apocalypse de Jean théologien”. . Păstrăm forma 〉Φγℜ (Δ≅¬. Ideea că sprâncenele lui Anticrist sunt stufoase „ca un câmp” ne pare firească. Nu există nici un motiv pentru acceptarea lecțiunii (Δ4≅Ηj propusă de F. Macler și reluată de C. Carlier. . Traducere de C. Carlier, ușor modificată. . Vezi lista pasajelor în „Inventarul principalelor referiri la Anticrist în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la „oglindirea” unei ordini esențiale; de aici, o anume supraexploatare a sintaxei individului în sensul reprezentativității simbolice, dar și teza care dublează anecdoticul - indusă acestuia, și nu dedusă din el. Complementar, mai pot fi notate predispoziția lui S. pentru stilul stufos sau ecuația greoaie, dificilă a frazelor. Ciclul lugojan mai capătă o piesă prin Om și lege (1987), ajungând în anii ’50. Profitând de logica ambiguă a traseului realitate-fantasmatic și retur, romanul urmărește procesul prin care avocatul Ladislau Pietraru își salvează
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
localitate brăileană. Un episod cu o vânătoare de mistreți, având ca protagonist pe același Norșa, exista și în romanul anterior. Acum vânătoarea ritualică, necesară unei întemeieri, este una din temele acestui roman care dezvoltă experiența a trei personaje-oaspeți. Narațiunea este stufoasă, interpretările din mai multe perspective dau adâncime faptelor, trăirile personajelor sunt analizate cu lux de amănunte. Cea mai importantă realizare este, după Nicolae Manolescu, „alianța [...] dintre ideea care asigură simbolismul general (admirabil condusă pe toată durata epică) și forfota vieții
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
își exprime liber opțiunile. Mai degrabă simboluri morale decât prezențe vii, personajele se dovedesc de multe ori schematice, fără consistență, puțin plauzibile. Textele, notabile când și când prin finețea analizei psihologice, nu par operante scenic. Construite nesigur, cu o intrigă stufoasă, încărcată de digresiuni și episoade parazitare, ele rămân teziste, artificiale. Tensiunea dramatică riscă să se piardă în reminiscențe livrești, în nesfârșite discuții cu pretenții filosofice, fiecare piesă fiind compusă parcă pe o singură arie, în care vocea autoarei se lasă
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
grupuri de cuvinte: trei feciori, erau mâhniți, lacrimi amare, începură. 8. Alcătuiți un scurt text cu titlul “Grădina bunicii” TESTUL NR. 3 1. Citește urmatorul text: “Într-o după-amiază, Niculae ieși în grădină. Se întinse la umbră sub un dud stufos și începu să citească o carte. Căldura soarelui era plăcută, deși nu mai dogorea ca acum câteva saptămâni. Era liniște. Grădina părea încremenită. Nu se simțea nicio adiere de vânt. Deodată, Niculae își ridică fruntea. Auzise ceva. De undeva, din
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
începu să citească o carte. Căldura soarelui era plăcută, deși nu mai dogorea ca acum câteva saptămâni. Era liniște. Grădina părea încremenită. Nu se simțea nicio adiere de vânt. Deodată, Niculae își ridică fruntea. Auzise ceva. De undeva, din coroana stufoasă a dudului, se desprinsese o frunză galbenă. Cădea legănându se spre pământ.” (Marin Preda - Moromeții) 2. Analizează următoarele cuvinte: Niculae, stufos, se desprinsese. 3. Găsește însușiri pentru substantivele date (din text): dud, coroană, frunză. 4. Alcătuiește trei întrebări din textul
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
încremenită. Nu se simțea nicio adiere de vânt. Deodată, Niculae își ridică fruntea. Auzise ceva. De undeva, din coroana stufoasă a dudului, se desprinsese o frunză galbenă. Cădea legănându se spre pământ.” (Marin Preda - Moromeții) 2. Analizează următoarele cuvinte: Niculae, stufos, se desprinsese. 3. Găsește însușiri pentru substantivele date (din text): dud, coroană, frunză. 4. Alcătuiește trei întrebări din textul dat: 5. Răspunde la următoarele întrebări: a) Unde a ieșit Niculae? b) Cum era grădina? c) Ce a observat Niculae? 6
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
optzecistă. Timpul, trecerea, moartea devin teme obsedante, înscrise în confesiuni discursive (Locul de trecere, Corabia) sau în false scenarii narativ-alegorice (Formele interioare, Nici o inimă). Se remarcă tendința spre un limbaj cât mai concret, spre conglomeratele de imagini și desfășurările lingvistice stufoase (Nici o inimă, Etcetera), mai ales în versuri despre drama (interioară și cosmică) a trecerii, de parcă spaima de vid se acoperă de cuvinte. În Cântă, zeiță, mânia... (1996) și în cărțile următoare se petrece, parțial, o întoarcere la lirismul concentrat, nu
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
și pe termen lung. Același tip de slăbiciuni au fost semnalate și de Voicu și colaboratorii săi (2002) în evaluarea Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS), la acestea adăugându-se lipsa de informații și incapacitatea de a completa aplicația (documentație stufoasă și greoaie), slaba comunicare FRDS - Consiliu Județean - Primărie - CCP, neîncrederea populației în autoritățile locale și lipsa suportului acestora, slaba implicare a comunității în derularea proiectelor - mai ales cele de tipul AGV -, finanțarea cu întârziere, evaluarea eronată a unor proiecte și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aromați și gustoși după deal, dintr-un tezaur țîșnesc săgeți de aur miresme dulci plutesc în aerul răcoros al dimineții de august un pârâiaș tăcut curge printre bolovanii arși de soare ce albastru este cerul care se zărește printre ramurile stufoase ale nucului bătrân! vine de departe parfum de iarbă proaspăt cosită seara se lasă ușor, iar mireasma florilor de reginanopții mă învăluie soarele apune, prea greu de lumină pentru creanga zării privighetoarea rupe liniștea nopții de vară stele lucitoare își
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Sicoe, 1992). Încercarea sa de a descrie psihosociologia cozii, într-un registru ironic și fals „științific”, evitând pateticul, ne oferă câteva repere în analiza acestui fenomen: fiziologia cozii ne dezvăluie tipuri grupate după mărime (cozile pot fi anemice, moderate sau stufoase), gradul de ordine (șiruri, coloane, mulțimi), starea de spirit a participanților (candoare, disperare, nebunie, frică). Coada dezvoltă trăiri intensive, un „spirit” propriu, o cultură specifică (cultura „bancului”), modifică atitudinea populației victimatizate, incită la găsirea „țapului ispășitor”, totdeauna altul decât cel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pisică, după Ciocoii vechi și noi de N. Filimon, redactată cu iscusință și cu oarecare farmec în restituirea atmosferei, a fost reprezentată în 1954, la Iași. Tot atmosfera este punctul forte al ultradocumentatului roman istoric Cântece și flăcări, compunere altfel stufoasă și dezlânată, învederând strădania de a reînvia în chip edifiant și antrenant perioada care a precedat Unirea Principatelor. Sunt urmărite detaliat numeroase personaje - unele atestate istoric - și medii sociale, între altele fiind evocată, la nivelul mai multor generații, familia celui
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
sprijinitori numărându-se Aron Densușianu și N. Iorga - observațiilor critice, primul care a șubrezit acest punct de vedere fiind Gr. G. Tocilescu. Nu a întrunit consensul cercetătorilor nici părerea potrivit căreia autorul Istoriilor... ar fi P. - avansată de o literatură stufoasă purtând semnături precum I. G. Sbiera, C. Giurescu, P. P. Panaitescu, Alexandru A. Vasilescu, N. Cartojan, Constant Grecescu, I. D. Lăudat, Al. Cărăușu, D. Stan, Mircea Anghelescu, Dumitru Velciu -, prezumție căreia i s-a acordat atenție, întrucât era vorba de un
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
odinioară tatăl său. Ulterior P. mai are neșansa să își vadă cea mai apropiată dintre surori condamnată politic la închisoare pe viață, concomitent cu fuga peste graniță a celei de-a patra soții. Moare de infarct în timp ce lucra la un stufos roman tezist (Vladim sau Drumul pierdut), care avea aproape trei mii de pagini (și peste zece mii de file cu variante). În 1955 a fost ales membru al Academiei Române; i s-a decernat Premiul Național pentru proză (1931). P. își considera
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
cu metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic. În aspectul construcției și în genere al teatralității, unele piese sunt excesiv de stufoase, prolixe, diluate, grevate de o discursivitate superfluă, stridente chiar în raport cu cele mai anticlasice structuri. Dar tot ceea ce e de natură să contrarieze norme și gusturi, tot ce solicită cititorului și spectatorului eforturi de percepere se legitimează, în intenție cel puțin
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ataca însăși crima?” Seneca devine, în acest chip, un simbol al eșecului filosofiei și un simbol al complicității omului care gândește. Moartea voluntară nu îl izbăvește. Caminante e o carte de călătorie, rod a optsprezece zile petrecute în Mexic, cam stufoasă și într-un stil exagerat profetic („din ce în ce mai limpede am înțeles că în mine țărâna se întâlnește cu metafizica; de unde neputința de a găsi o cale de împăcare durabilă cu mine însumi, celula mea vitală fiind sfâșiată de o tensiune dublă
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
lumea spiritului poate fi cunoscută în totalitate și că această cunoaștere se poate converti în imagini despre lume (Weltanschauungen). De aici pleacă și proiectul umanist al cartografierii credințelor și ideilor religioase, între care arhivele creștinismului istoric alcătuiesc doar un foarte stufos dosar. Și totuși, cunoașterea teologică depășește simpla încadrare a revelației într-o istorie „obiectivă” a religiilor, oricare ar fi meritele acestei întreprinderi 1. De la S. Kierkegaard și F.M. Dostoevski, până la Karl Barth și Alexander Schmemann, teologii creștini ai ultimelor două
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și un cașalot enorm care, după o furtună năprasnică și neobișnuit de îndelungată, fusese găsit mort pe plajă, cu capul rezemat de un cocotier, al cărui frunziș stufos ca un penet, părea jetul verzui al cașalotului. După ce uriașul cadavru a fost despuiat de învelișurile-i groase de-un stînjen, iar oasele i s-au zvîntat la soare, scheletul a fost transportat cu grijă în susul văii Pupella, unde e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i asigura înaintarea; curajul unuia, frica altuia, păcătoșenia altora, întreaga lor varietate se contopea într-o singură ființă, tinzînd către țelul fatal, spre care arăta Ahab, stăpînul și cîrmaciul lor. Greementul era plin de însuflețire. Aidoma unor palmieri înalți și stufoși, catargele erau înțesate de brațe și picioare. Agățați cu cîte o mînă de vreun școndru, unii își agitau nerăbdători cealaltă mînă; alți marinari, ferindu-și ochii de lumina orbitoare a soarelui, se cocoțaseră chiar pe vergile legănătoare; toate catargele erau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]