2,394 matches
-
și va afla curând precum că drumul spre sufletul ei va fi de acum permanent închis. Când a intrat pe ușa casei lui Condurache, Ramona avea emoții. Prea se întâmplaseră multe evenimente neplăcute în viața ei în ultima perioadă: accidentul stupid, părăsirea lui Sorin, suspiciunea că Angela s-ar fi apropiat prea periculos de profesor, plecarea tatălui la Praga pentru o expoziție cu picturile sale și care va lipsi cam două săptămâni, mamă-sa ocupată tot timpul cu teatrul și de
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
și libertatea. Bântuită de aceste gânduri, freca iute sertarele lăzii, care între timp se dezghețase. Avea mâinile sloi, dar îi plăcea tortura aceasta, care îi dădea o senzație plăcută răcorindu-i sufletul ce fierbea ca un vulcan. Oamenii sunt niște stupizi, conchise, și merse în baie să-și spele mâinile și să le clătească cu oțet pentru a înlătura mirosul de clor. De asemenea, badijonă cu o cârpă înmuiată în oțet și lada frigorifică, îi lăsă ușa întredeschisă și merse în
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > VESTIGII Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului de astăzi dimineață am sentimentul stupid că nu mai încap în mine propriu meu corp mă strânge mă respinge nu-mi mai găsesc locul în spatele ochiului lângă inimă nicăieri sunt un organ inutil precum apendicele amigdala colecistul ( o rămășiță a cozii! ) uterul ( necesar o dată în viață
VESTIGII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382960_a_384289]
-
soții de medic. Mâncă singură, fără prea multă poftă. Pentru seara aceasta în care m-a lăsat singură, îl voi pedepsi. Și ce pedeapsă! Să plecăm într-o scurtă vacanță. Cristi se întoarse destul de târziu. — O operație dificilă, un accident stupid, îi spuse el dimineață. Dar mă revanșez cât de curând. Delia nu comentă. Deocamdată, nu spuse ce plan și-a făcut și ea. La sfârșit de săptămână, el veni nespus de fericit în biroul ei, aflat în aceeași clădire cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383113_a_384442]
-
Din sufragerie, mascată de perdea, femeia l-a urmărit cum dispare printre blocuri. -Vreau să te pun în temă cu ceea ce se întâmplă. Provii dintr-o familie foarte bogată, numele tău este cel adevărat. Părinții au murit într-un accident stupid de mașină, pe ultimii metrii ai vieții mama ta a apucat să facă un act notarial prin care ai fost încredințat unui frate de-al ei, unchiul tău, să te crească și îndrume până la vârsta de 18 ani. Întreaga avere
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
Propunându-și o “confruntare sub semnul romantismului, a artei și a secolului său” ⁸, prin “Artele și umanitatea de azi” se contura ideea conform căreia “viața spuirituală, cu nenumăratele ei fețe este aceea care ne domină existența. De la idolatria cea mai stupidă, până la credințele cele mai înalte, totul este spirit între oameni; această viață spirituală e aceea care plutește izolată, pe deasupra timpului, în ciuda năruirii atâtor civilizații”. Revista franceză La Liberte avea să aprecieze discursul acestei conferințe, publicând la 9 august 1932 un
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
cultivării deșteptăciunii prin simțul umorului, dar a evoluat într-o splendidă diatribă asupra umorului totalmente involuntar, același ca pe vremea tradiționalelor lupte ale intelectualilor cu ciocoii: Umorul pe care-l produc politicienii avizi ce s-ar dori potentați, alături de potentații stupizi ce se doresc politicieni. Dar întrebarea care se pune oriunde, numai la Consiliul Audiovizualului nu, întrebarea celor care ne-am săturat să luăm în râs atacurile subculturii agresive, ar trebui să fie: Oare, dacă umorul poate fi involuntar, poate fi
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE [Corola-blog/BlogPost/92978_a_94270]
-
de „factori” externi. Viermele este înăuntru și roade. Roade al dracului de rău. Democrația criminală iliesciană permite orice. Permite să-ți (auto)distrugi industrie, economie, cultură, eroi. A gândi eminescian este o fraudă, o culpă în minți turbate. Cu interese stupide în buzunarul inimilor haine, detractorii vorbesc de UNIRE, chiar și de Dumnezeu vorbesc. NASA pune numele Eminescu celui mai mare crater de pe Planeta Mercur, noi, adică..., ăia, detractorii, vorbesc de cadavrul din debara. Luceafărul este în cartea recordurilor, iar noi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93032_a_94324]
-
rea, așa că nu mă temeam că Olimpia n-ar putea da de mine. Ea apăruse în cele din urmă, aducându-l cu sine, așadar, pe Beliov, căruia îi purtam o ușoară pică, după ce mă umilise acceptând să punem pariul acela stupid în fața intrării principale, Kronentor, a Zwinger-ului. Dar Olimpia agrea compania lui Beliov, probabil conlucrau strâns în ceea ce aveau ambii de rezolvat acolo, în capitala saxonă. Iartă-ne că am întârziat, îmi vorbise Olimpia nemțește în numele amândurora, dar afară plouă cu
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
piatră și suprastructura din lemn, având ea aspectul unei mici cabane la lizieră de codru. Fiica lui, un talent ieșit din comun, fusese selecționată pentru a urma școala de balet tocmai la Cluj, dar își ratase cariera în urma unui accident stupid, dublă fractură de tibia și peroneu, sărise pe fereastra internatului ca să se întâlnească cu un tip. S-a căsătorit acolo, în Ardeal, și a făcut două fete, dar a divorțat curând, când fetele îi erau încă mici, venind pe capul
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
cu ochii pe “mămica”, acea blestemată de nuia, care readusese în clasă duhul domnului Fusulan. Nu ne dădeam seama cât de mult o supărasem pe buna noastră învățătoare. Mai întâi, inconștientul de Dică, manipulat de nea Mitică și povestea lui stupidă, iar noi? Cu râsetele provocate de vorbele lui obraznice. Furioasă, coana preoteasă se plimba prin clasă, cu ochii pe fiecare școlar, gata să altoiască pe cel care ar fi schițat cel mai nevinovat zâmbet. Când a crezut că lucrurile s-
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
hohote: --Cu ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat? --V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi. --Ești caraghioasă, șefa, cu gelozia ta stupidă, o repezi Dana. Înțeleg că-l mai iubești, însă nu-ți dai seama că este o lichea de care-și bate joc Umflatul cu ... Citește mai mult 12-Trache și ispitele sireneiîn acest timp, la bucătărie era ceartă mare. Șefa înfipsese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
hohote:--Cu ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat?--V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi.--Ești caraghioasă, șefa, cu gelozia ta stupidă, o repezi Dana. Înțeleg că-l mai iubești, însă nu-ți dai seama că este o lichea de care-și bate joc Umflatul cu ... XXX. XARTOFUL FIERBINTE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1777 din 12 noiembrie 2015. CARTOFUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sate, cu o mulțime de patriarhi, în putere unii; m-am interesat de animalele nemuritoare descrise în bestiarii. Totul pentru a feri de distrugere un conglomerat de oase, de mușchi și de limfă. De viscere. Pielea. A fost perioada mea stupidă. Romancierul susține că acum traversez una bizară. S-a găsit! Îmi cresc iepurii, beau rachiu de brad și mă străduiesc să formulez un model filozofic nou. Unic. Admis de către toți muritorii. Caut cuvinte pe care să le fixez într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cuib de termite. Șobolani de altitudine. Pitecantropi idioți. Semenii mei întru specie! Doar în două locuri am trăncănit, pe furiș, despre „aurul” din râu și au înnebunit de tot. Voi folosi împotriva Magistratului chiar masa lui de manevră: cea mai stupidă dintre populațiile planetei! CRONICA INFAMĂ prinde contur. Al doilea capitol, Eldorado, e scris. § Ai visat-o pe Caravella. Acum ai o altă imagine mentală a ei. Trăiești experiențe onirice bizare. VOCEA ți se adresează și în somn: visul transferat - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind în gol. Rostul meu este să asigur liniștea și bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă aflu pe calea cea bună! De paisprezece ori am fost mușcat de iepuri, în ultimul an, și de zeci de ori m-am ferit. Ieri, aproape că mi-au sfâșiat palma! De mâine, voi lăsa nemâncați zece masculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în preajmă. Și mai prevăzător, un consilier m-a sfătuit să nu-l invit pe Castelan până nu se mai potolește lumea, prea s-au petrecut multe în ultima vreme, se simte o încordare. Asta e părerea lui de funcționar stupid și fricos: se gândește cum să-și păzească scaunul, capul - fiindcă multe s-ar rostologi, odată cu al meu -, încearcă să-mi intre sub piele, mă iscodește, totodată. Nu mi-e frică de cei din Stațiune. Mă păzesc doar pentru că oala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a fost aprinsă... Nu exclud totuși posibilitatea infimă a unei confuzii privind identitatea Măștii. M-am obișnuit să construiesc scenarii, e îndeletnicirea mea, de fapt. Cel mai bine ar fi să părăsesc Stațiunea, am intrat într-un joc periculos și stupid. Ce mă interesează pe mine afacerile Magistratului, bogăția lui, viața lui? Crimele lui... Să conduc, pe urmă? Dețin puterea de mult: condeiul și foaia albă. Semnele. Să-mi consum energia și imaginația în slujba unei hoarde de troglodiți? Târgoveții ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
străduit să-ți intre-n voie, dar nu au izbutit; vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute, pe care le poartă în taină, răzbunându-se instinctiv pentru nereușitele de dinainte. Nu pricep nimic, tot mai convinse că înțeleg totul. Amuzante, detestabile, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Filozoful și Actorul. Spectacolul lor comun - fiindcă m-am săturat să-i tot separ - e o zvârcolire absurdă. Cred ei că vor schimba, în bine, chipul lumii, propovăduind nesupunerea în locul înțelegerii? Cu maimuțăreala unei trăiri mimate pe scândura unei scene? Stupizi și cinici! Sadismul copiilor care ucid furnici smulgându-le capul! Sunt capabili de orice. Niciodată suficient de maturi, fiindcă, altfel, s-ar apleca asupra unor lucruri folositoare. Grav este că, prin „ideile” lor, abat de la rosturi sigure mulțimea. Mulțimile. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-l îndepărta pe Magistrat. Ceva nu prea lesne de împlinit, pentru că aproape trei sferturi dintre locuitori îl vor pe acesta în scaunul său, spre disperarea liderului grupării, suplinitor la școala de fete: „Nu se poate face nimic împotriva unei majorități stupide! Căreia e bine să i se întâmple tot răul, doar așa, poate, va învăța ceva!”. Secundul său e mai tranșant: „Trebuie acționat în forță! Lumea e condusă, pretutindeni, de o minoritate: majoritatea trebuie constrânsă!”. Nu știe cum, dar e convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plin câmp, șoseaua era pustie, iar acul vitezometrului oscila Îngrijorător În jurul gradației 160. Cel mai blând eufemism În măsură să-mi definească starea ar fi neliniște. M-am stăpânit cât am putut și am pus, cu indiferență mimată, Întrebarea perfect stupidă: - N-am ajuns Încă? - După cum se vede, a răspuns sec taciturnul. - Totuși, patru ore nu sunt cam multe pentru treizeci de kilometri? am continuat pe acelasi ton ca si când mi s-ar fi deschis apetitul pentru o conversație obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ales, crede-mă. Acum putem să ne Întoarcem la treburile noastre? Da, acum puteam, inima mi-era mult mai ușoară decât Înainte, cu toate că, poftim, altă nenorocire pe capul meu: mă Încerca un sentiment de vinovăție față de Eva pentru bănuiala mea stupidă cu furtul pistolului. Probabil că se și vedea sau poate că doamna psiholog nu-și pierduse cu totul reflexele profesionale - fapt este că mi-a zâmbit Împăciuitoare: - Nu trebuie să-ți faci probleme, de la un punct Încolo, raționamentul tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că e destul de târziu s-o mai faceți. — Dar dacă nu punem apă în radiator, motorul o să explodeze în mijlocul deșertului, protestă celălalt. — Asta este problema voastră, nu a noastră. Când v-ați hotărât să participați la o competiție atât de stupidă, ar fi trebuit să vă imaginați că putea să vi se întâmple așa ceva. Targui-ul făcu un gest semnificativ cu mâna și adăugă: — Iar acum ar fi bine să plecați. Pilotul se gândi o clipă, încuviință din cap, își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
blondul, întorcându-se spre tovarășii săi, care păreau la fel de îngroziți. Vă dați seama ce cereți? — Cer doar să se împlinească legea. Dar este o lege de sălbatici. — Sălbatic este cel ce nu respectă căminul altuia și pune o competiție sportivă stupidă mai presus de viețile a patru oameni. Acela este un sălbatic! Eu sunt doar un tuareg pașnic care n-a avut probleme cu nimeni până când ați apărut dumneavoastră pe-aici. Se așternu o lungă tăcere. Părea că o lespede grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]