1,107 matches
-
cf. Neumann, 1996). Metodele politice moscovite tradiționale erau acelea ale unui dictator arbitrar care punea accent pe supunerea în fața autorității și pe antagonismul față de străini (cf. Keenan, 1986), atitudini reafirmate de liderii sovietici. În țările Europei Centrale și de Est subjugate de armata sovietică, culturile naționale, precum cea poloneză, puteau fi descrise în mod corect ca fiind tradițional anti-rusești, dar nu moderne. De fapt, țările respective practicaseră "politica înapoierii" (Janos, 1982). Dovada materială a schimbării economice și sociale în cadrul blocului comunist
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
eul negativ privindu-se în oglinda conștiinței întâlnește doar ceea ce orgoliul fermentând în adâncuri îi dictează să observe. Acest eu este sclavul energiilor negative cumulate în profunzimea sinelui dar primește imaginea unei structuri proprii libere întru răutate. Acest eu este subjugat în impulsiunea unui complex de inferioritate existențială, de neputință și frustrare, de închistare și schimonosire metafizică dar se vede drept purtător al unei vibrații necruțătoare, al unei superiorități nocturne prin forța de eclipsare a binelui din ceilalți. O astfel de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II Corinteni 10, 4). Vorba sa părintească mustră fără să te înstrăineze, îndeamnă fără să disprețuiască, poruncește fără să subjuge. Părintele a adus „multă bucurie și mângâiere” credincioșilor ortodocși din lume, iar prin povețele sale „inimile sfinților s-au odihnit” (Filimon 1, 7). Acum, când oamenii „nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfete auzul - își grămădesc învățători
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre un imperiu indian care ar fi înflorit înainte de cuceririle mongole, este ușor de recunoscut un vis, o simplă fantezie. India a fost mereu divizată în mai multe state care au trăit într-o continuă luptă: cei mai slabi erau subjugați de cei mai tari și mai vicleni. Toată istoria Indiei, atît cît este ea cunoscută, este constituită din neîntrerupte revolte, ucideri și războaie civile. Au contribuit la această stare de confuzie războaiele celor șapte: al brahmanilor și al budiștilor, al
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Darnița (un cartier a Kievului) unde sau constituit pe batalioane. Pe măsură ce au fost echipați, au fost aduși la Iași, unde, ca voluntari, au depus jurământ de credință față de armata română și rege, pentru a lupta contra dușmanului care de secole subjugă pe românii din Transilvania, Banat și Basarabia, monarhia austroungară. Pe timpul documentării am avut surpriza descoperirii printre comandanții aflați la Hărlău, militari de excepție care și-au adus o contribuție hotărâtoare la învingerea Ungariei bolșevice, eliberarea Ardealului, respingerea armatelor ungare și
Corpul voluntarilor ardeleni la Hârlău 1917-1918 by Miron Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/686_a_1342]
-
simbolizează tărîmul ideal al morții și al drumului pe care aceasta îl reprezintă. Epigrafele din Maudit Manège și din Échine denotă interesul lui P. Djian pentru misticismul oriental, filosofia chineză și budism. Maudit Manège începe astfel: Să nu te lași subjugat de evenimentele din viața ta, dar nici să nu fugi de ele. Numai așa te vei elibera. Huang-Po Epigraful din Échine este un citat din Yi king: Să pîndești, cu ochii mijiți, ca un tigru, dintr-o dorință nestinsă de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
înainte își va număra zilele doar prin victorii, Altcineva îți va spune cu voce tare Faptele străbunilor și virtuțile regilor noștri. Iar eu te voi delecta cu neînsemnate aventuri, Am să-ți pictez povești ușoare-n versuri. Așa cum puterea fabulistului "subjugă" sufletele cititorilor, la fel monarhul face "să se plece și cele mai superbe capete". Această comparație căutată în cele două sfere de activitate și de influență se regăsește în dedicația făcută Ducelui de Bourgogne și îi conferă fabulistului, datorită obiectul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
estompează celelalte sentimente, confundându-se cu poftele sale trupești. Vrea să posede și pământul, și femeia, la fel ca Ion al lui Rebreanu, doar că, la cel din urmă, există o gradație în ceea ce privește obiectul posesiunii: el vrea mai întâi pământul, subjugând femeiaobiect, și apoi femeia - sentiment - Florica. Buteau le vrea însă pe amândouă: și femeia și pământul. În romanul lui Zola, doar două personaje iubesc pământul însă în mod diferit: bătrânul Fouan vede în pământ scopul vieții sale, fiind astfel imaginea
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
pune în supunere, în taina ascultării, în lumina în care el nu are ce arăta. Căci trupul adunat, chemat la mărturisirea altuia, e trupul concentrat, cristalizând imaginal în jurul purității. În această dispoziție revelatoare, el nu mai e inferiorul, șarpele ispitei subjugând materia. Nu e răul imemorial, mai vechi decât moartea. Trupul e robul nemanifestării, legat de ceea ce îl dezleagă. Esența lui nu e autonomia, manifestarea de sine, nici măcar în cuvântul care îi dă expresie, putere de formulare. Forma în care ființează
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și indiferenței radicale față de tot ceea ce voia să treacă dincolo de datele experimentale și de documentul istoric. Doar Iorga, singurul, era o personalitate care favoriza evadările în idealuri, dar naționalismul său funcționa de cele mai multe ori ca o condiție limitativă. Spiritualul era subjugat naționalului, iar cultura aservită politicului și limitată de egotismul etnico-istoric. Teologia îi dăduse lui Crainic gustul infinitului, iar mentalitatea științifică a epocii voia să-l limiteze. Dacă universitarii l-au dezamăgit, a apelat la studenți și, împreună, au alcătuit o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
exercitat nemijlocit și neîntrerupt, singurul capabil să formeze pe termen lung deprinderi de lucru care să se poată dispensa de acest tip de control. Trecându-se brusc și nepregătit de la un sistem autoritar la unul liberal, proprietarii au ajuns să subjuge cu totul țăranul, incapabil să își apere interesele. Astfel că la debutul secolului al XX-lea imaginea era următoarea: "Suntem o minune pe lume, suntem un popor fără moravuri, fără religie și fără lege. Căci moravurile s-au depravat într-
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
constate supărarea tatălui său în legătură cu fumatul. Dar el nu înțelegea de ce nu-i este permis să fumeze. În al doilea rând, Evgheni Petrovici, prin profesia lui, știa să povestească, să convingă. Aceeași povestire, spusă pe un ton rece, insinuant, nu subjugă pe micul ascultător care, vigilent, îți spune îndată: „Tu vrei să mă păcălești!”. În fine, amănuntul principal, menționat de Cehov, este că lui Serioja îi murise mama. Or, în mod obișnuit, moartea e ceva abstract nu numai pentru copii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cele (încă) neîntîmplate va fi adeverit. Un "ca și cum" teatral (als ob) se instalează deja în imaginea anticipatoare a scenei care urmează a fi jucată. Spațiul gol, traversat doar de suflul indicibil, premonitoriu, al unui ce iminent în ordinea acțiunii își subjugă spectatorul. Scena se impune cu toată dinamica ei intrinsecă. Aflată în așteptarea protagoniștilor, prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la începutul volumului al patrulea al romanului În căutarea timpului pierdut, se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o apărare involuntară față de invazia necontrolată asupra eului. Concomitent, bărbatul se lasă pătruns de unda cotropitoare. Luptînd împotriva dispersiei propriei voințe, Apostol sfîrșește prin a-și depăși spaima, prin a-și uita mînia, în îmbrățișarea hipnotică a suprarealității care-l subjugă. Lumina apare ca principiu dominator fascinant, în simbolistica bogată a căruia romanul amorsează scenele cele mai însemnate pentru structura operei. Lumina "vorbește" personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere. Încremenit de revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dori acest lucru cu profundă sinceritate ... Ar putea fi oare kundalini cheia eliberării omului de cele trei mari iluzii - a fi, a putea și a avea - și de cele trei „noduri” - a formelor, a sentimentelor și a gândurilor - care îl subjugă și îl leagă de lumea iluzorie țesută de zeița Maya - de la naștere și până la moarte ? Ar putea fi oare cheia înțelegerii Universului - și prin aceasta cheia către propria noastră înțelegere - atât de aproape de fiecare dintre noi ? Sincer, nu știu răspunsul
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Azi e liber tot pământu Ca să își spuie cuvântu Nu avem căluș la gură Fin’că nu e Dictatură Strigăm toți cu bucurie Înc’o Roată măi Bădie Hăi, hăi Ni’amintim cu toți măi frați Cât timp am fost subjugați Muncitoru, tremura Și șomaju progresa Că nu mai erai în fine Sigur pe ziua de mâine, Dar acum ni sa’nplinit Visul nostru mult dorit Și suntem stăpâni cu dor Pe muncă și pe ogor Pe juncani pe plug pe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
un prilej de elevație spirituală. Mulți dintre ei au revelații care nu s-ar fi putut produce în libertate, așa cum se întâmplă cu inginerul Potapov, care fusese atât de devotat profesiei și incapabil să vadă altceva în afara proiectelor care îl subjugau, cum a fost proiectul hidrocentralei de pe Nipru, și care ajunge să mediteze cu amărăciune: Dar la ce bun blestematul de Dneproghes?". Pe apele tulburi ale Rusiei sovietice de la jumătatea secolului al XX-lea, "arca" Marfino este un spațiu al reculegerii
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să vin să o mai văd o dată? Sigur, cu multă plăcere... A venit, și, cum am deschis ușa, a țîșnit drept la iguană. Cu paharul în mînă se rotea în jurul minunii și scotea exclamații de admirație. Văd că te-a subjugat minunea asta... Da, mi-aș dori-o foarte mult, dar nu se găsesc... Consideră că-i a ta din acest moment. Rămîne năuc! Iau iguana și i-o ofer: Ține, un cadou, ca unui prieten. Nu, nu se poate, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
puțin, această continuitate este consecința unei uimitoare vocații pentru sincretismul religios. Etnia indo-europcană desemnată în istoriografia modernă sub numele de hittiți a dominat Anatolia în timpul celui de al II-lca mileniu (vechiul regat, ~ 1740-1460, și Imperiul, ~ 1460 până în jur de ~ 1200). Subjugându-i pe hattieni - cea mai veche populație anatoliană căreia i se cunoaște limba - invadatorii arioibni au inaugurat un proces de simbioză culturală care s-a prelungit mult timp după prăbușirea creațiilor lor politice. La puțin timp după ce pătrunseseră în Anatolia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru totdeauna comunicarea ideilor, făcînd imposibil succesul capcanelor care altădată reușeau tiranilor." "Cărțile, notează un alt jurnal, în același an, au creat opinia, cărțile au făcut să se coboare lumina în toate clasele sociale și au devorat prejudecățile care ne subjugă."40 Condorcet și, înaintea lui, Kant au făcut filosofia acestor exaltări. În al VIII-lea tablou din Schița unui tablou istoric al progresului spiritual uman (1793), Condorcet binecuvîntează inventarea mașinii de tipărit pentru că a instaurat opinia publică, acest "tribunal independent
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
șase ani de zile. Haideți, dragii mei, mergeți și pregătiți-vă lecțiile pentru mâine. Și a venit și toamna, ducându-ne într-un cortegiu de frunze moarte spre aceleași fundamentale întrebări, cărora nu le-a găsit răspuns nici înfocatul pictor, subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât de filotime, privind oferta atractivă și irezistibilă a nurilor ispititori și provocatori: "Qui sommes-nous? D-où venons-nous? Qù allons-nous?" ("Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem?") (Paul Gauguin) "Deci a venit și toamna cu palele-i tristeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de multișor de-acasă. Mi se făcuse foame. Reflexul meu condiționat a intrat imediat în funcțiune trimițându-mă fără greș la sursa de alimentare: sufertașul. Oare ce ne va aduce astăzi mama? N-am mai fost atent pe unde călcam. Subjugat total de mirosurile și aromele îmbietoare pe care le detectase imaginar organul meu olfactiv sub căpăcelul sufertașului, am dat peste o ridicătură de teren alunecoasă, care mi-a răsucit dureros piciorul, trântindu-mă la pământ. În virtutea inerției, Sandu care mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sub acea lespede de marmură se odihnește în veci corpul acelui viteaz care a apărat cu atâta dârzenie alături de plăieșii săi hotarele întregii Moldove, de hoardele streine, spre mândria tuturor moldovenilor, în durerea și spaima dușmanilor, care căutau mereu să subjuge această frumoasă și bogată regiune. La moartea acestui viteaz, l-a plâns tot poporul moldovean, însă pentru noi el n-a murit, el trăiește veșnic în inimile și sufletele noastre. Astăzi, puținii veterani de război sireteni care au mai rămas
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
care-l vizita și care se pare că și adusese biletul de acasă. Tata știa că episodul acesta îl dezlega de legăturile cu familia și îi înlesnea abdicarea, apropierea vinovată de femeia tânără care ajunsese să-l obsedeze, să-l subjuge. Tata nu se mințea: era conștient de slăbiciunea, de inconsistența sa morală și avea remușcări, se simțea vinovat, oricând gata de a fi pedepsit. Dar nu se putea opri, era prins, prea prins de Irina. Să fie cu ea devenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în sus și cu ochii țintă în tavan, un nou sentiment s-a născut în inima lui, un sentiment care la început era ceva firav, ca o boare și repede a crescut în el, a prins rădăcini și l-a subjugat - frica. Frica a început cu o întrebare: dacă prinde taică-său de veste că lipsește pistolul, că el a umblat la ascunzătoarea din pivniță și a luat pistolul; taică-său nu are habar că el știe de existența armei îngropate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]