964 matches
-
devine noul și tânărul împărat al raiului 315, căci iubirea cuplului adamic este posibilă doar într-o existență dincolo de cadrele realului propriu-zis316. De aici rezultă dualitatea celor două lumi: a lumii ca lume și a lumii insulei, metaforă pregnantă a sublimării poetice. Cu toate acestea, natura și arta nu sunt ireconciliabile; dimpotrivă, în aceeași măsură în care arta se încorporează unei ordini naturale (sculpturile din cadrul insulei, de pildă), ființa este absorbită într-un spațiu al artei care, în această ipostază, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt vie, tu ești mort/ Și ochiul tău mă-ngheață321), atât Ieronim cât și Cezara au aceleași atitudini, aceleași reacții. Nu este întâmplător faptul că amândouă personajele își împlinesc destinul iubirii, ajungând în insulă. Insula dobândește funcția de simbol esențial al sublimării și conține în ea sâmburele începuturilor; ea ar putea fi punctul care se mișcă 322, cel întâi și singur, punct central, care din chaos face mumă, iară el devine Tatăl...323 Consubstanțialitatea ideală dintre natură, iubire și cosmos consființește absolutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atât cât este cu putință, abia sesizabilul păienjeniș din care este țesută realitatea poetică a creației lui Eminescu. Rod al unor subtile procese de fotosinteză poetică între pământ și cer, universul imaginar nu-și dezvăluie cu ușurință jocurile ascunse ale sublimărilor întemeietoare, chiar dacă Eminescu însuși pare să ni le decodifice: Schema cursului naturei este un cerc de forme, prin care materia trece ca prin puncte de tranzițiune. Astfel, ființele privite în sine sunt asemenea unui râu curgător pe surfața căruia sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
față confirmă existența a numeroase punți care leagă cele două lumi. Mult mai amplă decât prima, realitatea secundă, în sens barbian, "topește" în profunzimile sale imagini și semne ale realului palpabil, extinzându-le semnificațiile prin generalizare. Analiza acestui proces de sublimare arată însă că urmele și ecourile realității concrete nu se sting pe de-a-ntregul în noua lume a realității artei. Există, în opera lui Eminescu, o serie importantă de topoi care reconfigurează spațiul ipoteștean mult mai mult decât se acceptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că cea mai mare parte a contextelor specifice lasă să transpară tocmai ecourile acelei atmosfere. Astfel, ceea ce părea să nu fie, este manifest, și, în diverse grade, vizibil, în straturile de adâncime ale creației, însă întregul depinde de nivelul de sublimare la care fețele realității se situează. Prin urmare, chiar dacă, din necesități metodologice, am acredita ideea unui raport dihotomic între realitatea concretă și realitatea artistică, obiectivul major al periplului de față a fost, și este sublinierea esenței complementare a acestei relații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și realitatea artistică, obiectivul major al periplului de față a fost, și este sublinierea esenței complementare a acestei relații. Căci, dacă realitatea concretă este mult mai extinsă decât limbajul, realitatea poeziei este, în raport cu aceasta, infinită. Spre deosebire de limbaj, poezia include prin sublimare realul, întrucât, după cum observa în mod just Lucian Blaga, realitatea ei se construiește dincolo de limbaj; realitatea operei este o realitate revelatorie. Astfel, insula lui Euthanasius din Cezara preia și adâncește în misterul cosmosului insula din lacul încărcat cu flori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ne spuneau moșnegii povești 15 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... Și destinul ei 43 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite 85 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... 116 II. IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 139 1. Omul real, omul poetic 141 2. Topoi esențiali 188 3. Niveluri de sublimare poetică 257 Încheiere 309 Bibliografie 312 ANEXĂ 325 DIN CATALOGUL COLECȚIEI "EMINESCIANA" Editura JUNIMEA * EMINESCU, Mihai. Poezii. Selecție și prefață de Const. Ciopraga. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei 43 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite 85 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... 116 II. IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 139 1. Omul real, omul poetic 141 2. Topoi esențiali 188 3. Niveluri de sublimare poetică 257 Încheiere 309 Bibliografie 312 ANEXĂ 325 DIN CATALOGUL COLECȚIEI "EMINESCIANA" Editura JUNIMEA * EMINESCU, Mihai. Poezii. Selecție și prefață de Const. Ciopraga. Iași: Junimea, 1974, 292 p. (Eminesciana; 1) * IBRĂILEANU, G. Mihai Eminescu: studii și articole. Ediție îngrijită, prefață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și răsufli ușurat : iată, În fine o știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești Încă În viață ! CĂci ai În mână dovada vie că sufletul tău a trecut În seara precedentă printr-o stare de sublimare ce a transformat existența ta din sloi de gheață În vapori. În noaptea de dinainte, În care ai scris poezia, te-ai ridicat, În lumea asta grea de materie, ușor ca un bob de rouă care se evaporă sub soarele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mine doar că eram În continuă schimbare, la fel ca Înțelesurile pe care le pot cuprinde Într-o clipă, precum niște pești alunecoși care mi se scurg printre degete. Sensul acestei mișcări continue rămâne de nepătruns. Fluidificare, eva- porare, condensare, sublimare... m-am topit prin iubire. m-am evaporat prin Poezie. m-am condensat prin dragostea Agape, pe care am Încercat-o sporadic, dar care nu mi-era străină... m-am solidificat prin căutarea unei structuri a lumii. Dintre toate modelele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
exploziei unei lumi. De câte ori s-a răcit și s-a Încălzit inima mea ? De câte ori s-a Încălzit și s-a răcit Universul ? Transformările Universului sunt oare diferite de mișcările sufletului, cu exploziile, Înghețările, Adina Dabija 230 topirile, curgerile, evaporările și sublimările lui ? Există oare un punct, vreo cale de trecere În care materia, sub orice formă a ei, supusă unor procese de transformare, poate ajunge Într-o stare de agregare diferită, complet necunoscută nouă, nesupusă ero- ziunii timpului, acea chintesență pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
60 ÷ 70%, din care se preparau diverse băuturi spirtoase. Termenul alcool intră în vocabular în Anglia, în secolul al XVI-lea, provenind din limba arabă, dar etimologia cuvîntului este controversată: • al koh’l, este denumirea pentru pudră fină obținută prin sublimare, cu referire la sulfura de antimoniu (compus utilizat în antichitate în cosmetica decorativă și cu rol antiseptic), iar prin extensie se referă la orice fluid obținut prin distilare incluzînd și "alcohol of wine", • al-kol (al-ghol) înseamnă duh sau spirit care
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
un mare și permanent efort de adaptare la schimbări, fapt care solicită mecanismele de menținere a stării de echilibru și sănătate psihică. Acest efort se realizează prin adoptarea unor conduite simbolice universale pentru toți membrii grupului social și construirea prin sublimare a unor noi căi de satisfacere ale pulsiunilor primare, prin convertirea acestora în acte psihosociale cu semnificație valorică (cultură, morală, religie, valori juridice, sociale, politice, economice etc). Toate acestea sunt contingente cu igiena mintală. Rolul igienei mintale, individuală sau colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
principiul motivației, principiul mediului, principiul substituției și principiul conflictului. După S. Freud și J. Masserman, dinamica adaptării personalității este legată de mecanismele de apărare ale Eului, în acest sens având un rol important următoarele procese: angoasa, supresiunea, represiunea, formarea reacțională, sublimarea, formarea unor idei bizare, refuzul morții. Când mecanismele de adaptare ale personalității eșuează, comportamentul ia o formă aberantă, de tip deviant sau chiar psihopatologic (J. Masserman, G. Abraham, C. Enăchescu și V. Dragomirescu). Noi am preferat să grupăm tulburările de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aceste manifestări sunt imperios corelate cu nevoia de a se autoafirma; k) problema sexuală are o foarte mare importanță la vârsta adolescenței, așa cum s-a mai spus; acum natura își cere drepturile; dorința sexuală se impune; libidoul va duce la sublimări, de regulă de tipul preocupărilor filosofice, metafizice, religioase, morale, ca o formă de consolare a unor pasiuni nefericite; filosofia adolescenților este nihilistă; ei neagă totul: utilitatea efortului, a muncii, chiar pe cea a vieții sau a lumii, așa cum vedem din
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de a proiecta culpabilizarea și de a transfera frustrările și stările complexuale proprii asupra partenerului de viață. Prin violență, se consideră că din punct de vedere moral și familial s-au „rezolvat conflictele”. Ea reprezintă o formă de transfer și sublimare prin care se lichidează tensiunea nevrotică dintre partenerii cuplului marital. Aceste aspecte iau o configurație specială în cazul „nevrozei conjugale”, de care ne vom ocupa în continuare. 5. Nevroza conjugală Cercetările recente, în special cele de orientare psihanalitică, au adus
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
angaja individul într-o situație periculoasă; formarea reacțională ca mecanism de compensare și supracompensare (transformarea sentimentului de inferioritate în nevoia de putere - la A. Adler - sau voința de putere - la Fr. Nietzsche); raționalizarea sau explicitarea rațională a motivațiilor unui comportament; sublimarea sau realizarea indirectă a dorințelor ori a tendințelor personale. Mecanismele de apărare acționează ca o reacție de moment. Dacă evenimentul psihotraumatizant persistă, ele se convertesc în simptome clinice. În această nouă situație, cazul-limită reprezintă etapa „preclinică” a bolnavului (vezi schema
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
către potențial) constituie un vector al evoluției structurilor existențiale, de la forme prime, naturale, către forme derivate, artificiale, sofisticate. Omului îi este caracteristică tendința de ascundere, de disimulare, de camuflare a adevăratelor porniri prin înlocuirea acestora cu formule socialmente acceptabile, prin sublimarea tendințelor animalice, prin deliberare și deturnarea unor înclinații „nepermise”. Procesul de hominizare s-a realizat printr-un triplu proces de virtualizare: virtualizarea prezentului imediat prin intermediul limbajului (ceea ce nu se putea explicita la nivel comportamental era transferat la nivelul expresiilor lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a identității în rezolvarea contradicțiilor recalcitrante la nivel teoretic". Pentru Schrag, ideea antinomiei transfigurate așează confruntarea dintre teoriile conflictuale într-o "perspectivă a complementarității, articulată prin intermediul unei noi logici a opoziției", una care evită atât "ireconciliabilitatea teoriilor conflictuale, cât și sublimarea lor hegeliană într-o de nepătruns unitate de sinteză superioară"830. Schrag vede în metoda blagiană a antinomiei transfigurate un instrument care, împreună cu noțiunea propusă de el, ar putea contribui la depășirea crizei în care se află filosofia la sfârșitul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de la profilul net individualizat al personalității poetului (narcisismul, megalomania, complexul persecuției etc.), B. descoperă mai întâi esența morală a complexului modernității (la Macedonski echivalat cu pledoaria pentru propria poezie) și impune „filonul de aur” al operei în diversele variante ale sublimării prin creație. Psihocritica i-a sugerat un instrument de cercetare (rețelele de imagini) care poate servi la configurarea devenirii operei, de la intuiții poetice spontane la obsedanta aspirație spre „excelsior”. Rețelele de imagini, adică disperarea și sarcasmul, postura egolatră, mirajul, lumina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
diferit: în primul caz dezechilibrul interior va descătușa fântânile creației, reinstaurând în opera creatorului armonia dorită, dimpotrivă, în al doilea caz, dezechilibrul se va adânci, alterând definitiv . Centrul de gravitație despre creație, la Freud (ediția 1980) (13), îl constituie teoria sublimării (1908; 1910). Prin aceasta, Freud proclamă capitalul instinctual (mai ales sexual) drept izvor al oricărei creații. Tensiunea generată de de aglomerarea tuturor tendințelor ce au fost refulate în inconștient poate alimenta nu numai apariția lapsusurilor, viselor, simptomelor psihonevrotice, aberațiilor sexuale
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
și a creației. Gesturi de emancipare față de această opinie se vor semnala chiar în interiorul taberei psihanaliste, începând cu marii ei dizidenți (A. Adler și C. G. Jung) și continuând cu adepții neofreudismului. Astfel, după Jung, explicarea creației doar prin mecanismul sublimării este la fel de simplist și artificial ca gestul care ar André Vergez și Denis Huisman (36, p. 316) acceptă, totuși, ca posibilă, o analiză a creației artistice, focalizându-se pe ideea că orice operă constă, într-o anumită măsură, în punerea
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
și apoi purificat pentru îndepărtarea oricăror urme de substanțe străine. Izolarea și purificarea compușilor organici se poate face cu o gamă foarte largă de metode fizice, fizico chimice, chimice și biochimice din care o utilizare aproape generală o au doar: sublimarea, distilarea, cristalizarea și extracția. Termenul de structură, în general, se referă la modul de organizare internă a unui sistem. În sens chimic înseamnă dispoziția atomilor în molecula unei substanțe. Stabilirea structurii unui compus organic se face pas cu pas, parcurgând
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
aplică derivaților halogenați, produșilor de policondensare. În urma hidrolizei se obțin amestecuri de diferite componente care se separă și se identifică individual. Principalele metode fizice folosite sunt cele care utilizează acțiunea diferiților agenți fizici: radiații electromagnetice, câmpuri magnetice, lumina polarizată. 1. Sublimarea reprezintă operația de purificare bazată pe proprietatea unor substanțe solide de a trece prin încălzire direct în fază gazoasă, fără a se topi. Condensarea vaporilor rezultați conduce la o masă de cristale (nu un lichid) cu puritate superioară probei inițiale
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
Pentru ei, sănătatea și longevitatea sunt doar un mijloc pentru a ajunge la scopul suprem - nemurirea. Relația dintre sănătate și imortalitate este strânsă. În viziunea chinezilor din vechime, sănătatea e baza necesară și condiția prealabilă a nemuririi, care este suprema sublimare a unei vieți sănătoase și lungi. Pentru chinezi, viața este un ciclu continuu pe care aproape toată lumea trebuie să-l parcurgă mereu, În forma vieții și a morții. Acest proces este cunoscut sub numele de reîncarnare. Dat fiind faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]