872 matches
-
dezvoltate. Leii sunt singurele animale care pot ucide (în grup) un elefant adult. Răgetul leilor adulți se poate auzi de la o distanță de 10 km, iar răgetul leoaicelor adulte se poate auzi de la o distanță de 9 km. Există trei subspecii de lei: leul african, leul indian (sau asiatic) și leul alb (foarte rar). Au fost semnalate și metisări între leu și tigru: "ligrul", rezultatul încrucișării dintre un leu asiatic și o tigroaică, sau "tigonul", rezultat al încrucișării dintre un tigru
Leu () [Corola-website/Science/297255_a_298584]
-
cele marine. Are valoare economică mare, fiind pescuită în cantități apreciabile. Se consumă aproape exclusiv sărată; carnea nu este de calitate și conține numai 7,5% grăsimi. Gingirica servește ca hrană peștilor importanți: șalău, nisetru, morun și celor marini. Două subspecii sunt recunoscute de către unii autori : În România trăiește subspecia "Clupeonella cultriventris cultriventris", comună pe tot litoralul nostru marin; pătrunde în lacurile litorale Razelm, Tașaul, Duranculac, etc.) și Dunăre până la Călărași .
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
cantități apreciabile. Se consumă aproape exclusiv sărată; carnea nu este de calitate și conține numai 7,5% grăsimi. Gingirica servește ca hrană peștilor importanți: șalău, nisetru, morun și celor marini. Două subspecii sunt recunoscute de către unii autori : În România trăiește subspecia "Clupeonella cultriventris cultriventris", comună pe tot litoralul nostru marin; pătrunde în lacurile litorale Razelm, Tașaul, Duranculac, etc.) și Dunăre până la Călărași .
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
o greutate de pana la 5-9 kg, cu o anvergură a aripilor de până la 3 m. Femelele sunt mai mari și mai grele decât masculii. Culoarea corpului este brun închis, iar umerii, vârfurile aripilor, coapsele, coada si fruntea sunt albe. Subspecia "Niger", găsită în Coreea, este în totalitate neagră. Pe țărmul Mării Bering și Mării Ohotsk, iernează mai la sud, până în Coreea. Cuibărește mai ales în Peninsula Kamceatka, Marea Ohotsk în cursul inferior al fluviului Amur și în nordul insulei Sahalin
Vulturul de mare () [Corola-website/Science/322089_a_323418]
-
de gâște din Europa. Capul și gâtul sunt de culoare neagră cu o pată albă care se întinde pe partea ventrală a capului și sub ochi. Picioarele, care au membrană interdigitală, și ciocul sunt de asemenea de culoare neagră. În funcție de subspecie, gâsca are pe spate și aripi o culoare care variază de la cenușiu la un cenușiu roșcat. Lungimea corpului este între 90 și 100 de cm, iar lungimea aripilor deschise este de 160 - 175 cm. Masculul cântărește 3,5 - 6,5
Gâsca canadiană () [Corola-website/Science/314647_a_315976]
-
culoare care variază de la cenușiu la un cenușiu roșcat. Lungimea corpului este între 90 și 100 de cm, iar lungimea aripilor deschise este de 160 - 175 cm. Masculul cântărește 3,5 - 6,5 kg iar femela 3 - 5,5 kg. Subspecia „Ranta canadensis maxima” atinge o greutate de 7,5 kg. În afară de arealul ei de origine care sunt regiunile cu lacuri din America de Nord , gâsca canadiană cu subspeciile ei de care uneori poate fi greu diferențiată, a ajuns și în Europa de Vest. În
Gâsca canadiană () [Corola-website/Science/314647_a_315976]
-
cm. Masculul cântărește 3,5 - 6,5 kg iar femela 3 - 5,5 kg. Subspecia „Ranta canadensis maxima” atinge o greutate de 7,5 kg. În afară de arealul ei de origine care sunt regiunile cu lacuri din America de Nord , gâsca canadiană cu subspeciile ei de care uneori poate fi greu diferențiată, a ajuns și în Europa de Vest. În literatură mai sunt amintite populații mici (Branta hutchinsii) care au trăit în [[Kamceatka]] ca și [[China]] de Est. [[Categorie:Anserinae]]
Gâsca canadiană () [Corola-website/Science/314647_a_315976]
-
omenești (în crăpăturile zidurilor și în pivnițe). Este răspândită în nord-vestul Africii, cea mai mare parte din Europa și Asia temperată până la lacul Baikal. În Alpi se urcă până la 2200 m. Broasca râioasă brună este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Bufo bufo bufo". În România se găsește de la 300 m în sus, începând cu regiunea dealurilor, până la granița pădurilor de munte, ca și în Podișul Transilvaniei, fără a depăși 1 800 m altitudine
Broască râioasă brună () [Corola-website/Science/334932_a_336261]
-
Este răspândită în nord-vestul Africii, cea mai mare parte din Europa și Asia temperată până la lacul Baikal. În Alpi se urcă până la 2200 m. Broasca râioasă brună este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Bufo bufo bufo". În România se găsește de la 300 m în sus, începând cu regiunea dealurilor, până la granița pădurilor de munte, ca și în Podișul Transilvaniei, fără a depăși 1 800 m altitudine. În Dobrogea nu a fost găsită decât
Broască râioasă brună () [Corola-website/Science/334932_a_336261]
-
o pasăre obișnuită. Apare ca pasăre de vară, sosind primăvara și migrează toamna în Africa. În România se găsește pe tot cuprinsul țării, mai ales în ținuturile pădurilor joase, străbătute de ape; este frecventă în Delta Dunării. Sunt descrise 7 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește o singură subspecie - "Muscicapa striata striata" Mediu geografic în care trăiește muscarul sur este foarte divers, pasărea fiind mai ales legată de arbori. La nordul Europei, muscarul sur adesea poate fi văzut în pădurile incendiate
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
sosind primăvara și migrează toamna în Africa. În România se găsește pe tot cuprinsul țării, mai ales în ținuturile pădurilor joase, străbătute de ape; este frecventă în Delta Dunării. Sunt descrise 7 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește o singură subspecie - "Muscicapa striata striata" Mediu geografic în care trăiește muscarul sur este foarte divers, pasărea fiind mai ales legată de arbori. La nordul Europei, muscarul sur adesea poate fi văzut în pădurile incendiate sau în pădurile de molid și pin, uneori
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
adesea chiar și pe structuri antropice. Codobatura este una din numeroasele specii descrise de Linnaeus în lucrarea sa "Systema Naturae" (1735), sub denumirea știintifică folosită și astăzi: Motacilla alba.[2] Codobatura este o pasăre suplă, de 16.5-19 cm lungime (subspeciile est-asiatice ating 21 cm) și 18 - 24 grame greutate. Culoarea penajului este alb-gri pe flancuri și spate, albă pe piept, abdomen și partea laterală a capului, neagră pe bărbie, gât și creștet. Există câteva alte subspecii, dintre care unele mai
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]
-
16.5-19 cm lungime (subspeciile est-asiatice ating 21 cm) și 18 - 24 grame greutate. Culoarea penajului este alb-gri pe flancuri și spate, albă pe piept, abdomen și partea laterală a capului, neagră pe bărbie, gât și creștet. Există câteva alte subspecii, dintre care unele mai au apărut din cauza izolării geografice parțiale, cum ar fi subspecia britanică M. a. yarrellii, descrisă de William Yarrell, ușor diferită la colorit . Specia cuibărește în Eurasia până la latitudinea de 75°N, fiind absentă din zonele arctice
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]
-
Culoarea penajului este alb-gri pe flancuri și spate, albă pe piept, abdomen și partea laterală a capului, neagră pe bărbie, gât și creștet. Există câteva alte subspecii, dintre care unele mai au apărut din cauza izolării geografice parțiale, cum ar fi subspecia britanică M. a. yarrellii, descrisă de William Yarrell, ușor diferită la colorit . Specia cuibărește în Eurasia până la latitudinea de 75°N, fiind absentă din zonele arctice în care izoterma lunii iulie e sub 4 °C. Mai cuibărește în munții din
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]
-
Fantezia, desemnată și prin termenul englezesc „fantasy”, în cadrul domeniului artei, este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice și a unei multitudini de alte genuri artistice precum cele ale domeniului animației, apropiată de miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente de magie. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
Vidra de râu japoneză ("Lutra lutra whiteleyi") este o subspecie dispărută de vidră cândva larg răspândită în Japonia. A fost văzută inclusiv în Tokyo încă din anii 1880. Populația a început să scadă dramatic în anii 1930 iar mamiferul aproape că a dispărut. De atunci, a mai fost observată doar
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
Testarea calității semințelor se face conform metodelor internaționale ISTA. 2. Impurități genetice procentul maxim în număr: pentru sfecla de zahăr monogermă de precizie și plurigermă este 2,0. Se consideră impurități genetice plantele aparținând altei specii, hibrizi naturali cu altă subspecie și plantele care se diferențiază net de tipul de bază, susceptibile să diminueze valoarea de utilizare a seminței. 3. Analizele făcute pentru fiecare lot în parte, înainte de drajare sau încrustare nu elimină examenul oficial pentru loturile de sămânță drajată și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/277201_a_278530]
-
mai reduse, fildeșii sunt mai mici și prezenți numai la masculi, spatele este bombat, iar trompa este terminată numai cu o singură prelungire digitiformă. Au o lungimea până la 3,5 m și o greutatea de 3-5 tone. Sunt cunoscute 3 subspecii: <br>
Elefantul asiatic () [Corola-website/Science/330909_a_332238]
-
cariera istorică a rasismului a Început Înainte de cea a ideii de „rasă”, așa cum au reconstruit-o naturaliștii (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) Începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea, ca un concept clasificator, cu sensul de varietate a unei specii sau subspecie. Mai precis, observăm că anumite aspecte ale rasismului ca fenomen modern au apărut independent de clasificările naturaliste ale „raselor umane” și Înaintea lor. Aceste forme prerasialiste, o dată ce sunt recunoscute ca atare, duc la extinderea teoriei modernitare (Împotriva modelului ultrarestrâns al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
acestei purități mitice. Aceasta este teza centrală a teoriei modernitare extinse, elaborată În raport cu cele trei principale configurații istorice În care se constituie mitul „sângelui pur” amenințat de „Întinare”. Imaginarul „sângelui” și al „rasei” (ca „stirpe”, și nu ca „tip” sau subspecie) se articulează În trei contexte diferite, caracteristice toate protorasismului occidental, unde Întâlnim obsesia amestecurilor și teama de Întinarea transmisibilă: 1) mitul „purității sângelui” (limpieza de sangre) În Spania și Portugalia secolelor al XV-lea, al XVI-lea și al XVII
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
adaptabilității la diferite tipuri de sol și sisteme de cultură, a portaltoilor adecvați fiecărui soi vinifera, ampelografia devenind o parte importantă a viticulturii speciale. Obiectul ampelografiei este reprezentat de soi, care este o unitate biologică cu particularități specifice speciei sau subspeciei din care provine, dar și schimbătoare sub acțiunea mediului și a omului. În același timp, soiul din punct de vedere economic, reprezintă un important factor de producție în viticultură. Ampelografia studiază soiurile de viță de vie roditoare și de portaltoi
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
aplicată cu succes în cadrul mai multor specii de plante (mentă, zorele, măr etc.), în special a celui intraspecific și mai rar a celui intergenic. În ultimul timp, tehnica RAPD a fost aplicată cu succes și în relevarea polimorfismului intraspecific (în interiorul subspeciilor, varietăților și cultivarelor) și chiar a celui intravarietal (bumbac, cartof, zorele). Cauzele care pot determina polimorfismele depistate prin analiza RAPD, teoretic sunt multiple. Dintre acestea amintim: inserția unui element mare de ADN între cele două situsuri de fixare ale primerului
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
a mai scris "Dernières étincelles mycologiques" conținând și 6 plăci colorate. Facultatea de Farmacie din Paris i-a dedicat unul dintre amfiteatrele sale (1930). În onoarea savantului au fost denumite două genuri (" Boudiera" și "Boudierella") precum 86 de specii și subspecii cu epitetul "boudieri" sau "emilii", între altele:
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
Găina ("Gallus gallus domesticus") este o subspecie de pasări din genul Gallus, familia Phasianidae. Găina este o pasăre domestică, iar sub formă sălbatică mai trăiește în prezent în Asia de Sud Est, India , Indonezia și Europa. Este crescută pentru carne și ouă. Masculul găinii se numește cocoș. El este
Găină () [Corola-website/Science/312809_a_314138]
-
60-85 cm și o greutate de 4-15 kg. Culoarea blănii variază de la cenușiu-argintie la brun-ciocolatie. Koala din populațiile nordice sunt de obicei mai mici și mai deschise la culoare decât cele din sud. Este posibil că aceste populații să fie subspecii distincte, dar acest lucru este discutabil. Koala trăiesc de obicei în pădurile de eucalipt, iar frunzele acestor copaci reprezintă o mare parte din hrana lor. Hrana are un conținut scăzut de nutrienți. Ele sunt animale sedentare și dorm 20 de
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]