2,018 matches
-
de cruce ai în fiecare; / pe unde, Doamne, vei mai fi fiind? (H. Bădescu); Dintrun bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. (N. Stănescu) - contiguitate de tip spațial/temporal: aceste tipuri de metonimii pot apela de asemenea la simboluri poetice, ca substitut al reperului categorial de timp sau de spațiu, dar relația metonimică vizează mai accentuat durata și raportul antecedent-succedent, respectiv proximitatea spațială și legătura dintre locul de proveniență și entitatea provenită din acel loc (originea-entitatea originară): Tu te lauzi că Apusul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lumii și teritoriile „sufletului ars“ de neiubire. Astfel, imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită prin aglomerarea simbolurilor thanatice (cavou, sicriu, funerar veșmânt etc.). Mai mult chiar, ființa însăși, luată în stăpânire de un frig lăuntric - substitut al neantului -, încearcă zadarnic să opună morții solilocviul, cuvântul, Logosul, care eșuează însă în strigăt (expresionist), în zbor invers. ÎNCHEIERE Rezultă, așadar, un topos poetic ce există sub teroarea realului „concret“, a limitelor, a spaimei de neant și necuvânt. O
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Linguistic Philosophy, edited by R. Harré, Macmillan, London, 1965, p. 4. 79 „Copilul folosește, de regulă, un cuvânt ca «bun» mai întâi pentru hrană. Ceea ce e deosebit de important în învățare sunt gesturile și expresiile faciale exagerate. Cuvântul se învață ca substitut pentru o expresie facială sau pentru un gest. [Ă] Ce face dintr-un cuvânt o interjecție aprobativă? Nu forma cuvântului, ci jocul de limbaj în care apare el. Dacă ar trebui să arăt care este principala greșeală a filozofilor din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbă în alta, și, de aceea traducerea (în latină, traduco are semnificația de bază "a trece dincolo", "a face să treacă") este inerentă comunicării prin limbă 319. Ca atare, lecția limbii oferă conștiinței această perspectivă de a exista versiuni și substitute ale unei stări de lucruri, în funcție de cel care redă starea respectivă și de mijloacele pe care le poate folosi sau le crede nimerite, iar această lecție s-ar putea formula în principiul conceperii unicului prin multiplu, în sensul că (aproximativ
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un text-sursă în raport cu acesta, care este un text-scop. În mod similar, limba textului original este limbă-sursă, iar limba traducerii limbă-scop. 318 Roger T. Bell, Teoria și practica traducerii, Polirom, Iași, 2000, p. 29-30. 319 De altfel, însuși statutul cuvintelor de substitute (semne) pentru realități atunci cînd devin obiecte ale comunicării sugerează un fenomen similar: traducerea cosmosului în glosocosmos. 320 Etapele acestui transfer au fost analizate de Eugene A. N i d a (vezi Science of Translation, în "Language", vol. 45, num.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
țări membre a uniunii, care este mai puțin competitivă, dar în schimb beneficiază de avantajele conferite de aplicarea tarifului vamal comun. Cu alte cuvinte, modificarea de tarife va conduce la reducerea prețurilor produselor importate și exportate între statele acordului, determinând substituții în cadrul structurii pe parteneri a comerțului exterior. Aceste două fenomene, de generare și deturnare de comerț, au fost prezente, după anul 1990 în mod permanent și la o intensitate ridicată în cazul tuturor statelor din Europa Centrală și de Est
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
transnaționale, sefarzi și așkenazi laolaltă, în Europa, unde se produsese oroarea, și în afara Europei, Israelul și diaspora fiind reunite într-o nouă religie comună, recognoscibilă imediat din exterior și ușor de practicat. O religie a celor aleși prin suferință, un substitut de iudaism, care i-a pus la adăpost de antisemitism, cel puțin pentru o vreme, și a întârziat asimilarea. Oarecum ca în trecut, când memoria suferințelor îndurate de strămoși pentru a rămâne evrei ajutase la menținerea coeziunii grupului și obligase
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu o cadență regulată, dezastrele trecutului? Aceste relatări ritualizate slujeau drept păstrătoare ale memoriei, eliberând totodată conștiința evreului de povara evenimentului și de datoria de a-l retrăi la nesfârșit. Despre acest fel de memorie vorbesc aici, iar nararea istorică, substitut secular al textului religios, poate iniția această trecere salutară. Jorge Semprun atribuie o anumită valoare uitării și adaugă: "La un nivel colectiv, este evident că există perioade de tranziție în cursul cărora uitarea se dovedește necesară, cu condiția să fie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să spunem: ăștia suntem noi și asta facem. Pentru că habar nu avem. Turcii au strategii care merg pînă în 2070. Iar noi trăim de pe o zi pe alta, căci ăsta e crudul adevăr. Apartenența la UE și NATO e un substitut, o umbrelă, o oportunitate poate, dar noi cine suntem și care e misiunea neamului nostru aici, pe pămînt? Să atîrnăm doar de un braț al crucii? Dar oare nici rușine nu mai avem? Că despre onoare și demnitate... 3.6
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
1980. Expansiune considerabilă a parcului de mari suprafețe (supermagazine, hipermagazine) care s-a tradus prin creșterea părții lor din cifra de afaceri a comerțului, a celui alimentar îndeosebi: 20% în 1974, 30% în 1980. În tot cursul fazei II, aceste substitute comerciale invadează viața de zi cu zi: simultan, încep să se manifeste atât politici de diversificare a produselor, cât și procese ce vizează scurtarea timpului de viață al mărfurilor, demodarea lor prin înnoirea rapidă a modelelor și a stilurilor. „Complotul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să fie vărsate donațiile, japonezii putând astfel să-și exprime dorința de a cere iertare victimelor. Această formulă a fost o mișcare abilă, pentru a evita asumarea responsabilității de către stat. Plățile efectuate de fond au fost, în mod clar, un substitut pentru despăgubirile acordate de stat și un mod de a respinge orice alte obiecții. Susținătorii celei de-a doua poziții considerau totuși că folosirea fondului înseamnă că obligațiile legale ale statului, conform drepturilor universale, ar putea fi înlocuite prin acte
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
văgăuni neștiute. Statuia și fantomatc "Statuia și fantoma" Raportul dintre statuie și fantomă apare cu claritate în tragedia greacă. Colossos-ul1, amintește Vernant, este acea efigie înălțată din pământ, împlântată în sol, simplă piatră, statuie-stâlp sau statuie antropomorfă ce figurează dublul, substitutul cadavrului absent și îi fixează psyche-ul, adică acea parte a omului care, în concepția grecilor, rătăcește între lumea celor vii și lumea celor morți și care, ca fantomă, reprezintă o putere primejdioasă sau, dimpotrivă, protectoare. Acest colossos poate fi coborât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
statuie într-un trup și într-o voce, și tot prin statuie zeii își pot manifesta puterea lor protectoare sau acuzatoare. Ambivalență a tăcerii și a vorbei, a inanimatului și a animatului, a corpului de piatră ca non-corp și ca substitut al corpului neînsuflețit sau al corpului zeilor. Statuile prind viață când se întorc morții sau când grăiesc zeii. E felul de a se manifesta al fantomei celor dintâi sau al apariției supranaturale a celor din urmă. Prin urmare, va trebui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
manechinului ca perspectivă viabilă a jocului actoricesc în viziunea lui Genet? Fără îndoială că asta se explică prin faptul că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut posibil al cadavrului absent. Manechine mai întâlnim și în Paravanele - manechinul de răchită al Wardei, dar și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
travaliul de doliu”, face să persiste „umbra obiectului asupra eului”, împiedică orice travaliu de detașare de obiectul pierdut și, în aceeași măsură, orice investiție într-un nou obiect. Pentru Denis (1987) această situație a culminat cu apariția unui „obiect depresiv”, substitut al obiectului pierdut. De ce oare travaliul anterior, travaliul de reprezentare a obiectului pierdut și apoi de punere în relație a obiectului vechi cu obiectul nou nu este posibil? Primul răspuns se referă la descrierea particularităților acestei relații cu obiectul din
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a) particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor; b) profesor; c) disciplina predată; d) metoda de evaluare folosită. 8. Expunerea este o metodă de învățământ care se utilizează în următoarele forme: a) explicație, povestire, prelegere; b) povestire, prelegere, demonstrație cu substitute; c) numai sub formă de prelegere, însoțită de dictarea aspectelor semnificative; d) prelegere însoțită de exemple. 9. Evaluarea formativă nu este: a) o evaluare de proces, cu rol ameliorativ; b) o evaluare la sfârșit de liceu; c) o evaluare ce
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
strategii diferite, ce ar putea, eventual, să intre în contradicție cu ale sale. Ar exista trei rațiuni posibile, nu neapărat disjuncte, pentru care un stat ar încuviința să înființeze un fond social: - structuri guvernamentale disfuncționale: un Fond ar reprezenta un substitut temporar pentru canalizarea resurselor la nivel local; - situații ieșite din comun (catastrofe naturale, conflicte de război, șocuri economice, discriminare a minorităților, sărăcie profundă) care nu pot fi gestionate prin structurile existente ale statului; - răspândirea unor metode inovative în furnizarea serviciilor
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
6. Problemele asupra cărora lucrează o comunitate sunt mai degrabă socioeducaționale decât materiale etc. etc. Diferențele dintre aceste două modele nu sunt de substanță, ci mai degrabă de limbaj - firești, în condițiile în care „dezvoltarea comunitară” a fost inițial un substitut pentru „educația de masă” (Batten, 1951; Mezirow, 1964), în timp ce practicile recente sunt dominate de noțiunea de capital social. Astfel, scopurile facilitării - așa cum sunt descrise de către World Learning - sunt similare cu cele ale organizării comunitare: rezolvarea unor probleme specifice, planificarea unor
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
să împiedice transformarea compulsiunii într-un act impulsiv: ex. execută forțat o serie de acțiuni motrice sau intelectuale, destinate să ușureze starea de tensiune interioară, să elibereze, să temporizeze, impulsiunea obsedantă (de fapt este vorba de o descărcare prin „acte substitute”, așa cum se întâmplă și în actele de sublimare a energiilor refulate, din unele opere artistice). 2) Persoanele cu înclinații megalomanice, sau paranoice, prezintă o fenomenologie obsesivă asociată cu potențialități delirante, respectiv cu tendințe de prelucrare și interpretare aberantă a situațiilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Chiar dacă motivațiile diferă, procesul, același peste tot, organizează o constelație secretă, articulată grație unei practici și a tot ceea ce ea produce ca joc de ecouri și dependențe reciproce. Jocul se joacă întotdeauna în doi. Această diviziune permite privirii, auzului sau substitutelor lor să acționeze pentru a-i interzice celuilalt să aibă un secret, să ascundă ceva. Și pentru a-i anihila astfel puterea. Supravegherea focalizatătc "Supravegherea focalizată" În orice stat totalitar se practică supravegherea generalizată, cu tot ceea ce ea produce ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
totul, nimic nu-i scapă, aidoma unei puteri anonime care și-a propus să cunoască adevărul oamenilor, să-l testeze și să-l evalueze. Un Duce vizibil nu este oare mult mai neliniștitor decât unul invizibil? Primul se erijează în substitut profan al supravegherii divine, pe când celălalt ar oferi imaginea unui politician versat, controlând din umbră uneltirile colaboratorilor săi cu un scop strict pragmatic. Dar chiar și aici, supravegherea îl marchează într-un anume fel pe cel ce o practică. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
secvență memorabilă creării lumii materiale. Astfel, potrivit Evangheliei Adevărului 52, Ignoranța unui Demiurg generează Neliniștea și Spaima. Neliniștea se solidifică asemenea ceții dense și Întărește Greșeala. Greșeala Își creează propria ei Materie și se pregătește să instaleze În ea un substitut contrafăcut al Adevărului. Pămîntul este rodul Împătritei alianțe Neliniște-Spaimă-Greșeală-Uitare. În sistemul expus de Irineu, cele patru elemente materiale sînt componente solidificate ale pasiunii Sophiei: pămîntul este Neliniștea ei, apa este Spaima ei, aerul - Durerea, iar focul mistuitor este Ignoranța ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
omului de transcendență, Însă ceea ce este lipsit de transcendență este neantul (das Nichts, sau acel nihil al catharilor), iar eliberarea devine „eliberare În neant” (Befreiung in das Nichts)2. În această situație, există o singură alternativă: fie să găsim un substitut ori Ersatz al transcendenței - și acest substitut este credința luministă În Rațiune (Vernuftglauben), care nu reprezintă o „valoare tare”, fiind lipsită de orice justificare metafizică -, fie să acceptăm nihilismul ca pe o forță activă și să-i devenim instrumente. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de transcendență este neantul (das Nichts, sau acel nihil al catharilor), iar eliberarea devine „eliberare În neant” (Befreiung in das Nichts)2. În această situație, există o singură alternativă: fie să găsim un substitut ori Ersatz al transcendenței - și acest substitut este credința luministă În Rațiune (Vernuftglauben), care nu reprezintă o „valoare tare”, fiind lipsită de orice justificare metafizică -, fie să acceptăm nihilismul ca pe o forță activă și să-i devenim instrumente. Această atitudine este definită de Nietzsche, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai importantă dintre opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii existențialiști și ea este, din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]