637 matches
-
o flașnetă. Mai continuă câteva clipe și după ce călușeii se opriră. Poate că aștepta ceva, pe căluțul ei, legănându-și capul și înălțând umerii, când unul, când celălalt, și atunci Petrache se încu metă, întinse brațele și o luă de subsuori. Fata chicoti, stătură așa, câteva clipe, îmbrățișați, obrajii li se lipiră, dar bărbatul nu mai știu ce să facă și se depărtă, privind în jur, stânjenit. Merseră la tarabele cu dulciuri. Aurica își luă un băț cu vată de zahăr
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a celorlalți, nu a lui. — Îmi permiteți ? Abia atunci își dădu seama Cosmina cât era de înalt. El îi luă privirea surprinsă ca pe o încuviințare și își așeză tăvița în fața ei. Puse deoparte cartea pe care o ținuse la subsuoară, apoi ceru sarea și piperul din care presără, îndelung și precaut. Cosmina pufni în râs. — Adică ? întrebă el, zâmbind. — Așteptam să presărați și pe amandină. — Doar puțin piper, râse, la rândul lui, și rămase s-o privească. Fata își coborî
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse băiatul. Cred și eu, încuviință Ologu. Cu un nume ca ăsta... pe vremuri se dădea pe cartelă. — Nu din cauza numelui... Popa a zis că, oricum, nu sunt bun de botezat. Cică trebuie să te ungă pe frunte și la subsuori... Și ce-i cu asta, frate ? Să te ungă... — A zis că nu se poate... Că eu n-am subsuori... Costică îl privi atent, ca pentru prima oară. — Așa e, în puii mei, zise. N-ai subsuori... Își împinse, oarecum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numelui... Popa a zis că, oricum, nu sunt bun de botezat. Cică trebuie să te ungă pe frunte și la subsuori... Și ce-i cu asta, frate ? Să te ungă... — A zis că nu se poate... Că eu n-am subsuori... Costică îl privi atent, ca pentru prima oară. — Așa e, în puii mei, zise. N-ai subsuori... Își împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunte și la subsuori... Și ce-i cu asta, frate ? Să te ungă... — A zis că nu se poate... Că eu n-am subsuori... Costică îl privi atent, ca pentru prima oară. — Așa e, în puii mei, zise. N-ai subsuori... Își împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai multe ori farfurioarele în buzunare, lăsând doar câte un ban, de sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba lui îmbia la o varietate de milostenii. Băteau clopotele cele mari de la Mitropolie. Ologu se propti în subsuori pentru a-și face câteva cruci largi, cu ochii spre cer. Coltuc încropi și el cu limba trei cruci în cerul gurii. — Eu nu mă duc la biserică, zise flăcăul. Mergeam, când eram mai mic, dar lumea se uita urât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în dulap. Ridică sticla de țuică și luă o înghițitură pe care și-o plimbă prin toată gura. Era, într-ade văr, bună, avea un gust straniu, de sâmbure de prună ames tecat cu al morții distilate. Apoi luă sticla la subsuoară, își aminti, se întoarse și căută pe masă piatra lunii. Ieși, ținându-le pe fiecare în câte o mână. Se întunecase de-a binelea, după ploaia de la prânz cerul se curățase. Era lună plină, copacii din fața blocului erau luminoși ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mapa în care înfipsese, unul lângă altul, ca pe niște guvizi uscați, lozurile. Cum două raze betege, care abia se strecuraseră prin fereastra gălbejită, îi ajunseseră până pe frunte, își îndreptă spinarea și rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară, precum Moise cu Tablele Legii. Doar câteva clipe de măreție, căci apoi, încovoiat și cu umerii căzuți, redeveni Ioan al ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea aere că știe franțuzește și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu deschizi ușa de la biroul lui taică- tu. Știi că n-ai voie acolo... Jenică încuviință fără o vorbă. Simți, pe dedesubt, hainele tricotate de maică-sa, ciorapii, flanelul, furnicându-l de la câlcâie până la șira spinării și strângându-l la subsuori. Pipăi pereții acestei cuști nezăbrelite și, tocmai de aceea, mai rea decât o cușcă adevărată. Se opri pentru o clipă în fața ușii de la biroul lui taică-su. N-o încercase niciodată. Nici măcar nu știa dacă e sau nu încuiată. Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe două suluri de stofă, și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al ușii, îi scoase, însoțindu-se cu un fel de cântec pe care îl șuiera printre buzele făcute pâlnie. Se întoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Sale și se consideră expertă în eticheta de la Curte. Se îmbracă magnific, dar nu are bani să își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întind pe una dintre mese. Își făcură apariția patru doamne în vârstă de la Curte. Fețele lor vopsite erau lipsite de expresie. Își întinseră nasurile și începură să mă miroasă peste tot: de la păr la urechi, de la nas la gură, de la subsuoară până la părțile intime. Mă verificară între degetele de la mâini și de la picioare. O doamnă își băgă degetul mijlociu într-un vas cu ulei și apoi înfipse în fundul meu. M-a durut, dar am încercat să nu scot nici un sunet. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poziția lui Tung Chih - fiecare ceremonie îl va aduce mai aproape de statutul de moștenitor legitim. Sub privirile a sute de ochi, lui Tung Chin i se face prima baie, însă copilul devine din ce în ce mai agitat. — Priviți, are o pată întunecată la subsuoara dreaptă! Nuharoo se ridică de pe jilț și aleargă spre mine. S-a schimbat între timp într-o a doua rochie pentru această ocazie. — E un semn de rău augur? — E un semn din naștere, îi răspund. L-am consultat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei ce părea o marmură lustruită precum cea a Madonnei de Gaggini, și privirea acelor ochi absenți, de un verde atât de marin încât părea tipărit. Îi ștersese spuma de la colțurile gurii, îi mângâiase nasul și-și frecase arătătorul la subsuorile ei. Nu fusese în stare să meargă mai departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând spre Monte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vestigiilor criselefantine ale statuii succesorului lui Apollo Maleatas, turistul zilelor noastre face inevitabil imprudența de a-și privi În răstimpuri vecinii de alee plimbîndu-se cu aparatul digital de fotografiat atîrnat la gît și cu PET-ul de apă minerală la subsuoară; sau, poate, pe aceea de a Înainta pînă la gardul de sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o plasă știrbă de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-și Îmbăta privirea cu rusticele Împrejurimi. Turistului, oarecum obligat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din oboseală." Cu "Octombrie, noiembrie, decembrie", Ana Blandiana devine din nou lirică prin feminitatea dorințelor, a pasiunii. Dragostea este puternică, asemenea morții, o dragoste senzuală, de trup abandonat de suflet: "Amar mi-e timpul și otrăvitor,/ cu soarele prelins la subsuori". Alteori dragostea înseamnă păcat: "Să fug?,/ O, fie-ți milă,/ Altădată/ N-aș fi fost decât/ arsă pe rug." Sentimentul iubirii devine grav: "Suntem egali?, Vom muri deodată sau unul va purta,/ Încă o vreme,/ Cadavrul celuilalt lipit de el
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vii? De ce, de ce tu nu apari, Cu părul blond și ochii mari, Să te privesc cu adînc estasu, O, înger blînd, cu linul pasu? Și cum tu ești cu statul mic De la pămînt să te ridic, Să te ridic de subsuori De multe ori, de multe ori..."58 Iubita bolnavă îi făcea impresia unui "înger ce se plînge pe-o ruină" ori "o lună gînditoare, pe un nour vagabond"59. (De ce să mori tu ?). Boala făcea progrese, iar poetul disperat o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta grea a culticului este Rodion, Bunul Rodion care "își ascundea dorințele/ într-un solz/ pe care-l avea de prunc subsuoară/ precum peștii branhiile./ Pășea prin praful uliței/ mirosind a praf și-a mărar/ ca și cum ar fi înotat printr-o lumină mai caldă ca apa" etc. Neîndoielnic, Rodion este cu o vorbă a lui Andrei Pleșu un "atlet al intermedierii" între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oricare dintre noi. Avea părul tăiat drept pe frunte, ca un țîrcovnic de sat, un aer de băiat cuminte și foarte fîstîcit. Cu toate că nu era prea lat în spete, surtucul de postav verde, cu nasturi negri, îl strîngea pesemne pe la subsuori și lăsa să se vadă prin deschizătura răsfrîntă a mînecii niște încheieturi roșii, deprinse să fie goale. Pulpele, în ciorapi albaștri, îi ieșeau din niște pantaloni gălbui, întinși prea tare de bretele. Era încălțat cu niște bocanci grei, prost văcsuiți
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acum îi înainta către piept. Era ca strînsoarea unei curele și împunsătura unui burghiu. În mai puțin de-o secundă, un soi de spirală i se răsuci în jurul încheieturii mîinii și a cotului, și-i atinse umărul. Vîrful îi scormonea subsuoara. Gilliat încercă să se dea înapoi, dar abia se putu clinti din loc. Era parcă țintuit în cuie. Cu mîna stîngă rămasă liberă, apucă briceagul, se propti de stîncă și făcu o sforțare deznădăjduită, ca să-și smulgă brațul din strînsoare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
începu să scrie, ca pe hârtie, pe noua umbrelă: „Pe mine mă cheamă Țupa-Țup și de la școală acasă mă duc”. Țupa-Țup, un iepuraș mic și neastâmpărat, cu urechea dreaptă ciulită și cu stânga pleoștită, se întorcea de la școală cu ghiozdanul subsuoară. Trecând printr-o pădure de brazi deasă, pe unde umbra-i mai groasă, găsi o frunză de brusture, de un verde fără cusur. Și zise, văzând frunza cea mare: Asta o să mă apere de soare, când o să ies din desiș
Aripi de fantezie by Corneliu C-tin Ilie, prof. Iulian Cristea () [Corola-publishinghouse/Science/289_a_612]
-
soarele leagă și dezleagă rodul pământului, coborând el însuși în ziua Crăciunului, simbolizând lumina transcendentă din care se naște "urzirea" anului: "Colo-n jos și mai în jos / Este-o scară tot de ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ciclopii neliniștiți// e cineva în miezul adormit al materiei/ și are nevoie de ajutor?” (Despre materie), în timp ce Orașul cu un singur locuitor (1982) marchează o mai pronunțată familiarizare cu absurdul: „În diminețile tăcute desăvârșite/ obișnuiesc să mă plimb cu trompeta subsuoară/ prin parcul municipal// mă urc în picioare pe una din băncile ude/ și încep să cânt visător/ un bărbat și o femeie se opresc în fața mea/ ascultă răscoliți apoi se îmbrățișează/ iar el îi spune emoționat de mâine/ da, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
genunchi, când Faulques se ridicase și fugise un pic pe povârniș În sus, se lăsase pe vine și mai fugise o bucată, ca să se apropie și să focalizeze pe profilul profesorului pe care doi băieți Îl aduceau, ținându-l de subsuori, cu picioarele care lăsau două urme În iarba umedă și o jumătate de maxilar smuls de un șrapnel. În urma lor coborau alți băieți, plângând, țipând ori În tăcere, răniți sau teferi, care mergeau singuri, fără arme, ori Îi aduceau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bărbat, fără rușine, ca o vietate sălbatecă: Și de-a soarelui căldură Când prin crengi s-a fi ivit Voi fi roșie ca mărul, Luna-n noaptea cea de vară, Mi-oi desface de-aur părul Mi-i ținea de subsuoară, Să-ți astup cu dânsul gura... Te-oi ținea de după gât. Intimitatea eminesciană e tăcută. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", și care e neclintirea hieratică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]