6,959 matches
-
continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze" conform acelorași rețete tehnice, în fond lucrurile se schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de consacrare a unei anumite realități, nici o glosă pe marginea idealității și nici măcar o subtilă formă de acces în spatele materiei, acolo unde așteaptă bucuriile spiritului pur, ci, pur și simplu, o continuă negociere cu limbajul și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau în spațiul
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
Mecanismele de construcție a carierei literare sînt proiectate de către putere astfel încît să selecteze operele și scriitorii care corespund cel mai bine idealului identitar al epocii. De-a lungul socialismului real, aceste mecanisme se schimbă, devin mai elastice și mai subtile. Dacă în perioada dogmatismului, puterea operează cu distincția netă dintre vizibilitate (cu privilegii enorme) și non-vizibilitate (care putea însemna de la mizerie cruntă la ani grei de închisoare), după valuri succesive de "dezgheț", puterea gestionează mai curînd grade diferite de vizibilitate
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
Alex. Ștefănescu Drama imposibilității de a comunica Stelian Țurlea este un autor talentat și activ, un adevărat profesionist al scrisului. El a publicat până în prezent șaisprezece cărți, printre care trei romane subtile, lucrate cu artă, apreciate deopotrivă (deși din motive diferite) atât de critica literară, cât și de publicul larg: Pavană în peisaj marin, 1988, Iubire interzisă, 1995, Fă-ți patul și dormi!, 1997. De curând, la bibliografia sa oricum impresionantă s-
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
realităților românești, titlul sună mai mult decît promițător. Înainte de a începe lectura mi s-au reactivat reminiscențe teoretice din anii facultății și ai celor imediat următori cînd, semiotizînd și textualizînd pe marginea literaturii, recurgeam la serviciile gramaticilor narative, făceam distincții subtile între povestire și discurs, între narațiune și narativitate și așa mai departe... Structura elementară a genului polițist, mai ales a romanului anglo-saxon, pe linia acelui "Whodunit" "cine a fost făptașul", respectată de autorul romanului de față întrutotul (cum de altfel
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
moarte - sau să-i salvez". * "O bonomie totală poate ascunde sau insensibilitatea sau intenția de a devaloriza prin inflație cursul laudelor. Un critic "rău", intră franc, descoperă adevăruri care reinterpretate calm de alții (pot) să ajute la o definire mai subtilă și mai pozitivă a unei personalități artistice. În orice caz, un critic (meritînd acest nume) trebuie asigurat împotriva unei eventuale agresiuni a autorilor. Numai în aceste condiții putem avea critici adevărați" (G. Călinescu). * "Diavolul se ascunde în detaliu" (proverb francez
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
consideră pe parizieni "depravați", deși elogiază comportamentul lor galant, rafinamentul conversației, eleganța vestimentară, naturalețea ș.a.m.d. Citind cartea lui Mircea Anghelescu, plăcerea lecturii sporește cu fiecare pagină parcursă, inevitabila ariditate documentaristică a expunerii istoriografice e însoțită mereu de interpretări subtile, într-un limbaj de sobră expresivitate, în fraze ample, ale căror volute se închid adesea sub pecetea unei afirmații tăioase, lapidare, amprentă indelebilă a frecventării izvoarelor clasice. Reîntorși din exilurile prin care ne-a călăuzit, atent, autorul însuși, ne-am
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
o problemă mai veche, încă nedecisă a psihanalizei - anume dacă există o incompatibilitate necesară între teorie și practică în cariera psihanalistului. Mai concret: poate fi un bun clinician și un teoretician cel puțin la fel de bun? Rezolvarea lui Kafka este una subtilă și, desigur, nu tranșantă: calitatea abordărilor terapeutice depinde ea însăși, de la un anumit nivel, de receptivitatea analistului la problemele teoretice. Primul capitol este axat pe relevanța clinică a considerațiilor despre "timp, temporizare și perspectiva temporală". Această situare - preferabilă, în opinia
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
de mult la această ecranizare, dar imediat s-a lăsat cucerit de originala viziune, care specula avantajele camerei de luat vederi ce-i putea urmări pe eroii caragialeni în toate acțiunile enunțate de marele comediograf, ritmîndu-le existența muzical, printr-un subtil montaj. În trena acestei reușite absolute, Visul unei nopți de iarnă, piesa lui Tudor Mușatescu, îi oferă lui Jean Georgescu în 1944 încă o șansă de a-și demonstra virtuozitatea de scenarist, dar și regizor al unor distribuții perfecte și
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
citezi și de care te sprijini, pentru a-ți declara și recunoaște idiosincrasiile, reținerile, slăbiciunile, dilemele. Abia atunci devii, susține Warren, critic. Se cheamă, deci, că între profesie și vocație (presupunînd că a fi critic este o vocație) există o subtilă legătură: aflarea vocației presupune atingerea unei maturități profesionale, descoperirea acelui centru spiritual și a unei supreme motivații care îți pot da curajul de a fi tu însuți, de a avea o voce distinctă de corul mentorilor sau autorilor pe care
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
propriu-zis; acela care stabilește ritmurile traseului, care impune vectorul de lectură și apoi supraveghează totul din umbră, cel care face arheologia și determină stratificarea creației și care, finalmente, poartă întreaga responsabilitate pentru așezarea concretă a obiectului în spațiu. Acestă armonizare subtilă, aproape muzicală, a naturii lucrărilor, a caracterului acestora identificat prin recursul la morfologie sau prin determinarea pulsului interior, cu manipularea muzeografică și cu punerea în valoare prin strategii minimale, dar monumentale ca efect, cum ar fi ecranul orizontal sau vertical
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
investigație a mai largului spațiu cultural, în special a unui spațiu cultural străin interpretului. La rîndul lor, reprezentanții noului istorism descoperă analiza culturală ca metodă de investigație a mai restrînsului spațiu literar. Diferența, însă, între antropologie și critica literară, e subtilă fiindcă ea nu ține de concepte ci de aspirații și premise, de o anumită epistemologie a literaturii. Altminteri, și Sainte-Beauve s-ar putea declara nou istorist! Influența antropologiei de tip Geertz asupra noului istorism rezultă în ceea ce Greenblatt numește realism
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
și în interiorul cărora se descifrează lesne aceeași încordare. Dar, în spatele acestei aparente asemănări, o atenție sporită poate descoperi lucruri surprinzătoare. Consecvența lui Corneliu Vasilescu, obstinația lui de a pătrunde în cea mai fragilă componentă a imaginii și în cele mai subtile resurse ale culorii, gîndirea sa plastică invariabil orientată către spectacolul pur al limbajului, toate aceste elemente, care pot crea aparența unui spațiu monoton și repetitiv, sînt, de fapt, marile performanțe ale pictorului. în pofida similitudinii lor exterioare și a unei coerențe
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
tip de gîndire, grafica urmărește în mai mare măsură resursele eterice ale culorii și ritmurile muzicale, armonice, ale compozițiilor. Faptul că ele au fost denumite Lieduri nu este nici un simplu capriciu, și nici o capcană literară comună. Construcția lor printr-o subtilă tehnică a contrapunctului, fie că este vorba de una cromatică, de una cantitativă sau, pur și simplu, de una a calității și a forței interioare a tușei, urmărește invariabil o performanță de natură sonoră. Fără să recurgă la forme explicite
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
scriitori mai mult sau mai puțin celebri. În două intervenții, confuzia e, așa-zicînd, primară: printre românii evrei sînt nominalizați Ș. Cioculescu, C. Țoiu și Bujor Nedelcovici. Nici o notă de subsol nu corectează informația. În alte intervenții, confuzia capătă forme mai subtile, constînd în principal în greutatea de a se pune punctul pe i (aceasta fiind pretenția declarată a anchetei). Nimic nu e clar în identificarea particularităților - dacă există - și nici măcar în concluzia că românii evrei au, în linii mari, o contribuție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
impact sonor cu eficiență teatrală pentru Amonasno (Mark Delavan); și în fine, il tenore: Radames, un rol devastator, Luciano....chiar Pavarotti! La 65 de ani, iată-l capabil să stea încă în centrul Centenarului Verdi, cu o sută de argumente subtile, cu toate si bemolurile - vreo 50 de capcane - care la "Met" musai să sune tare. Inteligența lui transcende ceea ce este renumit a fi "una bella voce". Auzită pentru prima dată acolo, în anul 1968! Amprenta James Levine, baghetă și boss
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
au reușit o sinteză, o omologare decisă în opera lor a ambelor tipuri de generativitate. Bacovia este unul dintre ei, iar un altul Virgil Mazilescu." Partea cea mai substanțială a eseului lui Ion Buzera e demonstrația omologiei existential-poetice Bacovia-Mazilescu prin subtile observații sprijinite pe citate. * În același număr, se omagiază memoria poetului italian Attillio Bertolucci, dispărut la aproape 90 de ani în vara trecută. Pagina de poeme - în original și în tălmăcirea lui George Popescu, un interviu, în italiană, acordat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
tot mai nemilos, aerul de simbol al scadentei finale. Sînt aluzii, preparative, semne. Sau repetiții în vederea Marelui Spectacol ultim... * Artistul, se zice, se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Oricît de subtilă ar fi, vorba de spirit cuprinde și o notă de vulgaritate, precum orice caricatură. * Ciocnirea dintre două mari conștiințe literare produce o impresie de incest.
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
fericire pe care le spulberă însă apariția, desigur inoportuna, a unui bărbat, a lui Gilles, fostul soț al Laurei. Bolnav, are nevoie de asistență Laurei și ea nu i-o refuză. O carte de o rafinată elocventa a conciziei, cu subtile și îndrăznețe revelări de psihologie feminină. Françoise Choquard, Drumul spre Lipari, român, traducere de Aurelia Ulici, Cartea Românească, 2000, 150 p.
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
construcția regizorală, de unul comic, contrapunct prețios în demersul scenic. Lacrimile și disperarea sînt contrabalansate de gag-uri, de improvizații pline de savoare ludică ce se dezvoltă uneori și pe teme muzicale. Spectacolul devine foarte actual și modern, rafinat și subtil, deși este tratat vizual în spiritul anilor '30-'40, care de altfel sînt din nou la modă. Lucrul care m-a impresionat și care mi-a creat o stare specială timp de aproape două ore a fost performanța actoricească. Rar
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
Stavroghin, Versilov și Ivan Karamazov. La prima vedere am fi tentați să credem că acestora din urmă li se acordă cu precădere atenție în studiul de față; în realitate însă, exegetul se concentrează mai ales asupra zonelor de glisaj, asupra subtilelor și complicatelor procese de dedublare: Fiecare demon este totodată la Dostoievski, jumătatea principală sau secundară a altcuiva. Fiecăruia i se înfățișează o parte a sufletului propriu sub chipul exteriorizat, obiectivat, al unui prieten ori dușman, perceput de cele mai multe ori ca
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
După ce ani de-a rândul a practicat cronica literară și eseul, impunându-se printre criticii de întâmpinare cei mai activi și mai pătrunzători, într-un limbaj ce-și împărțea atenția între cărțile comentate și propria calitate expresivă (cu un dozaj subtil între plăcerea asocierilor ingenioase și rafinate între cuvinte, mergând până la un fel de narcisism al expresiei, cu prețiozități atenuate de un spirit ludic "postmodern"), Al. Cistelecan le face cititorilor săi o surpriză de proporții: a doua sa carte - după culegerea
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
ales, Mircea Horia Simionescu) proiecte literare, idei etc. Așa iau naștere viitoarele dicționare cu personaje imaginare sau jurnalele "evazioniste", de fapt rezultate ale unui program specific de notare. Se desfășoară astfel în fața ochilor noștri o altfel de istorie, o istorie subtilă, profundă, atît de precisă încît nu se poate ridica la un grad de generalitate care să-i permită observarea polemică a unei realități politice sau sociale. Viața "impusă" la țară din Ocheanul întors este o mărturie cutremurătoare mult mai autentică
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
operă, sau cum ne definesc și ne formează pe fiecare din noi idealurile noastre personale. De cele mai multe ori, ipotezele de la care pornește scriitorul sînt de bun-simț, mă-ndoiesc că ele ar putea fi lesne contestate. Dar ele constituie totodată deplasări subtile și interesante de la gîndirea mainstream a epocii noastre. De pildă: ca trăsătură distinctivă a naturii umane, Frankfurt propune voința, o contracandidată la obișnuita rațiune. Prin urmare, esența definitorie a conceptului de făptură umană, și implicit și a celui de persoană
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
ce-i drept, pentru că, spre deosebire de postmodernism, ironia șaizecistă nu este uniformă. Una din bătăliile câștigate a fost tocmai impunerea criteriului liberal al originalității în fața celui socialist al consensului. Alta a fost constituirea unei contramitologii, mult mai elaborate și mult mai subtile decât cea impusă de propaganda comunistă. Dată fiind natura ei polemică, fiind construită pe un dispozitiv ironic, ea poate să treacă drept demitizare. Numai că ambiguitatea, paradoxul, poanta preiau acum vechea funcție a metaforei, de remotivare ontologică a limbajului. Sunt
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
bine tehnica, nu spune cititorului ce și cum să simtă. L.V.: Poate că timpul cât ați lucrat la Oxford English Dictionary v-a influențat stilul, care e în același timp năucitor de bogat în sinonime și spiritual în mod extrem de subtil. Mă gândesc că pentru Fluxul conștiinței romanul se concentra asupra stilului, care devenea erou principal. Dvs. ați revenit fără îndoială la istorie, la narațiune, însă accentul cade pe mai multe lucruri deodată. Care ar fi ele? J.B.: Nu știu dacă
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]