616 matches
-
9) Performanță termică a ferestrelor, ușilor și obloanelor Anexă A9.6 (cap. 9) Tabele cu valori ale intensității radiației solare Anexă A10 (cap. 10) Parametri de performanță termică a elementelor de anvelopa în contact cu solul și temperaturi ale spațiilor subzonelor secundare ale clădirilor Anexă A11 (cap. 11) Temperatura punctului de roua pentru diferite temperaturi și umidități relative ale aerului interior Anexă A12 (cap. 12) Metodă de calcul pentru evaluarea influenței sistemelor de protecție solară asupra performanței energetice a clădirii Anexă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187153_a_188482]
-
convectiv al căldurii. Caracterul dinamic impune rescrierea sistemului de ecuații, datorită modificării coeficienților sistemului de ecuații, pentru fiecare pas al calculului iterativ. Anexă A10 PARAMETRI DE PERFORMANȚĂ TERMICĂ A ELEMENTELOR DE ANVELOPA ÎN CONTACT CU SOLUL ȘI TEMPERATURI ALE SPAȚIILOR SUBZONELOR SECUNDARE ALE CLĂDIRILOR Anexă A.10.1 Valorile coeficienților numerici din ecuațiile (10.1) .... (10.6) - Pereți laterali verticali (a(1), a(2), a(3)) Tabelul A.10.1.1.a Coeficienți Anexă A.10.2 Valorile coeficienților incluși în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187153_a_188482]
-
ține seama de influență aporturilor datorate radiației solare și activității umane; - Modelul de calcul adoptat este unul multizonal în care se disting: - zona principala în care se desfășoară activitatea proprie destinației clădirii; - zona secundară formată din una sau mai multe subzone care sunt adiacente zonei principale și adiacente sau nu intre ele. Zona principala este considerată ca ansamblu al tuturor spațiilor ocupate caracterizate de un microclimat asemănător, nefăcându-se distincția pe camere, conform proiectului de arhitectură. Anvelopa zonei principale este adiacenta
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
principale și adiacente sau nu intre ele. Zona principala este considerată ca ansamblu al tuturor spațiilor ocupate caracterizate de un microclimat asemănător, nefăcându-se distincția pe camere, conform proiectului de arhitectură. Anvelopa zonei principale este adiacenta mediului exterior natural și subzonelor secundare încălzite direct sau indirect și caracterizate de un microclimat sensibil diferit de cel al zonei principale. Între zone se produce transfer de căldură și masa. Microclimatul din zona principala se caracterizează prin parametrii termodinamici specifici stării de confort termic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
de căldură și masa. Microclimatul din zona principala se caracterizează prin parametrii termodinamici specifici stării de confort termic și fiziologic, indiferent de starea clădirii și a instalațiilor termice aferente acesteia și de modul de exploatare de către ocupanții clădirii. Microclimatul din subzonele secundare este condiționat de starea anvelopei proprie subzonelor (elemente de construcție opace și transparente, fixe și mobile, SET a corpurilor de încălzire etc) și se exprimă sub forma temperaturilor interioare medii lunare din aceste spații, determinate prin rezolvarea ecuațiilor de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
se caracterizează prin parametrii termodinamici specifici stării de confort termic și fiziologic, indiferent de starea clădirii și a instalațiilor termice aferente acesteia și de modul de exploatare de către ocupanții clădirii. Microclimatul din subzonele secundare este condiționat de starea anvelopei proprie subzonelor (elemente de construcție opace și transparente, fixe și mobile, SET a corpurilor de încălzire etc) și se exprimă sub forma temperaturilor interioare medii lunare din aceste spații, determinate prin rezolvarea ecuațiilor de bilanț termic propriu subzonelor secundare. Principiile metodologice menționate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
de starea anvelopei proprie subzonelor (elemente de construcție opace și transparente, fixe și mobile, SET a corpurilor de încălzire etc) și se exprimă sub forma temperaturilor interioare medii lunare din aceste spații, determinate prin rezolvarea ecuațiilor de bilanț termic propriu subzonelor secundare. Principiile metodologice menționate anterior se aplică atât clădirilor existente care se modernizează cât și clădirilor noi. Parametrii climatici exteriori se utilizează sub forma mediilor lunare ale temperaturilor exterioare sau ale spațiilor solare (atunci când este cazul) și ale intensității radiației
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
zonei principale cu cea caracteristică mediului exterior adiacent anvelopei zonei principale. Necesarul anual normal de căldură se determina că însumare a fluxurilor termice la nivelul anvelopei zonei principale la care se adaugă cantitatea de căldură furnizată de instalațiile termice din subzonele secundare, de asemenea la nivelul conturului termodinamic al acestora. Activitatea umană este caracterizată de fluxuri termice proprii care se scad din valoarea determinată anterior. Consumul normal de căldură rezultă din valoarea necesarului anual de căldură corectata cu randamentul instalației termice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
se pot identifica: Oligocenul, (Pg3), Miocenul inferior (m1), Miocenul mediu (m2), Meoțian Dacian (me-dc) și depozitele fluviatile (qp2f). Din punct de vedere tectonic regiunea cuprinsă între Fricoasa și Provița de Jos corespunde zonei cutelor diapire. Aceasta se împarte în două subzone: una miocenă și alta pliocenă. În studiile făcute de Nicolae Popp (1929-1939) se menționează că subzona miocenă este numită de I.P. Voitești „pânza gresiei de Fuzaru” în timp ce G. Murgeanu o numea „zona gresiei de Fuzaru”. În această regiune întîlnim marne
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
fluviatile (qp2f). Din punct de vedere tectonic regiunea cuprinsă între Fricoasa și Provița de Jos corespunde zonei cutelor diapire. Aceasta se împarte în două subzone: una miocenă și alta pliocenă. În studiile făcute de Nicolae Popp (1929-1939) se menționează că subzona miocenă este numită de I.P. Voitești „pânza gresiei de Fuzaru” în timp ce G. Murgeanu o numea „zona gresiei de Fuzaru”. În această regiune întîlnim marne, argile, gresii nisipoase, gresii de kliwa (Piatra Neagului) ( Fig. 4), pietrișuri mezozoice (dealurile Pițigaia și Măgura
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
de fag (Fagus silvatica) și de carpen - în nord și nord- vest, - păduri de gorun (Qvercus petraea) și de gorun cu carpen (Melampyro-polonicocarpinetum), - carpino- fagetum - pe soluri sărace (Hieraclo-Luzalo-Fagetumus). În regiune întâlnim o vegetație specifică zonei de deal, cu două subzone: a) de păduri, b) de pășuni și fânețe. În zona de pădure predominant este etajul fagului care este întâlnit foarte des în amestec cu alte specii ale pădurii nemorale.( Fig. 9) Datorită temperaturilor se înregistrează pe văi inversiuni de vegetație
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
25-29 ani. Pentru că în majoritatea cazurilor predomină fertilitatea legitimă, nu trebuie uitată o altă variabilă intermediară care a condus la scăderea natalității, și anume creșterea vârstei la căsătorie. O analiză a istoricului nupțialității arată complexitatea evoluției fenomenului, fiecare țară sau subzonă având specificul ei. Accesul la tehnicile moderne contraceptive trebuie considerat mai mult un mijloc decât o cauză directă a scăderii natalității deoarece țări cu tradiție în folosirea mijloacelor contraceptive cum sunt Franța, Norvegia, Olanda prezintă o fertilitate peste media europeană
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
de Agrostis capillaris (A. tenuis) (iarba-câmpului) Răspândire și ecologie. Pajiștile de Agrostis capillaris (Agrostis tenuis) ocupă cele mai mari suprafețe în zona de deal și cea montană inferioară, începând de la altitudinea de 200-300 m până la peste 1.200 m, din subzona stejarilor și gorunului până în subetajul fagului și al amestecurilor de fag cu rășinoase. În teritoriu se disting pajiști de Agrostis capillaris de productivitate bună pe terenuri plane sau ușor înclinate cu soluri mai bogate și pajiști cu productivitate mijlocie pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/257529_a_258858]
-
ecologie. Aceste pajiști sunt reprezentative pentru zonele de stepă și silvostepă din țara noastră. Festuca valesiaca, specie ierboasă edificatoare, este o specie xerofilă, cu mare plasticitate ecologică, care se întinde din zona de stepă până în zona nemorală, și anume în subzona pădurilor de stejar pedunculat (Quercus robur) din Podișul Sucevei și subzona pădurilor de cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto) din Dealurile Vestice și subetajul pădurilor de gorun (Quercus petraea) din Podișul Bârladului. Cele mai mari suprafețe cu păiuș stepic sunt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/257529_a_258858]
-
din țara noastră. Festuca valesiaca, specie ierboasă edificatoare, este o specie xerofilă, cu mare plasticitate ecologică, care se întinde din zona de stepă până în zona nemorală, și anume în subzona pădurilor de stejar pedunculat (Quercus robur) din Podișul Sucevei și subzona pădurilor de cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto) din Dealurile Vestice și subetajul pădurilor de gorun (Quercus petraea) din Podișul Bârladului. Cele mai mari suprafețe cu păiuș stepic sunt în Podișul Moldovei, sporadic în Piemontul Getic și în Câmpia Transilvaniei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/257529_a_258858]
-
medie de 0,3-0,5 unități vită mare la ha. 3.2. Pajiștile de Festuca rupicola (F. sulcata) (păiuș de silvostepă) Răspândire și ecologie. Pajiștile de Festuca rupicola se întâlnesc în arealul pădurilor de stejar pedunculat din Podișul Transilvaniei, în subzona pădurilor de cer și gârniță din Dealurile Vestice până la cca 600 m altitudine, pe versanți slab până la moderat înclinați 6°-14° pe toate expozițiile la altitudini mai joase și numai însorite la altitudini mai mari. Solurile predominante sunt cernoziomuri cambice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/257529_a_258858]