1,102 matches
-
întâi la Strey, apoi la Zolkiew), unde rămase mult timp de frica Turcilor. Peste scurt timp, vin însă și alte nenorociri asupra Cernăuților. După dezastrul lui Carol al XII-lea din Suedia, 1709, care fugise în Turcia, o parte a suedezilor fugiți vin împreună cu 300 de cazaci la Cernăuți. Neaflând aici destulă hrană, se răsfiră prin împrejurimile orașului. Scurt timp după aceasta intră 3-4000 de ruși peste Cuti și Mihalcea în Cernăuți, care îi surprind pe aceștia și-i nimicesc. Acestea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
necrologurile oficiale, în dicționarele biografice. Amândoi au un gust formidabil pentru înțepătura ironică și demistificatoare (nu întâmplător, în adolescență, și unul, și celălalt citeau cu entuziasm Stroncature ale tăiosului scriitor italian Giovanni Papini), chiar dacă cel mai caustic-feroce este, cu siguranță, suedezul Stig. În acestmic teatru al absurdului intră cu pompă și ies nu întotdeauna cu glorie o bună parte dintre autorii care au lăsat o urmă în istoria religiilor din secolul XX,pe lângă o serie de personaje secundare: G. Dumézil (singurul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
gen care să ne modifice viziunea asupra temelor esențiale ale istoriei intelectuale din secolul abia încheiat. Poate că asta se datorează și faptului că cei doi nu au polemizat niciodată (Polemos, cum spune Heraclit, este „părintele tuturor lucrurilor”), nici măcar când suedezul se arată inflexibil față de toate insistențele și rugămințile avansate, cu hiperbole și emfaze mediteraneene și pe un ton aproape de amantă dezamăgită, de latinul Eliade de a-l avea într-un fel sau altul la Chicago. Eliade, care i-a fost
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau alcoolul, o tacită și tot mai puțin eficientă coabitare cu decalajul neliniștitor și greu suportabil dintre amploarea proiectelor și infima lor realizare. Despre câteva dintre traseele care adâncesc, reunesc și despart aceste două portrete, aceste două priviri - saturniană pentru suedezul atipic care este Wikander, puternică, precum sub semnul lui Jupiter, în cazul lui Eliade - vorbește studiul de față. 2. Prin Persia către Iranul pre-islamic și nașterea studiilor asiatice. Mircea Eliade și Stig Wikander - două profiluri distinctetc "2. Prin Persia către
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nonșalanță... și scuzați-i și pe colegii mei de la Uppsala, care neglijează în mod culpabil cererile dvs. de literatură. Presupun că domnii Abrahamsson și Widengren se află în vilegiatură și nu au primit scrisorile dvs. Dar trebuie să știți că suedezii sunt un popor primitiv care nu cunoaște deloc datoria de a răspunde la scrisori. Am expediat astăzi un exemplar al tezei lui Abrahamsson pe adresa dvs. Dacă socotiți necesar să mă rambursați, aș fi din plin compensat cu extrasele lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Vă mulțumesc. Alătur un cec de 30 $ pentru a vă înapoia suma pe care ați fost atât de amabil să mi-o împrumutați. Tocmai am aflat că se poate închiria, în condiții avantajoase, un apartament foarte bun la Lucerna - un suedez vrea să-l închirieze, pentru iulie-august, unui compatriot. M-am gândit serios la lucrul acesta. Nu cunosc Lucerna, dar bănuiesc că regiunea trebuie să fie foarte frumoasă (cu Vierwaldstättersee) și că de acolo se poate merge oriunde în Suedia. Nici
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Vom pleca înianuarie cu un cargou norvegian, ne plac mult aceste călătorii lente cu marile cargouri, care îți pemit să meditezi și să citești, chiar să petreci ceasuri plăcute în cazul în care căpitanul este așa cum trebuie. Între timp, toți suedezii capabili emigrează spre paradisul american. Ake Sjöberg tocmai a fost numit profesor de asirologie la Philadelphia, exegeții noștri cei mai buni - șsoțiiț Stendhal, Ahlström4, Gärtner - se află deja acolo. Vă mulțumesc pentru Amintiri, care trebuie să fie pasionante pentru cine
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
folosise la redactarea propriei sale disertații despre societățile războinice indo-iraniene, Der arische Männerbund, Lund, 1938. Pe exemplarul de lucru care i-a aparținut lui Wikander se găsesc subliniate sau marcate numeroase pasaje, între care și cel ce-i prilejuiește savantului suedez referința (singura) la teza lui Eliade chiar în introducere, cf. pp. 4-5: „Prototipul lui Shiva în cadrul civilizației de la Mohenjo-Daro indică liniile generale ale transformării zeului vedic Rudra în zeul actual al hinduismului” - cf. Yoga (1936), p. 298. Referință care, de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se supune câtorva linii majore, paradigmatice pentru constituția disciplinei pe care a susținut-o ca savant,deopotrivă în calitate de vicepreședinte (1950-1960) și președinte (1960-1970) al Asociației Internaționale de Istorie a Religiilor. S-ar putea spune că a fost un Pettazzoni al suedezilor, cu rezerva că asemănarea nu poate fi completă. Pe lângă marile monografii - tratatul de fenomenologie a religiilor, publicat în 1945 și cunoscut grație traducerii germane, istoria religiilor Iranului antic (Les religions de l’Iran, Payot, Paris, 1965) și a maniheismului, seria
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
4, pp. 217-224. Pentru traducerea în limba română a acestui articol, vezi Addendum I. 3. Cu un an în urmă, la 15 februarie 1965, Eliade nota în jurnal: „Primesc după-amiază o scrisoare de la Stig Wikander. Îmi spune, între altele, că suedezii s-au decis să-mi traducă lucrările. Iar el va face traducerea”. Nu intenția, ci în primul rând observația lui Wikander („...cât de refractară rămâne Suedia la gândirea eliadiană...”) avea să fie mai mult decât confirmată în următoarele decenii: în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu l-am putut întâlni căci are brațul drept în ghips și nu poate părăsi apartamentul lui din Uppsala)” - cf. Jurnal II, 15 septembrie 1978. Pentru o altă perspectivă asupra vizitei lui Eliade la Stockholm, vezi și Gabriela Melinescu, Jurnal suedez I (1976-1983), Univers, București, 2000, pp. 105-107. 7. Marita Wikander (n. 1943). În 1962, pentru o scurtă perioadă (august-septembrie), lucrează la Ambasada Suediei de la București. Începe studiile universitare în 1967, specialitatea arte grafice. Între 1970 și 1971 urmează studii în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Weisheit der Indier (Heidelberg, 1808), are relevanță nu doar pentru vârsta aurorală a studiilor de orientalistică și indo-europenistică din marile provincii europene ale acestor studii (Anglia, Germania, Franța), ci și, în particular, pentru configurarea lor în Suedia, unde admirația romanticilor suedezi față de Schlegel a dus până la imortalizarea sa în unul dintre poemele lui Vitalis, Rustningar till Ragnarök (1821). În 1819, Schlegel a revenit asupra ipotezei sale privind patria originară a indo-europenilor într-un articol publicat în Wiener Jahrbücher der Literatur VIII
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aflat nu în India, ci undeva în nordul Persiei, pe teritoriul dintre fluviile Oxus și Jaxartes (Amudaria și Syrdaria, în Uzbekistanul de azi). Doi ani mai târziu, articolul cupricina a fost tradus în suedeză, în Svensk Litteraturtidning (1821), revista romanticilor suedezi uppsalieni, de către profesorul W.Fr. Palmbald. Prin intermediul acestei traduceri au intrat în limba suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis - finala masculină de la Roland Garros, cu Gustavo Kuerten (Guga), brazilianul blond cu origini germane, și suedezul Magnus Norman. În ajun, finala feminină a fost câștigată de Marie Pierce, care aducea trofeul pentru Franța după 30 de ani în istoria turneului. A fost o adevărată apoteoză galică, mai ales că învinsa s-a numit Martina Hingis, nr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multora dintre noi, bolnavi de revelații pe care vrem să le mărturisim neapărat. Dialog cu Inga-Lina Lindqvist, de origine rusă, cu care sunt într-o relație de prietenie, după seara de dans de la Cabaret Sauvage. S-a căsătorit cu un suedez și s-a stabilit la Stockholm. Acum scrie și în suedeză, are publicate câteva cărți de poezie. Tatăl său a fost atașat militar pe la mai multe ambasade, între care și cea din țara ei de adopție. O deranjează - îmi mărturisește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aici, la Riga, răsună neîntrerupt „menuetul” ploii. Excursia în oraș cu autobuzul e compromisă. Ca și planurile cu scăldatul la Dubolta - renumita stațiune balneară de la Marea Baltică. Orașul e frumos, traversăm mai multe poduri, mari și mici, ceea ce-l face pe suedezul Hakan Sandell să spună că Riga seamănă mult cu Stockholmul, doar că e mai mică. Îl cred, pentru că n-am fost în capitala Suediei, dar am aflat că suedezii, ca și germanii, polonezii și, în mod obligatoriu, rușii, au cucerit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
traversăm mai multe poduri, mari și mici, ceea ce-l face pe suedezul Hakan Sandell să spună că Riga seamănă mult cu Stockholmul, doar că e mai mică. Îl cred, pentru că n-am fost în capitala Suediei, dar am aflat că suedezii, ca și germanii, polonezii și, în mod obligatoriu, rușii, au cucerit de nenumărate ori Riga. Multe clădiri vechi. Surpriza și curiozitatea acestei prime plimbări prin oraș este să constat că valuta națională - latul - e mai puternică decât dolarul. Ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu șefele bibliotecii. Tot aici ne reîntâlnim cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone, care ne întâmpinase cu flori pe peronul gării. În sala de conferințe se adună cam vreo 30 de persoane. Începe întâlnirea, cu noi, protagoniștii - trei români și suedezul Hakan Sandell -, așezați în prezidiu. Leons descrie situația de la noi. O ia de la Traian și Decebal. Prea de departe. Vorbește apoi și despre poezia română, din care el și Maria au tradus autori importanți. Leons face pe loc și translarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
CIOBANU, Hakan Sandell și Andrei Bodiu. Vitalie citește un fragment din nuvela Zilele după Oreste, care îl entuziasmează pe Leons Briedis. Cere textul și traduce pentru asistență (e o proză empatică pentru sensibilitatea unor est-europeni, pentru că sublimează niște angoase comune). Suedezul citește o baladă, dar înainte de asta, tulbură scenariul gazdelor, intrând în dialog cu publicul. Are o pronunție de parcă ar cânta. În comentariul de după lectură spune că mizează pe fonetică în construcțiile sale poetice, că folosește arhaisme pentru a crea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acesta adevăratul provincialism al psihologiei noastre în artă și litere, incapabili de a crede până la capăt și oriunde în valorile ce nasc oamenii pământului românesc, îndoiala, de fapt, asupra capacității noastre de a crea artă majoră și universală?! Ungurii sau suedezii, de exemplu - vorbesc de cei care comentează și valorifică creația autohtonă - au oare același complex? Sau polonezii? Nu, nu cred și, de altfel, rezonanța valorilor lor vine în primul rând „de acasă”! Iar artiștii unguri, suedezi sau polonezi, în alte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
germană și o mai spun fiindcă am văzut reacții, din România, evident, care spun că a fost un premiu Nobel mai puțin acoperit de o operă spectaculoasă. O chestie de conjunctură, de vinovăție colectivă a germanilor și de bucurie a suedezilor că ei n-au făcut ce au făcut naziștii germani, și ca urmare deportarea sașilor în minele din Ucraina: acesta-i premiul Nobel al Hertei Müller. O scriitoare care nu iese cu absolut nimic în evidență și care fără Oskar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din Faenza au scris un sonet despre această luptă. Un ziar de limba germană publica pe prima pagină o gravură a lui Krieger, ce înfățișa câmpul de luptă, cu titlul: Adevărata înfățișare a taberei rusești încercuite cu dibăcie de regele suedezilor și care s-a predat, per acord, în ziua de 15 iulie marelui vizir. Relatarea cuprinde și un raport amănunțit, intitulat Traseul adevărat și reproducerea întocmai a taberei moscovite împresurată de turci și tătari împreună cu harturile ce au avut loc
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ca armata să se oprească pe malurile Nistrului, „în așteptarea desfășurării planurilor otomane”, pentru a-i da ragaz să se odihnească după marșul obositor până la Nistru și pentru a-i asigura hrana; să fie cucerit Benderul, care era în stăpânirea suedezilor, apoi acesta să fie întărit și aprovizionat. Țarul Petru I putea, astfel, să păstreze trei puncte de intrare în Moldova: prin Soroca, Bender și Moghilev. Trecerea Nistrului prezenta un risc prea mare, deoarece zona era greu de străbătut, în condițiile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tutunul contra mi-grenelor și papa Gregorio XIII, vindecat acum patru secole cu zeamă de tutun de o boala gravă, "fără leac", pentru gloriile medicale ale vremii. Tutunul, planta din familia Solanacee, originară din "Indiile occiden-tale", a fost încadrată de botanistul suedez Carl von Linné în specia "Nicotiana tabacum", Linné fiind cel care, la 1735, folosește pentru prima oară termenul de "nicotină". În încadrarea tutunului, botanistul suedez s-a folosit de numele diplomatului francez Jean Nicot (1530-1600), cel de care este legată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vremii. Tutunul, planta din familia Solanacee, originară din "Indiile occiden-tale", a fost încadrată de botanistul suedez Carl von Linné în specia "Nicotiana tabacum", Linné fiind cel care, la 1735, folosește pentru prima oară termenul de "nicotină". În încadrarea tutunului, botanistul suedez s-a folosit de numele diplomatului francez Jean Nicot (1530-1600), cel de care este legată aducerea tutunului din Portugalia în Franța, la 1559. Ambasador la Lisabona în perioada 1559-1561, cu misiu-nea specială de a intermedia căsătoria din-tre prințesa Margarita de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]