654 matches
-
merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat zdrențele uniformei și pune un bandaj curat peste rană. Un gest mai mult umanitar, amândoi știu acest lucrul. Glonțul exploziv făcuse adevărate ravagii în abdomenul lui Suflețel. Sanitarul pleacă grăbit la un alt rănit. E grav, dom' locotenent? Nu, o rană oarecare. Gata, pentru tine războiul s-a terminat. Ajungi la spital și după ce te faci bine, venim la primul tău concert. Ai uitat că ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimic, nu-i nimic! bâiguia prințul în toate părțile, cu același zâmbet nepotrivit situației. — Și-o să se căiască! strigă Rogojin. O să-ți fie rușine, Ganka, că ai jignit o asemenea... oaie (nu fusese în stare să găsească alt cuvânt)! Prințe, suflețelule, lasă-i în plata Domnului; lasă-i baltă, hai cu mine! O să vezi cât te iubește Rogojin. Și Nastasia Filippovna era surprinsă de fapta lui Ganea și de răspunsul prințului. Fața ei, de obicei palidă și îngândurată, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ei frică, în pofida romantismului. Totul până la o anumită limită, n-o veți depăși niciodată pentru că toate sunteți la fel. — Aglaiei i s-ar fi făcut frică? explodă Varia, privindu-și cu dispreț fratele. Văd că, totuși, mârșav ți-e suflețelul! Voi toți nu faceți nici cât negru sub unghie. Chiar dacă-i caraghioasă și ciudată, în schimb e mai onestă de o mie de ori decât voi toți. — Bine, nu-i nimic, nu te supăra, mormăi iarăși Ganea, mulțumit de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părere. „Zău că nu-s scumpe. Alt pungaș v-ar înșela, v-ar vinde niște porcării în loc de suflete. Ale mele-s toate unul și unul, pe alese: ba meșteri, ba țărani zdraveni“. Și mi se apucă Sobakevici să descrie fiecare suflețel mort, de rămâi cu gura căscată. Îi ia la rând și-i descrie în culori atât de vii, încât ai impresia că ești într-o altă lume. Îi descrie pe fiecare în parte, de parcă ar fi sfinții de pe iconostas: ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
spre Mona și ea se îndepărtează, panicată puțin. Mi-o fi citit gîndurile ascunse? O servesc, ca de obicei, cu ceva bun, dar sînt refuzat categoric. Vicleșugul meu mi se pare hidos și am mustrări de conștiință. Mona e un suflețel delicat și este atît de fragilă! Doar aș fi mîngîiat-o puțin, nu i-aș fi făcut nimic rău. Ceva însă mă îmboldea să insist în stratagema mea, s-o prind, s-o dezmierd puțin și apoi, generos, s-o las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca tine, m-ar fi iubit și pe mine. Dumnezeule! Are doar șase anișori. Îmi dau lacrimile cînd îi văd ochișorii gata să plîngă. O mîngîi. Se lipește de mine și simt cum căldura corpului meu se transferă în micuțul suflețel care respiră regulat, calm. Nu-i bine să intervii în regulile locului. Nu sînt un trimis să aduc fericirea pe pămînt. Beau cafeaua cu fetița în brațe. Nu vrea să plece de la mine. Presimt că acolo, în acel nefericit apartament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai subtilă, în funcție de calitatea posesorului (fericirea de a dărui, de a aduce bucurii altora, de a face opere de binefacere, de a crea instituții, pe scurt, de a-i face fericiți pe alții). Că banii nu îți umblă, neapărat, la suflețel, că faptul de a avea bani nu garantează nici liniștea lăuntrică, nici căsnicia ideală, nici buna dispoziție, nici sănătatea, nici înțelegerea superioară a lucrurilor e adevărat. Dar există vreo sursă lumească a unor astfel de „bunuri“? E sărăcia mai productivă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deși cu suflet, o produce pe aceea vie, printr’o structurare internă, Însoțită evident, prin plusul În organizare, de o emanație negentropică accentuată. Plantă sau animal - desigur inferior - n’are importanță, treaba e la fel, atâta doar că În ceea ce privește calitatea, suflețelele lor sunt opuse; ceva În felul Îngerului și demonului... ambii cu aceeași origine mitică. Spuneam că evoluția a Îmbrăcat cele mai diverse haine; dar, Întotdeauna reluând În forme, adică stofe superioare, vechea croială. Și atunci, să privim mai departe cazul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fost și ancestralul coacervat de acum mai bine de trei miliarde de ani și mineralul, cristal dacă vreți, de până la el. Totuși planta... Desigur, aș putea arăta că ea are tangență cu acea lume paralelă căci posedă esențialul, adică un suflețel, citând Înțelepciunea adunată de popor milenii la rând, știind că arborele e viu și nu poate fi tăiat până nu i se cere iertare și i se explică - nu râdeți! - nevoia ca el să-și sacrifice viața, cu promisiunea că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se explică - nu râdeți! - nevoia ca el să-și sacrifice viața, cu promisiunea că astfel va deveni ceva mai dihai: casa În care se va naște un prunc... Cred sincer așa dar, pentru domniile voastre voi ucide planta, căci doar așa suflețelul ei se va detașa și-l voi putea prinde Într’o „plasă“ iscusită: o substanță care, Înglobându-l și echilibrându-se cu el, va deveni o alta, pe care pragmatica chimie o poate decela. Ce dovadă poate fi mai bună
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e deja pregătit, implicit are premoniție. E motivul pentru care eu fug ca dracu’ de tămâie de la a-mi tenta viitorul. Pentru a nu provoca ceva; plătit de altul. Din micul prieten al „pacientului“ meu a plecat atunci ceva. Un suflețel. Și n’am putut rezista tentației de a obține o dovadă palpabilă. Nu pot ucide. Prefer să lucrez cu plante care, vorba unui bun prieten, nu țipă. Vorbă cu care mă Împunge adesea și la care replic la fel de adesea că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oricine pe lumea asta ucide hrănindu se. Chiar și yoghinul, mâncând grâu Încolțit. Și am ucis crud, adică până la ultima celulă - am mijloace pentru așa ceva - niște plăntuțe; de secară. Iar substanța cea miraculoasă a Înglobat incredibil de mult biocâmp - esența, suflețelul acelor plăntuțe - incredibil dacă eu, iar nu o analiză de laborator aș fi simțit-o. Dar suflet n’au doar plantele. Ei bine, o nevie reacție chimică mi-a dovedit, prin aceeași substanță „miraculoasă“, menită a fi martor că, pe măsură ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care se degradează ascultând de o lege imuabilă: creșterea entropiei. Iar acea esență captă un rol evolutiv, construind o lume a viitorului, În care nu substanța, degradată zi de zi, Îi va fi definitorie, ci informația, suma complexă a multor suflețele. Dacă ați perceput vorbele mele ca pe un arid raport științific, nu mă supăr. Pot spune că am vrut-o chiar. Dar culoare, gazetărească, tot veți obține. De la ceilalți contributori ai acestei ediții a Mileniumului. „Milenium“, 24 martie 2001, ora
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
manifestat ca biocâmp, așa ceva e propriu nu doar ființelor cu care Împărțim locul sub Soare, dar și - În accepțiunea curentă - neviului, pietrei de pildă. Experimentul, cât se poate de pragmantic, o demonstrează cu prisosință. Și, pe cât de mici sunt aceste suflețele, În raport cu noi ori chiar celelalte ființe, pe atâta sunt de complexe. Lucru de care ar fi bine să ținem seama - chiar o 74 Lucian Teodosiu 149 făceam cândva, când nu eram atât de „civilizați“, o fac mereu celelalte ființe - căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În care mai erai Înțelept, și nu te gândeai să mergi la piață să-ți cumperi un pisoi. Cum te-ai dus să cumperi alte suflete. Ai uitat cei 24.000 cu care ți-ai adjudecat 400 de grame de suflețel? Din semințele menite torturii În experimentele tale. Ești În stare să cumperi și tone de suflet - spui tu „teren experimental“; noroc că n’ai cu ce. - Ce? Și ăla are suflet? - Desigur. Nu uita că acolo nu cumperi o suprafață
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zgârâia cât mai tare, căci am văzut multe. Precum ceea ce urmează. 33. Vagabonzi și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la prietenul meu cercetător: de vină e poluarea, la care biata ciupercă Încearcă să se adapteze. Pe seama ciupercilor trăiesc mulțime de animăluțe de prin pădure. Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun cu lăbuța pe suflețel - e că ciuperca toxică are un biocâmp deficitar, pe când cea comestibilă unul excedentar, iar animăluțul - vreun viezure - simte asta. Al doilea e că toxinele ciupercii nu’s propriu-zis otravă, ci „avertisment“: lucrează asupra sistemului nervos, declanșând voma ori vreo halucinație
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acolo la bunica Odi, în Brăila atât de dragă mamei mele. Poate de aceea mama îmi spune de fiecare dată cu aceeași constanță în faptă și emoție în cuvintele rostite - „Primii pași nu se uită, au rămas acolo undeva în suflețelul tău și te vor aduce mereu înapoi, ca și cum ți-ai hrăni propriile rădăcini.” La început nu prea înțelegeam ce vrea să spună mama, acum însă am prins rostul și mesajul cuvintelor sale. Revin de fiecare dată cu aceeași plăcere și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
dată și imediat își poate crea o impresie despre mine și despre sufletul meu, plin de culoare și muzică. Însă, cu toate acestea, mi-am dat seama de-a lungul timpului și chiar de pe acum că nu sunt decât un suflețel mic într-o lume atât de mare. Irena Mălășinc COLINDĂTORII În ajun de Anul Nou, mama cânta în timp ce frâmânta aluatul pentru cozonaci. În bucătărie, mirosea a vanilie și scorțișoară, iar afară ningea îndesat.Andrei privea la fereastră cum cădeau fulgii
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
în care tu, autorul, "scâncești jalnic plecarea iubitei, dragostea măruntă, egoistă. Vezi în negru tot și toate ți par amare. În stihul tău e numai oftat, păragină și-o toamnă posomorâtă, funerară. (...) și nu știi pleca urechea decât la ciripitul suflețelului tău bolnav". E un apel adresat în primul rând colaboratorilor revistei. Tematica aceasta socială pare a fi mult mai interesantă în ochii celor de la Cadran decât stilul "cursiv și îngrijit", așa cum sugera și titlul, articolul e o invitație care împrumută
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui de elevi înșirați de a lungul drumului cât ținea școala, toți cu lumânări aprinse în mâini, în poziție de drepți, dădeau onorul doamnei învățătoare Olga Grosu. Înălțătoare ofrandă de iubire și respect din partea unui suflet elevat și a unor suflețele nevinovate. Mulțumesc, Nelu Munteanu, pentru tot ce ai făcut pentru Frasin și pentru onoarea lui. Familia Ulian a venit în Frasin cam pe vremea când eram în clasa a VI-a. O pereche frumoasă, el înalt, prezentabil, ea mignonă, fină
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
cânta, Arambașa ne-o afla, Și el, dac-o auzi, De prin codri c-o ieși Cu tine că s-o lupta Și pe mine m-o lua? ................................ Cântă, mândro, nu tăcea, Că mi-o fi cântecul tău Drag ca suflețelul meu". Ea se supune și cântă. Precum Demodoc, care avea o voce atât de frumoasă încât făcea să tremure grinzile, vocea Anei este atât de frumoasă încât răzbate ca un fulger prin pădure și face copacii să se plece. Arambașa
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
apocaliptic. Cea de-a doua interpretare a fost provocată de apelul aceluiași părinte. Pașapoartele biometrice ar ține de existența unui "întreg plan diabolic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului". Ajungi ca într-un final să-ți pecetluiești suflețelul cu semnul fiarei maleficul număr 666. Din fericire, subiectul a suscitat o dezbatere publică absolut binevenită. Mă refer la cea organizată de Asociația Ziariștilor și Editorilor Creștini (AZEC) la Sala Radio din București în 22 ianuarie 2009. Au participat ziariști
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
au prezentat de către specialiștii ieșeni și din întreaga țară peste 100 de lucrări și referate, ce au abordat științific probleme majore ale funcționării instalațiilor electrice. Odată cu numire în funcția de inginer-șef al IRE Iași a d-lui ing. NICOLAE SUFLEȚEL, absolvent al promoției 1959, cel care s-a străduit să primenească și să modernizeze toate categoriile de instalații ale întreprinderii, colaborarea cu Facultatea de Electrotehnică a căpătat noi valențe în direcția stabilirii strategiei de dezvoltare a rețelelor și a adâncirii
ACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ IEŞEANĂ ÎN ANII CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]