KorAP: Find »[drukola/base=suge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...118 >

2,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O urmărește cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă burta așa cum stă acum În profil cu omoplații ieșiți și cu fesele teșite parcă i-ar fi răsucit cineva capul și i-a mutat fața la spate poți ușor să-i confunzi burta cu fundul rău ne mai schimbăm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Îl priveam cum vine spre mine și din el s-a decupat un alt Rudolf B. femeie fără barbă și cu sînii foarte mari. R.B. bărbatul a trîntit-o pe R.B. femeia În mijlocul curții pe asfalt și a Început să-i sugă sînii. Mai la o parte pe iarbă ședea Gerda și legăna un copil. Atunci din spatele școlii a apărut un domn scund și foarte slab, Într-un costum negru. Mergea fără să Înainteze - era domnul K. CÎnd m-am trezit mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
alcătuiesc Îți sînt restituite. Te regăsești intact și atît de diferit de ceea ce ai vrut să știi că ești, Încît Începi să-ți lingi propria vedenie nerăbdător să descoperi din nou cu scîrbă și adorație gustul țîței din care ai supt. Nu Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile voastre văzînd-o, ce povești veți urzi pentru ca spațiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
alta. În fiecare clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

Cavaleri, cai și câini de vânătoare începuseră să alerge în imaginara mea pădure plină de mister. Mi se părea că văd sufletele animalelor ucise rătăcind pe aici și pe acolo, în drum spre lumea cealaltă, cu contururi albastre în jurul corpurilor supte parcă de o nouă stare. Cavalerii care își exersaseră arta războiului o viață întreagă sfârșiseră prin a cădea în somnul de veci pe spatele cailor, ca într-un mormânt vertical. Era pace în lume, dar în același timp război. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
din desenele lui Willy von Beckerath (Brahms als dirigent, 1893-1894). Lângă el avea o nemțoaică, o cântăreață nouă, Blanca. Era lungă și subțire ca un sparanghel și capul ei blond semăna cu un nod. Oleg își neteza barba și-și sugea buzele roșii. Uneori mâna fină de evreu rus ce exersa muzica de generații cobora pe caftanul negru și apoi pe borurile pălăriei de catifea. Erau gesturi de om îngrijorat de faptul că Blanca, îmbrăcată în roșu, cu o blană de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care săreau țipând, dar vădit fascinați de foc, cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic energia, dându-le în schimb iluzii care se spărgeau imediat ca baloanele de săpun. Incendiul îi amintea lui Rudi de război, de al doilea război mondial, anul lui cel mai greu și al țării sale, Bucovina, anul pogromurilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
știrb înseamnă începutul decăderii. Observasem mai demult la soțul meu o schimbare pe fața lui de dansator al păsării. Acum schimbarea se accelerase. Încă din copilărie bănuisem că moartea se ascunde în oameni ca sâmburii într-un fruct zemos. Sâmburii sug carnea fructului și deodată corpul se usucă și cade când ne așteptăm mai puțin. Cu toate astea continuăm să ne privim ca pe niște ființe eterne și fața celui iubit ca pe un peisaj mișcător. Peisaj în care părul legănat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

-l după ceafă. Bobby Teleferic răcni, îngrijorat. Astfel contorsionat, lui Michael îi scăpă privirea pe una dintre numeroasele reviste porno răvășite pe podea. Se înflăcără pe loc, uitând că în mod normal ar fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de moarte pe Teleferic. Lui Clossettino nici că-i păsă. Începu să-și desfacă nasturii de la sacou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
tăcu brusc, fără a se putea opri însă de la a privi stelele cu o ură nemărginită. Cu o privire atât de dură, încât dacă ar fi fost ațintită asupra unui om, acesta ar fi fost ucis pe loc, sorbindu-se, sugându-se din calea vieții. Clătinându-se, învins, Clossettino mai spuse doar atât: - Robert. Iar Robert. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH teaser/setup Abdulah Ramazi se născuse în Londra în urmă cu numai optsprezece ani, în familia unor negustori pakistanezi de smochine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
întrebă Luca. Evident, Emil nu răspunse, pentru că ori îi era, ca de obicei, mult prea lene, ori i se rupea pula de tot ceea ce se-ntâmpla în jurul lui. - Da? făcu într-un târziu, scârbit. - Omule, aș vrea să ți-o sug, îndrăzni Luca. Te rog, lasă-mă, trebuie. Vreau. - Du-te, bă-n pizda mătii dă nebun, îl huidui Cioran, cu mult mai scârbit decât înainte. Ce pula mea vrei? - Exact asta vreau, Emile, exact asta vreau, îți vreau pula, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
îndrăzni Luca. Te rog, lasă-mă, trebuie. Vreau. - Du-te, bă-n pizda mătii dă nebun, îl huidui Cioran, cu mult mai scârbit decât înainte. Ce pula mea vrei? - Exact asta vreau, Emile, exact asta vreau, îți vreau pula, să sug pula, asta vreau!! se tângui Luca, cu mult mai breaz, parcă, decât până atunci. Cioran înlemni. Trăia totuși un vis urât, la care nu se gândise în nici una dintre diatribele sale. - Tu vorbești serios? - Da, lăcrimă cel de lângă el. - Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Cioran uluit. Iar eu credeam că așa ceva nu e posibil! Adică cineva să fie mai nebun decât mine. Credeam că sunt singurul... - Bătrâne, te rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu’ ceva, numa’ nu mai sta așa ca un bou! Emil se simți pentru prima dată în viață stingher. Așa că, vreme de o secundă, se lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
e posibil! Adică cineva să fie mai nebun decât mine. Credeam că sunt singurul... - Bătrâne, te rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu’ ceva, numa’ nu mai sta așa ca un bou! Emil se simți pentru prima dată în viață stingher. Așa că, vreme de o secundă, se lăsă păcălit de viclenia lui Luca, întrebându-se dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
imediat și, asemeni unui cățel ce-și apără osul, Luca începu să ronțăie pula lui Cioran chiar sub privirile stupefiate ale acestuia. - Bă!!! urlă geniul. Dă-mi pula-napoi, dobitocule! Și nu mai mușca din ea!! Ai zis c-o sugi doar!! Luca îl privi parșiv. - Vrei să nu mai mușc dân ea? Bănuiesc că știi ce trebuie să faci pentru asta, nu? Cioran înlemni. Cunoștea acest gen de șantaj chiar de la Luca, pentru că-l mai amenințase de câteva ori în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
plimbându-se agale prin marile orașe ale lumii, Londra, Paris, New York, Milano sau Madrid, el era adulat și asaltat de mii și mii de oameni. - O, domnule Luca, zbierau mii de femei. Cât de genial sunteți! Lăsați-ne să vă sugem pula! Cât de bine scrieți! - Așa e, așa e, încuviința Luca, trecând mai departe, ce pula mea. Normal că scriu bine. Ați citit Syllogismes de l’amertume? - Da, da!!! - Și? - Vrem să-ți sugem pula!!!! urlau oamenii din zeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
genial sunteți! Lăsați-ne să vă sugem pula! Cât de bine scrieți! - Așa e, așa e, încuviința Luca, trecând mai departe, ce pula mea. Normal că scriu bine. Ați citit Syllogismes de l’amertume? - Da, da!!! - Și? - Vrem să-ți sugem pula!!!! urlau oamenii din zeci de mii de piepturi. Lucru care se și-ntâmpla, pentru că aproape instantaneu Luca se oprea, iar în dreptul membrului său se forma la fel de instantaneu o coadă de vreo zece mii de suflete. - Pe rând, pe rând, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
de suflete. - Pe rând, pe rând, că e timp, spunea Luca, fumându-și țigările de foi. La un moment dat, în dreptul său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură moșul, cu gura pungă. - Mă cheamă Luca, nu Cioran!! urlă Dinulescu. Te ucid!!! Cioran nu există!!! Lumea din spate se agita, încercând să-l doboare pe moș. - Dar v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
și reușind să reziste valului imens de muiști ce se-apropia din spate. Pe toate! L’inconvénient d’être né, Écartèlement, Précis de decomposition... Sunt geniale! - Știu, spuse Luca, mândru, doar eu le-am scris. - Și-atunci pot să vă sug pula? - Să zicem. Hai, dă-te-n pula mea, trej’ la muie. Luca nu observă însă licărul straniu din ochii bătrânului în timp ce acesta se pleca, umil. Nici șurubelnița pe care-o avea în mâna dreaptă pentru a-i deșuruba pula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei care i se aplicase abia acum începea să se întrezărească. - Nici azi nu se dă salariul, îl anunță rânjind doamna Palade peste două săptămâni, în biroul ei. - Înțeleg, zise Abdulah, cu fața suptă de foame. Și totuși, nu credeți că... Deodată, un zgomot necunoscut îl opri brusc. Părea că orăcăise o broască și în același timp se bășise un urs. Intrigați, Abdulah și doamna Palade se uitară în toate părțile, încercând să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

crud pe față, dacă el, Stein, crede în crimele rituale. Stein zâmbi și el, la rându-i, dar, văzându-i zâmbetul, inima mi se strânse. - Nouă, evreilor, răspunse Stein, nu ne place să vărsăm sânge de om. Preferăm să-l sugem. Nimic de făcut, trebuie să fim europeni, nu-i așa? În momentul acela, Burkeviț, care se afla și el prin apropiere, ne luă pe toți prin surprindere. Trecu peste consemn, adresându-se lui Stein. - Nu cumva, dumneavoastră, domnule Stein, v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
aruncai jos și o călcai în picioare, de parcă aș fi fost posesorul unei duzini întregi de cămăși. Apoi, pe când mă bărbieream, m-am tăiat, dar am continuat să dau cu briciul peste tăietură; îmi umflai pieptul la limită și-mi supsei burta, pretinzând în sinea mea că, într-adevăr, această siluetă excepțională este ținuta mea obișnuită. Când am fost servit cu cafeaua, am dat-o la o parte, capricios ca un copil, deși mirosea frumos și tare aș fi vrut s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
luă cu capătul periuței de dinți puțin praf și, ținându-mă pe după umeri, mă trase ușor spre sine. Îi vedeam fața de foarte aproape. Ochii îi ardeau, umezi și strălucitori, buzele i se mișcau necontenit fără să se deschidă, de parcă sugea zahăr candel. - Am să apropii asta de nara ta, iar tu ai să tragi, asta-i tot, spuse Mik, ridicând periuța cu mare atenție. Și, imediat ce, la apropierea periuței, dădui să trag pe nas, Mik exclamă: Ei, la naiba, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
să nu mă strâmb. Ochii ei de un albastru murdar erau acum negri, doar o bandă îngustă albastră înconjura pupila lor neagră, îngrozitor de dilatată. Ca și Mik, își mișca buzele continuu, lingându-și-le. Am vrut să întreb ce tot sug ei acolo, dar, exact în momentul când m-am hotărât s-o fac, după ce-i plasă periuța lui Mik și după ce aranja praful meu, Nelly o porni repede, repede spre ușă. Acolo, întorcându-se spre mine spuse: Ies o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

ceva mai mult decât la bani, aceasta era viața lui proprie. Nu intenționa deloc să sfârșească răpus de un glonț, în timp ce se afla în slujba cine știe cărui mafiot ori om de afaceri dubios. Boris nu era un om care să-și sugă de sub unghii, cheltuia destul de mult însă, de la o vreme încoace, începuse să fie frământat de gândul că tinerețea trecuse. În meseria lui nu era loc pentru bărbați bătrâni. Știa că, nu peste mult timp, va trebui să se retragă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]