726 matches
-
pe loc furia tânărului, izbucnind în suspine, începând să "plângă ca un bebeluș". Chiar dacă nu renunță să-și "verse amarul și frustrarea", Stingo, care nu este un monstru, nu poate decât să se înmoaie. Mișcat de spectacolul fetei sufocate de sughițuri și smiorcăieli, ajunge chiar să-i întindă un șervețel. Furia sa cedează locul unui soi de buimăceală, unei placidități pasive și fataliste. Se simte cu atât mai abătut cu cât curând începe pentru el un nou coșmar, cel al duhovnicului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
punerea la îndoială a cognițiilor și în expunerea gradată. Este important să întrebăm despre tipurile jenante de simptome pe care pacienții nu le vor dezvălui de bună voie deoarece se tem de evaluarea negativă: teama de vomitare, urinare, defecare, incontinență, sughiț, flatulență. Instrumentele de evaluare Există cîteva instrumente de diagnostic temeinice și valide disponibile în utilizarea criteriilor DSM-IV și ICD-10 (inclusiv Structured Clinical Interview for DSM-IV Axis I Disorders SCID, Anxiety Disorders Interview Schedule for DSM-IV ADIS-IV și Composite International Diagnostic
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sus a satului. Dintr-o dată mama mă lua de subsuori și mă-ntorcea din drum. Tata mă aștepta în gangul primăriei și mă prelua. Simțeam că ceva nu e în ordine. Mă introducea în biroul său în timp ce plânsul meu cu sughițuri se făcea auzit în toate încăperile. Domn' Silvestru și-a adus-o pe cea mică la injecție, își dădeau cu părere de rău salariații de prin birouri. Tata nu mai știa cum să mă îmbuneze. Spunea că n o să mă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ceva! N am reușit să intru bine în odaie că mama m-a înșfăcat de cozi și-a prins a mă învârti. Unde i acul de mașină? Cu ce îți voi coase rochița de duminică? Am început să plâng cu sughițuri și-am fugit în livadă. Acolo am stat până s-a înnoptat. Tata a venit să mă îmbuneze și să mă aducă în casă. De pedeapsă însă n-am scăpat. Mama a hotărât: O săptămână încheiată n-ai să pleci
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
câteva... sau mă lua de păr, mi-ar fi trecut mai repede. Dar așa, nu știam ce să fac! Mâncarea nu-mi aluneca pe gât, în nici un fel și deodată m-am trezit sărutându-i mâna și zicându-i printre sughițuri: Pedepsește-mă mamă că merit! Scrânciobul e de vină. Și într adevăr, el era pricina. Nu știu ce-au vorbit toată seara mama cu tata, că a doua zi de dimineață Coste de pe lan (ce se pricepea bine la lemn
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la noi. S-au pierdut imediat în zarea fără sfârșit. L-am îmbrățișat pe tata și i-am zis printre lacrimi și sughițuri: Puișorii mei au plecat! I-am pierdut pentru totdeauna. Nu-i adevărat! mi-a explicat tata. Se vor întoarce sigur, la primăvară. Trebuie să avem grijă ca păsările care rămân la noi să nu le distrugă peste iarnă cuibul. Suspinând
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-au prezentat ultimii în fața binefăcătorului. Fiecare dintre noi, când intra în posesia rației de telemea, spunea, invariabil, același text: Mulțumim frumos, moș Butu, bogdaproste! Mama era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci! Ești vădană cu șase copii, ce Dumnezeu!! Gata, lasă, hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fusese bucuria și mândria lui: frumoasă, deșteaptă, vrednică. Cizmele tatei erau mereu strălucitoare. Silvia se îngrijea de ele cu drag, cu pasiune și seriozitate. Tata, într-un acces de slăbiciune, își dăduse drumul întregii sale suferințe și acum plângea cu sughițuri și gemete venite din zonele cele mai adânci ale ființei sale. Cu mâinile încleștate pe stinghia scării fixe ce ducea spre pod, își rezemase capul de marginea ei, pe când trupul lui mare și frumos era străbătut de convulsii incontrolabile. Umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de fumul lumânărilor, de nesomn și de lacrimile care-i curgeau pe obraz, l-au speriat cumplit pe Mircea. Țile, ce s-a întâmplat? Spune! Babica, babica mea cea bună... s-a dus... Și a început să plângă copilărește, cu sughițuri neîntrerupte, care-i zguduiau corpul. Mircea s-a aplecat, l-a cuprins cu brațele pe după umeri, încercând să-l potolească. Îmi pare atât de rău, o, Doamne! Țile! Țile! Țile! Copiii aceștia sufereau. Se aflau în fața unei realități crude, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ținându-se singur în brațe și jelind sau apucându-se puternic de păr și aproape smulgându-l. Durerea era atât de mare, încât nici nu se mai putea ridica și nici nu putea respira bine, înecându-se printre suspine și sughițuri. Plămânii îl strângeau ca un lanț. Inima îi bătea haotic. Toți mușchii îi tremurau și nu era capabil să scoată pe gură un cuvânt, doar urlete. Urlete fără sens care se pierdeau printre copacii dărâmați, scoși cu totul din rădăcini
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
este o marcă a distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai moderne ale Frondei, ale cardinalului și ale celor trei mușchetari, din vremea când mai-marii Bisericii erau încă prinți de capă și spadă iar purpura era de culoarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Românul cu doi prieteni.. A cumpărat omul o pălărie, deci trebue să dee adălmaș. Bun. Hai înnapoi, să bem adălmașul la d. Strul. Intră la d. Strul, cer o jumătate de ocă de rachiu și cinstesc. Ține, fine; na, cumătre; sughiț bun la cumătra. Și cum vorbeau mai înfierbântați și cum badea Dinu se tot uita cu mândrie la pălărie, iată și jupânul. "A! Bade Costache, ți-ai luat pălărie... Și bei și adălmașul... Da mie ce mi se cuvine nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
emoție, s-a dus și fără să poată articula vreun cuvânt, i-a arătat soției ochelarii. În aceeași clipă a izbucnit și ea într-un plâns amar. S-au dus amândoi în camera copilului, care întins în pat, plângea cu sughițuri. Tăticul a greșit și a venit să-și ceară iertare. Mă ierți fiule? Te iert,... tăticule... A răspuns copilul printre suspine... Din păcate, în multe familii se consideră și astăzi bătaia, violența, ca mijloace eficiente și necesare pentru educație. Mulți
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
an premiul întâi. Mircea se apropie de poarta casei și începe să strige întâi destul de fără vlagă, apoi din ce în ce mai cu îndrăzneală: Nea Toma, nea Tomiță. Nici un răspuns. Nu se dă bătut. Iar și iar încearcă. Degeaba. Eu deja plâng cu sughițuri pe care nu reușesc să mi le maschez. Într-un târziu, când ne pierduserăm orice speranță, nea Tomiță se arată la față. Doamne ajută, îmi zic. Omul se uită la noi neîncrezător și chiar amenințător parcă: are o barbă albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
l-a examinat i-a dat vestea cea proastă. Avea să crească în continuare. Într-o zi, Sofica s-a lăsat în genunchi în fața lui și s-a pus pe plâns. „Bate-mă, omoară-mă, Iliuță - a zis ea printre sughițuri -, eu sunt de vină. În nemernicia mea, c-am dorit ca orice muiere bărbați înalți și m-am ales cu un soț scurt, ți-am pus decoct de brânca ursului în ceai. Am citit într-o revistă că ajută la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai putut rezista. Din băiatul ironic și sigur pe el de adineauri, când glumea pe socoteala căzăturilor mele, devenise deodată atât de tulburat și de înfricoșat la vederea mea chircit și încovrigat aidoma fetusului pe pământul țepos, încât plângea cu sughițuri deasupra mea încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să mă aducă pe linia de plutire. Titi, Titi, să nu mori, Titi! Auzi? Auzi? Auzi ce-ți spun? Scoală-te! Scoală-te! Și plângea în cascade sonore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
n-aș fi vrut să le traduc au fost puține, pentru că, în general, editurile îmi dădeau să aleg. Aveau o purtare cavalerească și se consultau cu mine cu privire la ce mi-ar fi plăcut să traduc. Am avut și câteva mici sughițuri, dar asta doar în prima parte a carierei. De exemplu, am tradus o carte căreia i-am uitat autorul, dar căreia îi țin minte titlul: Fiii minerului. R.P. Să-l reperăm, cu ajutorul Sfântului Google. Iată-l: Len Doherty, Fiii minerului
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
întărit, și astfel Tatăl și Fiul, trimițându-L pe Duhul Sfânt, toate cele trei Persoane au confirmat această misiune. Atunci, intrând în cea mai mare evlavie și îndepărtând orice poftă de a privi mai mult la acestea, cu lacrimi și sughițuri 1, am făcut Tatălui ofranda de a nu avea nimic, în genunchi și cu lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai mare evlavie și îndepărtând orice poftă de a privi mai mult la acestea, cu lacrimi și sughițuri 1, am făcut Tatălui ofranda de a nu avea nimic, în genunchi și cu lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei și a harurilor pe care le-am primit. După ce m-am ridicat, evlavia și sughițurile nu au încetat, ele venind în momentul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi și sughițuri 1, am făcut Tatălui ofranda de a nu avea nimic, în genunchi și cu lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei și a harurilor pe care le-am primit. După ce m-am ridicat, evlavia și sughițurile nu au încetat, ele venind în momentul în care am făcut ofranda de a nu avea nimic, venind pentru a consfinți, adeveri etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi care îmi coborau pe față și cu sughițuri în momentul ofrandei; aproape că nu m-am putut ridica apoi din cauza lacrimilor, a sughițurilor, a evlaviei și a harurilor pe care le-am primit. După ce m-am ridicat, evlavia și sughițurile nu au încetat, ele venind în momentul în care am făcut ofranda de a nu avea nimic, venind pentru a consfinți, adeveri etc. Apoi, câteva clipe mai târziu, umblând și amintindu-mi de trecut, o nouă mișcare lăuntrică spre evlavie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
renunțatț să celebrez liturghia în cinstea lor toată săptămâna, făcând pocăință printr-o astfel de lipsire; am fost cuprins de o evlavie deosebit de mare și de multe și nestăvilite lacrimi, atât în rugăciune, cât și îmbrăcându-mă, și, cu multe sughițuri, simțind că Mama și Fiul mijlocesc, am simțit o convingere nestrămutată că Veșnicul Părinte îmi va reda starea de dinainte. Apoi, înainte de liturghie, în timpul ei și după șam simțitț o mare evlavie, cu multe și nestăvilite lacrimi, văzând și simțindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-I la fel pe mijlocitori, multă evlavie și înălțare a minții, și cu o vădită liniște. Apoi, pregătindu-mă să ies din cameră, nu puține lacrimi și mișcări lăuntrice. Apoi, înainte de liturghie, în timpul ei și după, belșug de lacrimi, evlavie, sughițuri adânci, deseori neputând lua cuvântul fără a-mi pierde glasul, cu multe priceperi spirituale, găsind multă trecere la Tatăl, când Îl chemam așa cum Îl cheamă liturghia și cu multă încredințare și nădejde că voi dobândi ceea ce am pierdut, simțindu-L
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
noastră se ascundea dinaintea mea și nu găseam evlavie nici la ea, nici în cele de mai sus. Într-o clipă, căutând mai sus, căci pe Stăpâna noastră nu o aflam, îmi veni o mare mișcare de lacrimi îmbelșugate și sughițuri, cu un fel de vedere și simțire că Tatăl ceresc mi se arăta binevoitor și dulce, într-atât încât îmi făcea semn că I-ar fi bineplăcut să fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]