728 matches
-
carnețelul plin de păcate. Erjika îi flutura sub nas Creței povestea ei, iar eu nu aveam argumente să o infirm. Fusesem acolo și avusesem parte de primul preludiu din viață. Ce-ai căutat în patul ei? mă întreba Creața printre sughițuri de plâns. Stăteam cu ochii coborâți în pământ simțind prostia cum mă apasă ca o haină îmbibată de ploi. Cui îi păsa că n-am vrut să rămân singur în cameră și cine să mă creadă că n-am ajuns
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se dea la o parte. O să rămânem prieteni dacă el o să accepte, i-am zis, cu toate că puțini pot să creadă că între persoane de sex opus pot exista și astfel de relații sincere. Mereu o să rămânem prieteni, îmi zicea printre sughițuri. Știi seara când am dansat amândoi? Pe banca aceea ruptă, mă gândeam cum să închei socotelile cu lumea... și ai apărut tu. Nu mai vedeam rostul meu pe pământ, totul devenise prea sumbru și totuși, uite, azi soarele a reapărut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o iubești cu adevărat pe Creața să lupți pentru ea, să-i spui tot ce simți, sau dacă te minți, e mai bine să o uiți și să o iei de la capăt cu alta, așa cum fac eu, îmi zise printre sughițuri de plâns. Toți merităm câte o șansă și toți trebuie să ne trăim viața așa după cum simțim. Îi ștergeam lacrimile de pe obraz iar ea se văita ca un copil. Acum să mergem acasă!... vreau să râzi, fiindcă nu te măriți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu ce discutam, izbucni: Erjika e de vină, nu-i așa? O urăsc și promit că o s-o încurce și ea. Mi te-a luat intenționat fiindcă știa cât de mult țin la tine. Vă urăsc pe toți, spuse printre sughițuri de plâns și făcând stânga împrejur se năpusti asupra bagajelor ei, înhățându-le din mers ca un uliu care și-a localizat prada. Le împrăștie pe jos, în camera de cămin, apoi se aruncă în pat, cu mâinile la ochi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
propria-mi milă. Dar plângeam cu adevărat și asta era esențialul. Am simțit ca prin vis o ușoară atingere pe umăr: ― Ce faci? Plîngi? Ce ți-a venit? N-o ascultam. Dimpotrivă, mustrarea ei gingașă mă întărîta și mai rău. Sughițurile îmi scuturau trupul, iar pâraiele de lacrimi îmi inundaseră fața. Mi se păru că aud o voce alintătoare, ca printr-un perete de vată. ― Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Și spunând acestea, Mihaela îmi mângâia sfios părul, parcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ești nedreaptă cu tine. Doar n-ai să oprești viața în loc din cauza unei greșeli. Ai curajul de a privi înainte. Vorbele n-o potoleau, era nevoie de o forță mai mare decât a lor. Plângea tot mai amarnic scuturată de sughițuri. Văzând așa, am cuprins-o în brațe și am acoperit-o de sărutări pe fața răvășită de lacrimi, pe gura arsă. Surprinsă de această neașteptată atitudine surise palid a bucurie și se lăsă copleșită de mângâieri. Nu-mi trebuia mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
jos din pat, într-o tulburare ce îmi este cu neputință s-o ilustrez - căci, în cazul acesta, priceperea și talentul meu nu mă ajută -, cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie, cremă de ghete, pe nasuri, curiozități indiscrete pe sub plăpumi. Se joacă printre paturi. Roll își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu sughițuri, ecouri și rezonanțe. Dascălul aleargă iepurește într-un curcubeu de culori. Îmi place Dascălul... Are picioare de două ori mai lungi ca pantalonii și mâinile de două ori mai lungi decât mînicele. E cel mai înalt din toți și pare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apropiere o mapă de carton gros cu meniul restaurantului și se duce glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să-și înfrâneze râsul cu sughițuri. Chițu se întoarce la masa lui de lângă intrare făcând grimase aproape demente de victorie. Profesorul Panciu abia dacă a întors un pic capul în direcția de unde i s-a adus meniul. Cu mâna stângă împinge mapa spre capul celălalt al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
De ce îmi pierd vremea cu stelele de cinema? Nici nu îmi plac stelele de cinema. Iisuse, nici transparența actorilor. Și totuși, profesioniștii sunt rareori periculoși. Ceea ce vrei să vezi sunt actorii vieții adevărate - da, și actrițele. M-au apucat niște sughițuri urâte care semănau cu o serie de upercuturi trase în bărbie. Una din aceste lovituri mi-a blocat practic gâtul și a trebuit să mă întind pe jos, în spatele mesei, până când am reușit să-mi revin. Unghiul în care atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
continuat, fluturând un plic mare. „Mereu vă scrie cineva din America!” Drumul spre casă a fost lung. Donnei Iulia îi era somn. Vroia să doarmă. A desfăcut plicul spre seară. A citit scrisoarea de câteva ori. A prins-o un sughiț. A băut apă. Nu-i faci unui om așa ceva... Când s-a liniștit, a citit iar. Saint Joseph, Missouri 16 martie 1889 Iulie, Nu știu cum te va găsi scrisoarea mea. Sper să te afle în viață. Știi bine, Iulie, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
adus la Roma în secret. Îl judecă astăzi. Rămaseră încremeniți; el strigă: — Trebuie să ne răzvrătim! Or să omoare pe toți, unul după altul! Drusus se ridică și-i puse două degete pe buze. Strigătul lui Nero se transformă în sughițuri furioase. Îl pun să plătească credința față de tata. Tribunul Caius Silius, comandantul legiunilor de pe Rhenus, era cel care îl învățase pe micul Gajus să folosească pumnalul, cel dintâi care îi dezvăluise istoria familiei sale, îi dăruise calul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gânduri, și demult trecuse cele trei secunde și jumătate, obișnuite pentru un răspuns, se făcuse o jumătate de oră, o jumătate de zi și Dumnezeu tot gândea căutând răspunsul. Deodată se apucă el de plâns, un plâns din acela cu sughițuri care ți răscolește sufletul și-ți seacă inima de jale. Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai este nici o speranță pentru acest popor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rău, Stridie, zice, ascult emisiunea cu doamna doctor Sara. Ne vedem la ritual, zice. Femeia de la radio o face jigodie pe curva care plânge. Coperta revistei First Class zice: „Pentru o zibelină faci moarte de om“. Și, iute ca un sughiț, în timp ce ascult cu o ureche radioul și cu un ochi citesc revista, descântecul mi se derulează în gând. Din radioul cu ceas nu se mai aude decât curva care plânge întruna. În loc de femeia în vârstă - tăcere. Tăcerea de aur, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l îmbuneze dându-i un creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar copilul, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mă-nțelegeți? reîncepu gestionarul, cu un glas ca din butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând-o să dispară înapoi sub tejghea. Din gâtlej îi ieși din nou un sughiț jalnic. Dacă marfa asta ar fi fost a lui nea Cutare, aș mai fi zis!... Da e marfa statului, domnu Stelică, și dacă mai pui și tu acolo, ca omu, mâna pe câte ceva... Eu nu pun mâna pe ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse pe băiat îl cuprinse plânsul; un plâns cu sughițuri care făceau lacrimile să curgă pe obraz precum un pârâiaș de apă ieșit deodată din pământ ce-și căuta acum loc să formeze un ochi mare de apă mai întâi, apoi un loc cu apă sărată în care de cum te
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deranjăm? Ce mai așteptați? - E adevărat, ce mai așteptați? mîrÎi Lucas, stingherit. În alte Împrejurări, s-ar fi arătat mai incisiv, dar acum simțea capul Mariei cum Îi atîrnă pe umăr, iar lacrimile ei Îi curgeau pe gît. Plînse cu sughițuri mult timp, lipită de el, lăsîndu-se fără opreliște În voia durerii. El Îi povesti totul, cu toată delicatețea de care se simți În stare: descoperirea trupurilor lui Nicolas și Chantal, foile de hîrtie acum decriptate, omorurile făptuite de Yvonne asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui romantice. Ca să-l domine mai bine, accentuă starea de șoc În care o aruncase acea revelație. Ronan Începu să se Îngrijoreze. - Mamă, mamă, uită-te la mine, răspunde-mi! Gwen se refugie atunci În brațele lui și plînse cu sughițuri. - E oribil ce ni se Întîmplă... Ronan, mai Înainte de orice trebuie să salvăm cuplul vostru... MÎnia familiei Kersaint va fi cumplită... - Nu-ți face griji, nu vor putea face nimic, am luat hotărîrea să plecăm amîndoi, Juliette mă așteaptă... - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
facă să dispară corpul, că se Înțelesese cu părinții celorlalți. M-a pus să jur că n-am să vorbesc despre asta cu nimeni, altfel o să sfîrșesc la ocnă sau pe eșafod. - Iar tu ai jurat... PM deja plîngea cu sughițuri. - Nu aveam nici măcar zece ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu voiam... Închise ochii În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul mînecii. - Nu tu ai ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
femeia se agăță de el, Pierric se Încordă Încercînd s-o tragă de sub dolmen, dar nu avea destulă putere. Își dădu seama că nu va izbuti și Începu să plîngă. Zguduindu-se din tot trupul lui uriaș, Pierric plîngea cu sughițuri În pat, gemînd. - Eu prea mic... Nu pot să ajut doamna... eu prea mic... Marie, bulversată, se Întoarse spre psihanalist ca să-l roage să Întrerupă ședința, dar un țipăt al lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parfumul acru al pielii ei, În păr, În barbă, sub unghii... — Cine ești? șopti. Ea Își Îndreptă degetul arătător spre piept. Chiar În lentoarea acestui gest, cercurile de aur vibrară, emițând obișnuitul sunet metalic. — Beatrice. Pe Dante Îl podidi un sughiț. — De unde știi? bâigui dânsul cu o voce sugrumată. Cine ți-a spus acest nume? Pietra, curva aia... — Beatrice, repetă femeia. Îmi vreau răsplata, adăugă ea cu un glas fără ton, ca și când nu ar fi priceput Înțelesul a ceea ce spunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
încet, apoi din ce în ce mai tare și mai repede, apoi cădeau iarăși și iarăși se ridicau, luând-o de la capăt de nenumărate ori, până când strigătul general slăbi, deveni răgușit, degeneră într-un fel de lătrat aspru, care le scutura trupurile ca un sughiț. D'Arrast, istovit, cu mușchii înțepeniți de lungul său dans nemișcat, gâtuit de propria-i tăcere, simți că se clatină pe picioare. Căldura, praful fumul țigărilor de foi, mirosul trupurilor omenești făceau aerul cu neputință de respirat. Îl căută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cînd o să iasă de la zdup. Ce anume? vrea să știe Gulie. Scaunul cu rotile al Bătrînului, zice Roja făcîndu-i cu ochiul. Nu simți ranchiuna asta dintre noi, Curistule? Războiul ăsta psihologic care o să ne consume, zice Roja mai potolit, printre sughițuri, trocul ăsta jalnic, cu alte cuvinte lasă-mă să mi fac mendrele, iar eu o să-mi țin gura, tu cu dosarele, noi cu acțiunea, o să ajungi mare dacă o să fii pe fază, acuma se fac urzelile, de pe o zi pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]