1,146 matches
-
că el a telefonat..., spuse Lecoeur, oftînd. Maigret nu răspunse imediat. Nu reacționau la fel. Fără a mai vorbi de metode, un cuvînt neagreat de nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta uneori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
totul și să-mi ceară sfatul. Apoi a renunțat. Lecoeur se Încruntă. — Nu Înțeleg. — Bărbatul a Încercat să obțină o informație de la Hélène Lange, una destul de importantă ca să-l facă să-și piardă stăpînirea de sine. Rareori se Întîmplă să sugrumi pe cineva cu sînge rece. Venise În casa de pe strada Bourbonnais fără armă. Nu intenționa să ucidă. Dar a plecat cu mîna goală. GÎndindu-se la sugrumare, Maigret adăugă: — Dacă pot să spun așa... Presupune că sora deține aceeași informație? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a făcut să vă răzgândiți? — Mi-a fost teamă. — De cine? Știți foarte bine. Și de dimineață Îmi era frică, dar mi-am spus că nu va Îndrăzni. — Fiți mai clară, vă rog. Teamă de cine? De bărbatul care a sugrumat-o pe sora mea. Mi-am spus că, dacă a omorât-o pe ea, e În stare să mă omoare și pe mine. — Pentru care motiv? — Nu știu... — Îl cunoașteți? — Nu. — Nici nu vă trece prin cap care ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
punem anumite Întrebări? — V-ați fi putut servi de mine ca momeală. Când m-ar fi sunat din nou ca să-mi fixeze o Întâlnire, m-ați fi trimis acolo și... — Și? — Nimic... Mi-a fost teamă. De ce-a fost sugrumată sora dumneavoastră? — De unde vreți să știu? Cineva a găsit-o, după mulți ani, a urmărit-o și a intrat la ea În casă. — Credeam că l-a surprins În timp ce fura... — Nu sunteți chiar atât de naivă. Voia să-i pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
până la ușa mea. — Am venit într adevăr, murmură ea. — De ce n-ai îndrăznit să o deschizi? O strânge afectuos la piept și suspină: — În doi, noaptea ar fi trecut mai repede. — De ce nu m-ai chemat? șoptește Livia cu glasul sugrumat de emoție. Își îngroapă fața în faldurile togii. — Cum aș putea sta măcar o clipă liniștită, când te văd în con jurat de atâția dușmani care nu se mai potolesc? Bătrânul principe ridică din sprâncene a mirare. Livia do rește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se plânge Rufus. Își proptește picioarele rășchirate în fața germanului: — Ce ai, măi omule, cu mine? Vittelius îi șoptește precipitat: — Din momentul ăsta... Spre stupoarea lui Rufus, îl podidește plânsul. Înghite de câ teva ori în sec și reia cu vocea sugrumată de emoție: — Te dezleg de jurământul pe care mi l-ai făcut... Evreul încremenește, impresionat nu de vorbe, ci de aerul grav al procuratorului. Își trece încet limba peste buzele uscate. Instinctul nu l-a înșelat. I se pregătește ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al culturii grecești - e împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine de un secol, conform căruia în Italia n-au voie să staționeze trupe militare? În fața lui, Aelius Seianus îi cercetează trăsăturile împietrite. Sunt mute însă. Nu-și trădează secretul. Se decide în cele din urmă: — Nero, rostește cu glasul sugrumat de emoție, crezi că aș putea deveni colegul tatălui meu în fruntea cohortelor preto riene? Tiberius Nero începe, cu gesturi lente, să deruleze sulul de papirus. „Bunăvoința ta față de mine, precum și prețuirea arătată de Augustus tatălui meu...“ Se oprește din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alături și poala plină de rodii, struguri și nuci. În fața ei, o vacă și o oaie. În stânga, o altă figură feminină, zburând pe o lebădă. Se uită în sus și în jos. Cerul deasupra și marea dedesubt. Rostește cu vocea sugrumată de emoție: — Pământul pe post de mamă. Flancat de spiritele aerului și apei... — Simbolism triumfal, surâde Tiberius din vârful buzelor. Din bărbie îi indică tânărului panoul de pe partea cealaltă: zeița Roma, așezată pe o grămadă de arme. — Binefacerile păcii n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
moartea e-un chaos, o mare de stele, Când vieața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieața-i un basmu pustiu și urât. Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gîndirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să, văd cerul negru că lumile
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume! A muri fără speranță! Cine știe-amărăciunea Ce-i ascunsă, -n aste vorbe? - Să te simți neliber, mic, Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic, Că domnesc în lume rele, căror nu te poți opune, {EminescuOpI 53} C-opunîndu-te la ele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
am luat la harță de la ceva anume, era ceva legat de modul cum se aplică o lovitură și, deodată, am Început să ne batem; eu am alunecat și el mă ținea la pământ, punându-și genunchii pe pieptul meu și sugrumându-mă cu ambele mâini, de parcă ar fi vrut să mă omoare, În timp ce eu Încercam să-mi scot cuțitul din buzunar ca să-l tai cât să-mi dea drumu’. Toți erau prea beți ca să-l ia de pe mine. Mă sugruma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și sugrumându-mă cu ambele mâini, de parcă ar fi vrut să mă omoare, În timp ce eu Încercam să-mi scot cuțitul din buzunar ca să-l tai cât să-mi dea drumu’. Toți erau prea beți ca să-l ia de pe mine. Mă sugruma și mă dădea cu capu’ de podea și, până la urmă, mi-am scos cuțitu’ și l-am desfăcut - i-am tăiat mușchiul brațului, așa că mi-a dat drumu’. Nici dac-ar fi vrut, nu mai putea să mă țină. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa că mi-a dat drumu’. Nici dac-ar fi vrut, nu mai putea să mă țină. Atunci a-nceput să se rostogolească și să țipe, ținându-se de braț, și eu i-am zis: — De ce dracu’ ai vrut să mă sugrumi? Îmi venea să-l omor. O săptămână n-am putut Înghiți. M-a durut rău gâtul. Ei, și-am plecat de-acolo, pentru că erau o grămadă de tipi cu el și câțiva chiar s-au luat după mine; am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oribil, „chinezărie“, peiorativ la modul prețios. Articolul continua cu o descriere destul de ambiguă a armei crimei: un obiect mic, de forma unei greble, cu care mi se secționase beregata, și o funie În jurul gâtului, semn că ucigașul Încercase să mă sugrume după ce nu reușise să-mi taie gâtul. Ușa fusese forțată și se găsiseră urme de sânge, amprente de pantofi bărbătești numărul 46, care duceau de la platforma pe care mă aflam eu afară și apoi În josul străzii. Lângă cadavrul meu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o viață întreagă, în cele mai felurite domenii, de la folclor și pedagogie până la istoria literară și politică, și cele peste două sute de tomuri nu cuprind decât o parte din aceasta activitate titanică. Talentul său poetic inițial, a fost cu timpul sugrumat de sistemul său poetic și primele volume de versuri au fost mai târziu retopite într-o masivă operă de câteva mii de pagini, care intenționa să completeze și să întreacă La Légende des Siècles a lui Victor Hugo. Teňfilo Braga
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
său. Presimțind un pericol, încercă să se răsucească într-o parte. Putu astfel să vadă, mai devreme cu o fracțiune de secundă, lațul cavalerului dușman care venea peste el din înălțime, ca să-i prindă umerii și să se ridice apoi, sugrumându-l. Sebastianus ridică instinctiv brațul stâng, reușind astfel să-l ferească de laț, în timp ce, aruncându-și arma, apucase cu dreapta frânghia, căutând să o rețină; lațul îl prinse totuși, pe sub brațul stâng, dar îi strângea gâtul doar dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar oare această Înțelegere te face mai fericit, mai bun, mai drept? Nu, Înțelegerea te face să te crezi buricul pământului. Răul Își Înfige adânc rădăcinile În tine. Ca o plantă ucigașă, orgoliul se Încolăcește În inima ta și te sugrumă. Totul e deșertăciune. O singură hemoragie, un singur vas spart - și s-a dus pe apa sâmbetei toată Înțelepciunea umană. Deșertăciune și nebunie, iată ce este Înțelegerea omenească. Oricât de Înțelept și de Înțelegător ai fi, nu poți lupta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voluptate parfumul, mărturisind. „Încep să am emoții...! Cine și-ar fi Închipuit...? Prietenul meu drag, mulțumesc, ai onorat această onomastică zi, depășind toate așteptările...!” Tony Pavone era evident emoționat. Încerca să-și aleaga cuvintele dar, abea reușea să rostească unele sugrumat de emoție. „Să bem un pahar de băutură În sănătatea ta, cu gânduri curate, În speranța unor bune intenții de colaborare ce se vor transforma Într’o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dăunătoare corpului omenesc! În concluzie, peștele e comestibil...!” Fiecare cuvânt rostit de laborantă avea o rezonanță sinistră, În care bolnavul rămase buimăcit. Se desmetici Însă repede, verificînd inscripția de pe ușă care corespundea cu locul unde se aflau, bolborosind cu vocea sugrumată de emoție, de incertitudine. „Imposibil...!! E o confuzie...!! Îmi da-ți voie să văd Înscrisul cu ochii mei...!?” Femeia făcu ochii mari ascuzând la spate registrul. Preciză cu vocea evident iritată. „Străinii n’au acces... Bună ziua...” - mai zise laboranta furișindu-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comestibil...!!” Stupoare! Tony Pavone rămase fără grai. Efectiv, nu mai știa ce atitudine să adopte pentru a nu jigni. Dacă și la acest organ legislativ unde omul necăjit Își caută dreptatea se minte, unde să se mai adreseze? Cu vocea sugrumată de indignare reuși să Îngâne o Întrebare la adresa nimănui. „Oare eu sunt nebun și oamenii Își bate joc de mine ori, lumea e o zdreanță iar eu mă distrez În ipostaza unui măscărici...! Procurorul se prefăcu a nu Înțelege meditația
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dacă ne Înțelegem care-i ciubucul ce-l vrea directorul precum și partea ce mi se cuvine, În câteva zile vei primi marfa. Ce părere ai...??” De emoție, lui Tony Pavone Îi apăru câteva lacrimi. Îi strânse mâna, exclamând cu vocea sugrumată de emoție. „Nene Gică Popescu, nu am suficiente cuvinte pentru a’mi exprima gratitudinea față de dumneata...!! Pe scurt, ești un om de milioane!! Aproape Întodeauna la necaz, m’ai scos din Încurcătură. Ce părere ai, cam cât m’ar putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de producție În perioada iernii era ratat, iar muncitorii lui să-și caute de lucru În altă parte producând o serioasă degrigoladă În activitatea lui profesională. Din moment ce sabia avea două tăișuri, urma so manevreze cu suficientă precauție.Bolborosi cu vocea sugrumată de emoție. De acord. Mâine dimineață aduc o parte din bani iar la primirea barăcilor restul...! Ai altă propunere...?” „Mai Încape discuție? Întodeuna am avut Încredere În cuvântul tău...Cum primesc banii, putem ridica marfa. Să-i spun să le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alte ori cu o Încetineală halucinantă, iar În momentul când Maistrul de șantier venea spre el aducându-i rezultatul, Tony Pavone Îi cercetă fizionomia feței pentru a descifra cu o secundă mai devreme, marea iluzie de Libertate! Rosti cu vocea sugrumată de emoție, de incertitudine. „Veste bună...?” Maistrul de șantier nu răspunse. Îi făcu semn să-l urmeze Într-o altă Încăpere mai ferită de privirile iscoditoare a gardienilor, a deținuților, ocolindu-i privirea. I se adresă. „În urmă cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i netezească hainele ca după acea astfel pus la punct, se privi În oglindă minunându-se de existența lui. Câteva momente stătu În expectativă, apoi se urcă În primul taximetru ce-i apăru În cale, spunând șoferului cu vocea sugrumată de emoție: „Piața Matache Măcelaru...! Fulgerător Își reaminti cărui fapt se datorează libertatea lui și umezindui-se ochii rosti În surdină cu gândul căruia Îi erau adresate cuvintele.” Șefule de Șantier, mi-ai pricinuit multe necazuri cu orgiile și prostituatele dumitale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]