3,381 matches
-
Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă. Abia îmi încăpea în gură. Înghițeam bolovani împietriți de zahăr și am vomat melasă dulce două zile la rând, până ce sora a forțat ușa și m-a băgat în pat. Ziua erau cu ochii pe mine, noaptea nu găseam pisicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
întrerupt dintr-o dată, și mi-a prescris mult lapte. Dar Amália a tăiat o bibilică grasă, i-a prăjit sângele pe care eu a trebuit să-l mănânc sub ochii ei, fiind că era ceva scump. Iar din oala de supă am mâncat cât am vrut. A doua zi am primit la micul dejun pieptul și creierul, m-a ajutat să mănânc, apoi m-a ridicat din pat și m-a învățat să umblu. În principiu știam, dar plimbarea noastră în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care l-a dus și l-a adus cu mașina și că nu a scos o vorbă tot drumul. „Vedeți că totul s-a terminat cu bine, necredincioșilor, ce vă tot frământați atâta?“ - ar spune Domnul acum râzând. Creșteam cu supă de carne, cu prăjituri și cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră de manipulare. Nu tu Kafka, nu tu Apocalipsa lui Ioan, ci numai lecturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și că nu a scos o vorbă tot drumul. „Vedeți că totul s-a terminat cu bine, necredincioșilor, ce vă tot frământați atâta?“ - ar spune Domnul acum râzând. Creșteam cu supă de carne, cu prăjituri și cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră de manipulare. Nu tu Kafka, nu tu Apocalipsa lui Ioan, ci numai lecturi ușoare, dar asta nu mă deranja. I-am și spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Doamna..., apoi scriam cu tuș deasupra punctelor numele celor care făcuseră comanda. — Dumneata trăiești, alături de mine, din tâmpenia altora - i-am spus eu. — Da, de unde, noi doar fotografiem tâmpeniile lor - mi-a răspuns el și ne-am așezat să mâncăm supa de bibilică a lui tanti Amália. În decembrie, fumul de lumânare încremenea săptămâni întregi prin cameră. Un pui de brad pe care ni-l aducea pădurarul iarna, iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
visăm nimic, dar mai întâi bea-ți cafeaua, că se răcește. Era o fotografie a lui Igor Gherasimovici, cum stă îmbrăcat drăguț la tribuna oficială a stației de lansare. Era tânăr, încă aproape un copil, cu amintirile Crăciunurilor și ale supelor de găină pline de mărgele aurii în spate. Chipul lui cu dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai la el. Da, așa trebuia să-ți dorești plecarea. Ca de pe băncile școlii, de la cafenea sau a mia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
noastre de aici, din Bruxelles, cu ocazia unei sărbători. Tora e sfântă și îi va inspira pe oameni, aducând un suflu de înnoire în comunitatea noastră. Judit n-a mai spus nimic, dar în acea zi, Noah a remarcat că supa i s-a servit rece și prăjiturile pe care Judit le făcea special pentru el lipseau de pe masă. Tot ce s-a mai întâmplat atunci n-a fost prea încurajator pentru Noah. Cu toate astea, el s-a așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mirosea grețos a bucătărie, am simțit că mila aceasta, deși trecuse, mai păstra încă memoria tăriei dinainte. Apoi, când m-am așezat la masa din sufragerie și când în fața mea s-a așezat mama care a început să-mi pună supa în farfurie, această milă a dispărut de tot. Chiar îmi venea greu să înțeleg cum de mă putuse prinde. Imediat ce m-am simit eliberat de acest sentiment, o mulțime de gânduri au început să mă sâcâie. Că o bătrână ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu plicul, că m-a făcut să mint, că m-a lipsit de posibilitatea de a-mi invita colegii la mine acasă. Mă uitam la ea cum mănâncă, cum ridică cu mâna ei tremurândă lingura din care o parte din supă căzuse din nou în farfurie; îi priveam obrajii gălbui, nasul înroșit ca un morcov din cauza supei calde; vedeam cum își linge grăsimea de pe buze după fiecare înghițitură și o uram amarnic pentru toate acestea. Simțindu-mi privirea, mama ridică spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mi invita colegii la mine acasă. Mă uitam la ea cum mănâncă, cum ridică cu mâna ei tremurândă lingura din care o parte din supă căzuse din nou în farfurie; îi priveam obrajii gălbui, nasul înroșit ca un morcov din cauza supei calde; vedeam cum își linge grăsimea de pe buze după fiecare înghițitură și o uram amarnic pentru toate acestea. Simțindu-mi privirea, mama ridică spre mine ochii ei căprui blânzi și apoși, puse lingura jos și, îndemnată de atenția mea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mănânc din nou. Când, după o vreme, împăcat cu mine și dorind să spun ceva fără importanță, am ridicat capul, n-am putut articula o vorbă și am sărit în picioare fără voie. Mâna în care mama ținea lingura cu supă zăcea pe fața de masă. În palma celeilalte mâini, sprijinite în cot, își ținea capul. Buzele ei subțiri urcau strâmb pe un obraz, tăindu-i fața. Din ochii ei căprui, închiși, înconjurați de un evantai de riduri, curgeau lacrimi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dădaca apăru din coridor cu felul doi și închise ușa cu un picior, balansându-se periculos pe celălalt. Atunci nu știu de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă, încredințat de propria-mi dreptate, întărită vag de spaima dădacei, m-am dus în camera mea, după ce am tras o înjurătură urâtă. Nu mult după scena aceasta, mama s-a îmbrăcat, a plecat undeva și s-a întors acasă abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
No, ce te miri așa? întrebă candid Calistrat. Hai să mergem acasă! Am un butoiaș de dud cu o licoare care poate să învie și morții din cimitir. Prefăcutule! 22 Îmi spune și mie cineva ce se petrece aici? întrebă supă rată Ileana. În zori, când se întorseseră din pădure, o găsiseră acasă la Calistrat, așteptându-i îngrijorată. Era în pridvor, plimbându-se nervoasă în sus și în jos. Odată intrați în casă, bătrânul se și apucase de trebăluit pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ai uitat? — Barceló, care se răsucește ca o jaluzea, am spus eu, Încuviințînd. Nu mai știam cum să mă descotorosesc de el. — E un om de treabă, Însă un pic nesuferit. Ți-o fi foame. Merceditas ne-a lăsat niște supă din aia pe care a făcut-o pentru mama ei. Fata asta e o comoară. Ne-am așezat la masă pentru a degusta pomana lui Merceditas, fata vecinei de la trei, care după știrea tuturor era cuminte ca o sfîntă, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tata, căutînd să facă conversație. — O fi umezeala, care dilată creierul. Așa zice Barceló. — O mai fi și altceva. Te preocupă ceva, Daniel? — Nu. Mă gîndeam doar. — La ce? — La război. Tata Încuviință cu un gest sumbru și Își sorbi supa În tăcere. Era un om rezervat și, cu toate că trăia În trecut, aproape niciodată nu Îl pomenea. Eu crescusem cu convingerea că acea lentă procesiune a perioadei postbelice, o lume a muțeniei, a mizeriei și a ranchiunelor mascate, era firească precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi s-a năzărit că, poate, universul acela de mucava pe care eu Îl luam drept bun nu era altceva decît un decor. În anii aceia furați, sfîrșitul copilăriei, aidoma unui tren de pe liniile iberice, sosea cînd sosea. Am Împărțit supa aceea din zeamă de resturi cu pîine, Înconjurați de murmurul lipicios al serialelor de la radio ce se prelingeau prin ferestrele deschise către piața bisericii. — Așadar, ce s-a Întîmplat toată ziua de azi cu don Gustavo? — Am cunoscut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să schimb subiectul, și singurul pe care l-am putut găsi era acela care mă ardea pe dinăuntru. — E adevărat că, În război, oamenii erau duși la castelul Montjuïc și după aceea nu mai erau văzuți? Tata goli ligura de supă fără a se tulbura și mă privi pe Îndelete, zîmbetul scurt alunecîndu-i pe buze. Cine ți-a zis asta? Barceló? — Nu. Tomás Aguilar, care uneori spune povești la colegiu. Tata Încuviință Încetișor. — În vreme de război se petrec lucruri foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la colegiu. Tata Încuviință Încetișor. — În vreme de război se petrec lucruri foarte greu de explicat, Daniel. De multe ori, nici eu nu știu ce Înseamnă ele cu adevărat. Uneori e mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sînt. Suspină și Își sorbi supa fără nici un chef. Eu Îl urmăream, tăcut. — Înainte să moară, mama ta m-a pus să-i promit că n-am să-ți vorbesc niciodată despre război, că n-am să te las să-ți amintești nimic din cele Întîmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un culoar Întunecat ce mirosea a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín? Ești acolo? SÎnt Sempere. Urletul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-ar fi dat un decret să se facă punte pentru funcționarii publici, iar în ceea ce privește întreprinderile particulare, foarte probabil, cea mai mare parte dintre ele vor rămâne închise toată ziua, să vedem la ce vor duce toate acestea. Precauția și supa de găină n-au făcut niciodată rău unui om sănătos. Istoria universală a tulburărilor ne-a demonstrat de-a lungul vremii că, fie că este vorba de o alterare specifică a ordinii publice, fie de o simplă amenințare a acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Toată lumea vorbea mai tare decât ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația politică și despre golf, despre copiii lor, despre ultima premieră teatrală, despre tablourile de la Galeria Regală, despre vreme și despre planurile de concediu. Nu a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
răspundă, iar când am insistat s-a întors supărat cu fața la perete. N-aveam altceva de făcut decât să aștept în tăcere. Peste zece minute s-a întors Stroeve, gâfâind. Pe lângă lucrurile pe care i le sugerasem mai adusese lumânări, niște supă de carne și spirtieră. Era un omuleț foarte practic și fără să piardă o clipă se apucă să-i pregătească niște pâine muiată în lapte, l-am luat temperatura lui Strickland. Avea 40 de grade. În mod evident era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
însă trebuie s-o mănânce acolo pe loc, căci n-au voie s-o ia cu ei. Și pe urmă la Cuillère de Soupe unde vreme de o săptămână la orele unsprezece și patru poți să capeți o farfurie de supă subțire și sărată. Cele două clădiri sunt situate la mare distanță una de alta astfel încât numai muritorii de foame să fie ispitiți să ajungă la ele. Drept care își luară micul dejun și astfel începu tovărășia ciudată dintre Charles Strickland și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am întrebat ce intenții are. Mi-a spus că dacă Ata e dispusă să vină cu el, e gata s-o ia. Așa că le-am dat un ospăț de nuntă. L-am pregătit cu mâinile mele. Le-am făcut o supă de mazăre și homar à la portugaise și niște orez cu curry și o salată de cocos - n-ai mâncat niciodată salata mea de cocos, nu?, trebuie neapărat să-ți fac una până nu pleci -, și pe urmă le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi un sălaș al durerii. În timp ce se apropia de casă îl izbi tăcerea nepământeană și la început crezu că e părăsită. Apoi o văzu pe Ata. Ședea pe vine în șopronul care-i slujea de bucătărie, având grijă de o supă care fierbea într-o oală. Lângă ea un băiețel se juca fără zgomot în noroi. Ata nu-i zâmbi doctorului. — Am venit să-l văd pe Strickland. — Am să mă duc să-i spun. Se duse până la casă, urcă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]