2,071 matches
-
W. Schlegel și v. Humboldt, Hegel nu demonstrează o admirație necondiționată față de Bhagavad-gītă; dimpotrivă, "dezgustat de discursurile plictisitoare, de repetările și contradicțiile din "Cîntul celui Fericit", este bucuros să observe cînd, după părerea lui, poetul nu se ridică dincolo de obișnuitele superstiții indiene la o concepție etică cu adevărat religioasă și filozofică, și conceptului de yogă respectiva speculație filozofică a lui Hegel, prin intermediul cîtorva scurte explicații asupra încadrării generale a ideilor din Bhagavad-gītă; cerem, de aceea, iertare specialistului pentru faptul de a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
simplitatea Evangheliei și învățătura sfinților părinți bisericești sînt îndestulătoare pentru mîntuirea sufletului". Cantemir demonstrează forța legăturii dintre ortodoxie și credința populară și opune situația Moldovei celei a Transilvaniei și a Ungariei. Cu această credință creștină orientală se amestecă, după el, superstițiile care amintesc de permanența vechilor culte ale dacilor. Aceste "superstiții" se manifestă cu ocazia ceremoniilor de nuntă și de înmormîntare. Părerile lui Cantemir în privința difuziunii majoritare a ortodoxiei sînt confirmate de mărturia anterioară a episcopului catolic Bandini care, cu ocazia
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mîntuirea sufletului". Cantemir demonstrează forța legăturii dintre ortodoxie și credința populară și opune situația Moldovei celei a Transilvaniei și a Ungariei. Cu această credință creștină orientală se amestecă, după el, superstițiile care amintesc de permanența vechilor culte ale dacilor. Aceste "superstiții" se manifestă cu ocazia ceremoniilor de nuntă și de înmormîntare. Părerile lui Cantemir în privința difuziunii majoritare a ortodoxiei sînt confirmate de mărturia anterioară a episcopului catolic Bandini care, cu ocazia vizitării bisericilor de rit latin ale provinciei Moldova, scrie, în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
decît să-i trasezi cu exactitate, planul. Bucureștii reprezintă o confuzie stranie de căsuțe, dughene, case boierești care n-ar urîți deloc frumoasele cartiere ale Parisului. [...] În București nu sînt monumente. Este imposibil să numești astfel numeroasele biserici, pe care superstiția și remușcările, mai mult decît mila, le-au întemeiat în secolul trecut. Statui informe, fresce, picturi cu subiecte religioase sau profane se găsesc amestecate într-un fel foarte comic, oferind un model perfect de prost gust". Călătorul merge apoi la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în sine deja concluziunea și din a căror analiză lexicală să rezulte aceea ce mai întîi ar fi trebuit, după toată buna-cuviință, să se dovedească. Nepărtinitorul zice "cult" sau "religie", amicul cauzei zice "pietate" sau "beatitudine dumnezeiască", adversarul zice "bigoterie", "superstiție". Nepărtinitorul zice "preot", d. Sihleanu zice "pochi". Astfel cei ce discută trădează, prin chiar alegerea termenilor, intenția pe care o au. E într-adevăr trist ca niște apucături sofistice, atât de vechi și atât de cunoscute fiecăruia încît de la întîia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din urmă cincizeci de ani. Din istoria acestei instituțiuni se vede că oameni, în afară de orice ambiții, de orice pasiuni, urmăresc cu energie o țintă fixă - de-a lumina pe toată lumea. În fața clarității și-a majorității științei dispare tot ce este superstiție, fantom sau negură, și în știință nu e altă crimă decât a imprima creierilor ce nu este exact. În fața științei exacte dispare orice metafizică, căci știința este adevărată și pozitivă. Fiindcă politica se amestecă pretutindeni, Gambetta a trebuit să vorbească
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
1995 Casa Poporului, Socola și alte Complexe 4 ianuarie Mi-am impus ani la rînd să pictez o oră și în seara de revelion. Devreme, pe la șase, șapte, cînd orașul începe să zuruie și să înnebunească. Un fel de mică superstiție: s-o termin în plin, s-o încep în plin. Clădirea Atelierelor din Armeană, pustie: care maestru să mai vină într-o seară ca asta? Mă dezbrac la piele, îmi trag pe frunte basca neagră Rembrandt și-ncep să lucrez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o tentă exotică sau fantastică, îndatorate lui Lamartine și Hugo. Contactul cu lirica populară va însemna o primenire a inspirației. Între anii 1840 și 1862, poetul elaborează un ciclu de Doine (haiducești, țărănești, ostășești ori plecând de la diverse credințe și superstiții). Într-o atmosferă plină de prospețime, împletire de real și fabulos, se desfășoară idile grațioase sau fremătând de un senzualism frust. Personajele descind din basme (strigoi, zburătorul, feți-frumoși), din mituri, din legende istorice, A. fiind unul dintre primii care prelucrează
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
amplificare și o inflație”, în sensul unui „pragmatism uluitor”, moartea trecând printr-un proces de desacralizare, iar vecinătatea ei devenind „prea familiară”. În acest sens merge comentariul celor două autoare. La înmormântări se respectă, odată cu ceremonia religioasă, multe obiceiuri și superstiții. Moartea se arată a fi în lumea satelor o prezență familiară, sentimentul separării dintre cei vii și cei morți este „mai puțin intens”, iar legătura cu lumea de dincolo - una firească. A devenit concomitent tot mai marcată preocuparea de „gestionare
ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
câteva, personajele revin cu atributele lor definitorii, sugerând apartenența la un întreg ce depășește cadrul volumului. Lirismul intrinsec al acestor pagini preferă vârstele de hotar - în special copilăria și bătrânețea -, cu linii caracterologice incerte și cu posibile alunecări în vis, superstiție, fabulos și mister. Bine surprinsă e psihologia omului aflat în pragul marii treceri, de neliniște existențială și de împăcare cu destinul. În memorialul de călătorie Misterul Fluviului Galben. China în 15 cărți poștale (1993), realitățile chinezești, descoperite de autor în
ANDREIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
fie că zace ascuns În inimile oamenilor buni, contemplând, tânjind și trudind În tăcere la pregătirea unei noi Revelații, fie că rătăcește prin lume, lipsit de adăpost, ca un suflet fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și rătăcirile lui! Entuziasmul superior al firii omului nu și-a găsit Încă un Exponent; totuși, Își urmează drumul, indestructibil și neobosit, și acționează orbește În marile adâncuri: astfel, el se Întrupează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rămână neclarificat (schweben) În stadiul actual al cunoștințelor noastre. Este destul de clară o anumită tentă de Maniheism, ce-i drept, nu sub formă Gnostică: ci (Întrucât Eroarea umană e ciclică și reapare la anumite intervale) o asemănare destul de considerabilă cu Superstiția aceea a Călugărilor de pe Muntele Athos, care fac post negru și Își privesc multă vreme cu atenție buricul, ajungând să discearnă acolo adevărata Natură a Apocalipsului și Cerul Dezvăluit. Spre surprinderea mea, se pare că această Sectă n-ar fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
negru și Își privesc multă vreme cu atenție buricul, ajungând să discearnă acolo adevărata Natură a Apocalipsului și Cerul Dezvăluit. Spre surprinderea mea, se pare că această Sectă n-ar fi decât o altă modificare, adaptată vremurilor noi, a acelei Superstiții primordiale numite Cultul Sinelui; pe care Zerdusht 1, Quangfoutchee 2, Mohamed și alții s-au căznit mai curând să-l subordoneze și să-l limiteze decât să-l desființeze, respins fiind cu totul doar În formele cele mai pure ale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și o poartă cu borul În sus, ca o tocă Academică, obicei a cărui semnificație este necunoscută. Numele de Sărmani Robi sau Sclavi pare să indice originea slavă, poloneză sau rusă: dar, pe de altă parte, esența intimă și spiritul Superstițiilor lor manifestă mai curând un caracter Teutonic sau Druidic. Ar putea fi considerați drept adoratori ai Herthei sau ai Pământului: pentru că ei Îl sapă și-i lucrează tot timpul cu dragoste sânul; sau, Închiși În Oratoriile lor particulare, meditează asupră
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și așa) 53,4% 7 Fatalismul (așa a fost să fie) 39,8% 8 Lingușeala 49% 9 Tendința de a-ți plânge de milă 47,1% 10 Credința în noroc 35,7% 11 Neasumarea responsabilității 53,1% 12 Credința în superstiții 44,5% 13 Tendința de a trăda 50% 14 Credința în destin, soartă 30,3% 15 Pesimismul 33,2% 16 Pasivitatea și neimplicarea 43% Am preluat în întregime conținutul tabelelor tocmai pentru a redemonstra nivelul de agresivitate și neîncredere care
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ca și spiritele cultivate, nu Îi criticau atât pe zei, cât se străduiau mai curând să găsească o idee care să nu fie nedemnă de măreția divină: critica religioasă constă În a salva ideea de zei, epurând-o de orice superstiție, iar critica miturilor eroice are drept scop salvarea eroilor, făcându-i să pară la fel de verosimili ca oamenii” (P. Veyne, 1996, p. 63). Datorită acestui mecanism de salvare a spiritului religios, prin condamnarea unui anumit tip de discurs, termenul mythos este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Deci, pe de-o parte, o sumă de gesturi asemănătoare sau identice cu cele ale vieții cotidiene (cusut, măturat, spălat, tăiat și sculptat, prepararea unor plante și animale etc.) și, pe de altă parte, un ansamblu de credințe (numite adeseori superstiții - În antiteză cu credința religioasă, Înalt spirituală) care reintegrează aceste acte Într-un sistem de referințe supranaturale. Prin această transmutare, valoarea gesturilor, obiectelor și discursurilor este schimbată radical. Ele nu mai contribuie la atingerea unor obiective imediate, mărunte, banale, ci
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Paris Child, Alice; Child, Irwin, 1993, Religion and Magic in the Life of Traditional Peoples, Prentice-Hall Inc., Englewood Cliffs Chiva, Isac; Zonabend, Françoise, 1981, „Rapport introductif”, În Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt (coord.), Le charivari, Mouton, Paris Ciaușianu, Gheorghe, 1914, Superstițiile poporului român: În asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, Librăriile Socec, București Ciubotaru, Ion, 1999, Marea trecere, Grai și Suflet, București Claverie, Elisabeth, 1991, „Voir apparaître: les événements de Medjugorje”, În Jean-Luc Petit (coord.), L’evenement en perspective
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Blackwell, Oxford Gold, Daniel, 1987, „Consecration”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religion, vol. XI, MacMillan, New York Goldwasser, Maria Julia, 1987, „Carnival”, În Eliade, Mircea (coord.), The Encyclopedia of Religions, vol. III, MacMillan, New York Gorovei, Artur, 1915, Credințe și superstiții ale poporului român, Librăriile Socec, București Gose, Peter, 1986, „Sacrifice and Commodity Form in the Andes”, În Man, vol. 21, nr. 2 Green, Garth, 2002, „Marketing the Nation: Carnival and Tourism in Trinidad and Tobago”, În Critique of Anthropology, vol
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
București, 2001; Folclorul și etnografia sub protecția Academiei Române, București, 2002. Ediții: Mihail Canianu, Studii și culegeri de folclor românesc, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1999 (în colaborare cu Mihai M. Robea); Sal Segall, Din folclorul poporului evreu. Credințe, datini și superstiții, cu o scrisoare de Gala Galaction, pref. Dan Horia Mazilu, București, 2000; I.-A. Candrea, Iarba fiarelor. Studii de folclor. Din datinile și credințele poporului român, pref. Dan Horia Mazilu, introd. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Teodor Vârgolici, Academia Română și
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
un cult secret militar și o "vrajă pentru victorie". Pe de altă parte, mințile simple cereau și un simbol unic, și nici unul nu putea să fie mai strălucitor și mai măreț decât soarele (cultul lui Sol invictus), Sf. Soare al superstiției și al cântecului popular de la sate, Împăratul însuși fiind un "dublu al Soarelui". Încă în secolele I-III, filosofii concepuseră un monoteism mai curat, misterele urmăreau același scop, încât putea fi cineva mai mult sau mai puțin "creștin". Termenul creștin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
larga parte de păgânism, care este și acum în religia, de un materialism uneori grosolan și de superstițioase iluzii, a satelor. Din păgânismul adânc înrădăcinat, care a degenerat treptat într-un folclor insondabil, au rămas în jurul "dracului", o sumedenie de superstiții, care leagă și desleagă, cu "strige" și "strigoi", cu "vergelatul" și alte obiceiuri, care, sub nume slavone, dar fără să vie de la o influență slavonă, s-au păstrat până astăzi."7 Treptat se ajunge la adoptarea din ce în ce mai generală a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu se putea bucura de toleranța autorităților romane și nici de simpatia adoratorilor vechilor divinități. Suspectați de autorități, respinși de mulțime pentru practicile lor contrare zeilor, creștinii erau considerați un corp străin, marginal, în afara legii romane, iar religia lor o "superstiție", ce atrăgea persecuții. Creștinismul a fost prigonit începând de la Nero și până la Diocletian, adică de la mijlocul secolului I și până la începutul secolului al IV-lea. Persecuțiile au atins apogeul sub împăratul Diocletian, care a dat patru edicte împotriva creștinilor. Primul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele III-IV. Apoi o statuetă a zeilor Lari din Sucidava, din secolul al IV-lea, denotă că unii dintre limitaneii (soldați) din castrul de la Dunăre erau atașați credințelor vechi, romane. Pot fi menționate și alte exemple. Însă dincolo de aceste manifestări, superstițiile și practicile magice populare din secolele II-III d.H ale stăpânirii romane au supraviețuit un timp îndelungat, chiar și după creștinarea severă de la sfârșitul secolului al IV-lea. O figurină ce o reprezintă pe zeița Hecate într-un mormânt din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
abandonați de autorități, constrânși la un trai modest, reduși la o cultură simplă, daco-romanii au fost siliți să nu mai caute sacrul doar în edificii (temple) și personificări divine, iar gândirea și practica religioasă s-au refugiat în cutume, situri, superstiții și legende, elemente ale spiritualității populare străvechi. Unele descoperiri arheologice ca și materialul lexical de origine latină din limba română ne ajută să ne imaginăm care era universul de credințe, practici, gesturi și reprezentări cu valoare religioasă, specifice acestor latinofoni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]