738 matches
-
Fiecare element al realității materiale, fiecare mișcare a spiritului capătă pentru un om o dimensiune în plus, aceea a sensului. Tot ce intră în raza conștiinței sale devine incadrabil într-o rețea complexă în ochiurile căreia această ființă făuritoare, gânditoare, surâzătoare, jucăușa, prinde lumea pentru a putea acționa asupra ei și omul devine homo significans, ființa care conferă semnificații. Omul cunoaște lumea și o creează. În domeniul artistic această creație este mai evidentă pentru că grație capacității sale de a semnifica, omul
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
mai vrut să se întoarcă în umbra Infernului. Nici chemările, nici mânia și nici amenințările divine nu l-au clintit din hotărârea lui. A mai trăit mulți ani încă, privind linia rotunjită a golfului, în fața mării strălucitoare și a pământului surâzător. Spre a-l supune, a fost nevoie de o poruncă a zeilor. Mercur a venit să-l înșface pe îndrăzneț și, răpindu-l bucuriilor sale, l-a adus cu de-a sila în Infern, unde stânca îl aștepta gata pregătită
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Centrală) o comunicare despre paradisul numit Banat. După o puzderie de cercetări cehești, poloneze, slovene, ungurești, care depănau povești crâncene, cu strigoi și vrăjitoare, cu dușmani ițiți pretutindeni la hotare, cu străini întotdeauna răi, ținutul meu dintre granițe răsări dulcuț, surâzător și pașnic, cu feeriile lui culinare, cotropit de șunci și cârnați, de ștrudele și cremeșuri. Lucrarea a fost gustată de toți, căci la sfârșit am îmbiat lumea cu griliaș Ăo bunătate din zahăr ars cu nucă), adus de-acasă. Cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
despre enervări, dar observ că, pentru moment, nu am prea mari motive de a mă enerva. Redevin rapid optimist. Am un cabinet de travail numai al meu, de 1,5 metri pe 2,20. Ordinatoare și fotocopiatoare peste tot. Oameni surâzători, care te ajută. Sunt pregătit să accept chiar și zâmbetul ipocrit care este oricum de preferat scuipatului balcanic. Afară ninge, este zăpadă și ger, o iarnă veritabilă, canadiană. I-am întâlnit iarăși pe mes frères - adică pe negrii din Africa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
raftul ei, Nae, Ioana Ieronim, Ghiu, Mușina, Dan C. Mihăilescu, Tania Radu, Nicoleta Sălcudeanu... O mențiune specială: Sorin Lavric, omul care vede idei! Recitaluri, comunicări, premii umflate de Evtușenko, Marco Cugno etc. etc. etc. Doamna Irina Horea a avut amabilitatea surâzătoare să mă asemuiască unui hobbit! Am stabilit că prima traducere a cărții O poveste cu un hobbit, cea făcută în 1975 de Catinca Ralea, e cu iele vesele și bețivance, înlocuite în traducerea actuală de elfi, ceea ce e cu totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
și albăstrii. Fața roză, floridă, cu reflexe aurii și calde, trăsături armonioase, exprimând bunăstarea și sănătatea, păr șaten sau brun, abundent, suplu, cu reflexe aurii, ochi albaștri cu tendință la proeminență și sclerotică foarte albă, privire dreaptă, nări deschise, gura surâzătoare, cu buze rotunde și roșii, dinți mijlocii, bine proporționați (cei mai frumoși dinți), de culoare galben-crem, regulat aliniați, arcadă palatină aproape pătrată, rotunjită spre unghiuri. Puls vioi, regulat, bine bătut și plin, circulație activă și copioasă. Digestie ușoară și rapidă
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
Într-o cameră se aude vocea unei persoane care nu e prezentă!... Sigur, e puțină nebunie În orice profeție, mai ales În acele profeții „ce deranjează”, cele ce vestesc tunetul și furtuna În plină acalmie, sub un cer albastru, senin, surâzător. Și-apoi, e știut, profeții supără și prin aroganță, da-da, prin francă și goală aroganță: cine sunt „ei” de-și permit să urmăreasccă zborul unor păsări care nu se văd, să citească În ficatul unor animale de jertfă Întinse
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zid, „constat”, cu mijloace cvasi-poematice, desigur, că „viul e Întâmplarea, accidentul”, iar moartea, neantul sunt „imperiale” Întinse peste tot: „Viața nu este continuă, ea nu e de la sine Înțeleasă, există numai insule de existență, moartea domnește În jur, rotundă, nesfârșită, surâzătoare”. Dar aceasta nu vrea să infirme cele spuse mai sus apropo de vitalismul autorului care sunt și de „lauda ființei, a viului”, cum și-a intitulat Nietzsche un poem; nu mai mult, ci o subliniere, o punere În valoare prin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Cristescu, Raliu Georman, D. Zahiu, Z. Husărescu, Gr. Ștefu, D. Dumitrescu, E. Negulescu, George Botez, Puiu Alimănescu, Gh. Rânzescu, V. Ionescu, Rafael, C. Comșa și mulți alții”. Aceștia au ales să se încadreze în Ministerul de Interne „cu toate tentațiile surâzătoare ale altor câmpuri de activitate profesională, unde ar fi putut mai ușor ca să ajungă la situații mai înalte și mai remunerabile”, iar unii au înaintat până la cele mai înalte funcții din Poliție și servicii informative. În opinia autorului, Legea Poliției
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
câine!”. Și-nfuriați peste măsură Smulgând din brâu cuțite-n sus Se repeziră plini de ură La cel care credea-n Iisus. Dar în aceeași clipă, iată, Ca-ntr-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre cei ce pregăteau omorul Îngână dulce: pace vouă! Drumeții-ngălbeniți ca ceara Cuțitele scăpă din mână Și păcătoșii - ngenunchiară Culcându-și frunțile-n țărână. Și-n timp ce câteși-trei se-nchină Cu lacrimile râu pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
atotstăpânitori vremelnici Groza, Pauker și ceilați.. Am ieșit pe poarta mare, din fier forjat, larg deschisă.. cu inima cât un purice. În ușa căsuței de la poartă, cu perdeluță albă la fereastră, moș’ Vasile-portarul, scund și bondoc, cu fața-i încontinuu surâzătoare, om de o bunătate rară... ne petrecea plângând și râzând, totodată,.. știa că și el ne va urma... El, „căpitanul”... trebuia să părăsească ultimul corabia.. în naufragiul ei... Cât de mult ne iubea... și cât de mult îl iubeam și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de acea lumină care, parcă îmi ogoia rănile din suflet. Poarta, mare, impunătoare, era închisă... mi se părea mai mare de cum o știam. Pentru o clipă, mi s-a părut că-l văd pe moș’ Vasile-portarul, mic, bondoc, cu fața surâzătoare, în cămașă și cu mâna la capul gol, salutând: „să trăiț’ dom’ elev !”. Am avut o tresărire... inima îmi bătu mai tare în piept. Apropiindu-mă.. dispăru... Fereastra din ușa căsuței, înfundată cu carton, în locul perdeluței, părea oarbă. Iar deasupra
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu balustrade forjate și o cafenea, la care se adaugă o pistă de popice, iar mai recent un teren de crichet, câteva de tenis, un cinematograf, un monument de război reprezentând un soldat ruginit, o cruce de fier sau o surâzătoare zeiță a Victoriei pe un soclu de piatră pe care sunt trecute numele luptătorilor căzuți În războaie. Impresia de tristețe pe care o produc aceste orașe este sporită de cimitirele foarte Întinse, goale și fără copaci, care domină jalnicele așezări
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și faună deosebită, dar imaginea cea mai evocatoare sunt populațiile aborigene și fosilele animaliere, adevărate curiozități ale naturii. Cu una cu alta, timpul s-a scurs relativ ușor și deși este miezul nopții, după ceasul nostru biologic, ora de culcare, surâzătoarele stewardese ne servesc cina. Meniul este stereotip: preparat din pește cu legume, carne de pui sau vită, prăjituri, fructe și sucuri. Frunzărim puțin din bucate și restul lăsăm pe tavă, nu neapărat din politețe, cum o fac o mare parte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sărbătoare. Încep să discute degajat, calm despre întâmplări de la serviciu, performanțele telefoanelor mobile, softuri diverse, mașini tunate - toate subiectele care-i pasionează pe oricare alți tineri de vârsta lor, oriunde s-ar afla pe glob. Rândul este calm, oamenii sunt surâzători, veseli aș putea spune, se bucură de soare, de atmosfera specială de sărbătoare religioasă și nu numai ce plutește în aer. La fel ca și anul trecut în decem brie, la pelerinajul bucureștean dedicat Sfântului Nicolae, simt că perspectiva unui
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
câteva fotografii în care apare fratele Dv., Gr. Vasiliu Birlic. Le voi împrumuta pentru reproducere, căci orice urmă, cât de mică, în legătură cu acest titan al scenei, ne e foarte scumpă. Pe la noi, vreme mohorâtă. Suntem în așteptarea primăverii, cu soare surâzător. Vă așteptăm și pe Dv., ca pe niște oaspeți dragi, oameni cu multă omenie! Primiți urări de sănătate și respectuoase sărutări de mâini. Cele de cuviință duduiei Mara și D-lui Falti. Al Dv., cu cele mai alese sentimente, Eugen
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
târziu în condiția mea de sursis, își făcu apariția Gilbert Opian, ca o vedenie pe jumătate așteptată. De ce oare n-am fost surprins când un timid și scurt sunet de clopot, pe la jumătatea dimineții, mi-a revelat un Gilbert nervos, surâzător, și, în spatele lui, la capătul digului, mașina-i galbenă? În chip ciudat, ticluisem un soi de plan care includea pe cineva ca Gilbert și, fără îndoială, avea să-și găsească locul potrivit. În sfârșit, soarta colabora cu mine. „Lizzie!“ „Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încadrat de două palme în care se sprijinea, se uita la mine de pe creasta de deasupra. Câțiva zulufi de păr castaniu, creț, suflați de vânt, coborau și ei pe marginea stâncii. Doi ochi căprui luminoși mă priveau miop, pe jumătate surâzători, pe jumătate speriați. — Lizzie! Lizzie se propti pe muchea ascuțită a stâncii, își lăsă în jos un picior bronzat, deja zgâriat și sângerând ușor, apoi celălalt picior, care-i alunecă, împiedicându-se de fusta bogată a rochiei albastre și, pierzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lemn și vălătuci, valea urcă tot timpul îngustându-se, dealurile sunt mai înalte și mai puțin împădurite, pășunile sunt aici uscate iar culturile mai rare; totul se schimbă, totul înverzește în împrejurimile Vasluiului. Acest oraș se află în mijlocul unei vâlcele surâzătoare, pe o măgură pe care o împodobește ca un amfiteatru. În mijlocul livezilor sale, dominate de strălucitoare clopotnițe care reflectă de departe razele soarelui, această mică localitate are un aspect plăcut. Iluzia încetează din moment ce intri în localitate. Aceleași construcții din scânduri
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Cristina-Elena Ciuntuc LACRIMA PLOII Lumea-o lacrimă din univers. Cerul-o lacrimă a noastră, a tuturor, cea mai sublimă și mai cristalină. Țaralacrima unui creion căzută în univers. Natura-lacrima cerului dăruită nouă cu atâta talent și măiestrie. Floarea-o lacrimă surâzătoare a pământului. Ploaia-lacrima lacrimilor. Omul-picătura cea mai mică și mai neînsemnată,dar totodată lacrima existenței, esența vieții. Viața cea din urmă-lacrima din pahar și cea mai importantă. Totul este o ploaie a lacrimilor. Fiecare deosebită de cealaltă, fermecătoare prin ea
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
vorbă cu ele, nu simțeam nici o emoție... Față de o urâtă eram incapabil să mă angajez în vreun fel.” Sandu se îndrăgostește de o ființă colectivă, de un grup de trei muze: ”Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepându-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau și atunci o ambiție m-a străbătut: cunoștința lor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Autorul mai propune unele recreații plăcute prin cunoașterea artelor frumoase: "cunoașterea cărților și a autorilor, critica, poezia, stilul, elocința, teatrul și, într-un cuvînt, tot ceea ce poate contribui să-i formeze gustul și să-i înfățișeze studiul sub o formă surîzătoare". CAPITOLUL 3 PRECURSORI Atunci cînd se caută cu orice preț să se dovedească originalitatea sau lipsa de originalitate a ideilor unui pedagog, se ajunge, mai totdeauna, la denaturarea adevărului, la aprecieri părtinitoare. Nu se ține cont de raportul dialectic de
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
evocare), Florin Faifer demontează cu migală mecanismele interioare ale unei opere, trasează cu penel sigur portrete, fizionomii de autori, distribuie atent, subtil, observațiile de natură morală. E în mare vervă stilistică atunci când zăbovește asupra unor scriitori confini". Sau: " Mereu calm, surâzător, elegant, curtenitor, afabil, echilibrat, cu un suflet de o mare delicatețe, generos și îndrăgostit de lumea de vise și iluzii a artei, Ștefan Oprea mi se pare neschimbat, anii neîndrăznind să aștearnă vreo umbră pe fața lui". Și exemplele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
momentele scurte și rare de inspirație. în rest, în grădina publică, datorită prezenței oamenilor și lucrurilor din jur, starea sa sufletească era adesea cea pe care o arată următorul fragment Dintr-un text comun - destinsă, prielnică unei melancolii ușoare, chiar surîzătoare: „Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
portocali din Toscana. Așa că, seară de seară, când mă joc de-a cosmetica în fața oglinzii, îl miros. De dat, însă, mă dau rar cu el, la ocazii, tocmai pentru că are ceva ultra-select, grav și plin. Ceva încărcat de o tristețe surâzătoare, de o împăcare înaltă, superioară și senină în același timp, pe care nu le găsesc în lumea cam plebee din care mă trag. Cred că tot ce-am spus până acum e adevărat. Dar mai cred că de fapt ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]