1,195 matches
-
de viață a anilor trăiți în universul «socialismului real»”, îi oferă autorului rama necesară unor ficțiuni care proporționează corect banalul, fantasticul și ironicul. Ca eventuală tehnică se remarcă indistinctul tempourilor narative, „discursul ironico- blazat” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu efectul că suspansul este aplatizat, iar monotonia substituie, fie și parțial, subiectele. Gas-City e totuși departe de a fi locul unde nu se întâmplă nimic, oferind un repertoriu semnificativ de anecdotică - fie că e vizitat de o trupă ambulantă de balet sau de
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
stil alert, nu lipsit de ironie și umor, incredibilele aventuri ale unui autor de romane polițiste, devenit ad-hoc detectiv particular. Avatarurile traversate de erou sunt relatate în cea mai autentică manieră polițistă, I. dovedindu-se un bun cunoscător al tehnicii suspansului. Tonul degajat, atmosfera de bonomie și bună dispoziție, într-un cuvânt registrul „ușor”, sunt brusc abandonate, autorul introducând - neinspirat - o tonalitate gravă, ce distonează profund cu nota inițială. Dintr-o „joacă” de-a detectivul, protagonistul se vede transformat în martor
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
epocii postbelice contribuind la demascarea unui legionar criminal. De proza cu finalitate moralizatoare în stilul momentului I. se îndepărtează târziu, realizând un salt vizibil prin apropierea de zona literaturii fantastice dedicate copiilor. Inventivitatea prozatoarei amintește de tehnica filmului de animație, suspansul intervine mereu și ține treaz interesul cititorului (Atențiune, Carolina!, 1970). Întâmplările din Răpirea Mietei (1977) amintesc din nou de tiparul basmelor, dar eroii sunt personaje din contemporaneitate. Narațiunea glisează între lumea reală și cea inventată de imaginația copiilor, unele pasaje
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
orașul nostru (2001), autorul echivalează fantasticul cu paradoxalul. Sunt revizitați cei doi Caragiale, Mircea Eliade, chiar Ion Creangă. În unele proze, inexplicabilul este găsit în paradoxurile științei (inclusiv cibernetica) și transpus într-o formulă narativă care să îl potențeze prin suspans. În altele, legile paranormalului par a ghida psihologia oamenilor. Scriitorul reușește atunci când cazul spectaculos, dar obscur se ridică la rangul parabolei „viciate”, obișnuită în scriitura postmodernilor. Romanul cu cheie Căderea Bastiliei (1998) este dezvoltarea prozei cu același titlu din primul
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
detectivistice ale tânărului cadet Constantin (Dinu) Dragu, fascinat de identitatea multiplă și misterioasă a Minolei Bodony, descendenta „contesei sângeroase”. În Vest autorul face încă o dată dovada rafinamentului în descripția de medii și epoci și a capacității de a jongla cu suspansul. Cele câteva poezii românești rămase de la el - Portretul străbunicei, Cobalt, Sonet - și un grupaj scris în franceză între 1929 și 1932 sunt notații intimiste, sentimental-contemplative, pe un traseu biografic. O anume grație și virtuozitate formală, în linie parnasiană, a versurilor
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
viitorul domnitor Neagoe Basarab, în tinerețe vătaf de vânători domnești). Povestirile, scrise (foarte probabil cu câțiva ani înaintea publicării) într-o limbă convențional-arhaizantă, furnizează detalii interesante despre obiceiurile sălbăticiunilor, despre vechile tehnici și secrete vânătorești, conțin momente de acțiune, de suspans ori aventură, dar și legende onomastice și se înscriu în genul literaturii educative de aventuri, cu mesaj patriotic (în termenii proprii anilor ’70-’80, prozatorul idilizând, de pildă, organizarea domnească feudală), destinată adolescenților. SCRIERI: Elegii pentru Cetatea Soarelui, București, 1973
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
un remarcabil simț al proporțiilor și al culorii, uneori însă cu o zgârcenie a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape întotdeauna supravegheat. Prin nuvela Cantonul lui Macrea, D. obține o adevărată performanță de construcție tensionată și de suspans. Descrierea canalelor tainice, a locurilor întunecate, cețoase, a stufărișurilor nesfârșite, bântuite de sălbăticiuni, fără a prisosi, intervine de câte ori evoluția textului o pretinde, sprijinită de amănuntul relevant. Iar modul de a vorbi al personajelor, dialogurile spontane, rezumându-se la esențial, contribuie
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
Internă - Homeland Security Department -, respectiv adoptarea legislației care a consolidat coordonarea comunității informative prin crearea Oficiului Directorului Național de Informații). Cu un simț al gradării tensiunii destul de apropiat de cel al unui romancier, autorii ridică însă cota de interes și suspans a cărții în ultimele capitole. „Două perspective asupra lumii informațiilor” (capitolul 7) contrapune viziunea „tradițională” asupra lumii informațiilor, în care sinonimul perfect al activității acesteia este „spionajul”, tratat în general pe coordonatele milenare ale Artei Războiului a lui Sun-tzu, și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
soția sa, împăratul Aidin hotărăște să se răzbune pe femei, ucigându-le după prima noapte petrecută împreună. Fiica unui vizir, Halima, izbutește să-și amâne execuția povestind nopți la rând diferite „istorii”, pe care le întrerupe într-un moment de suspans maxim. Cucerit de înțelepciunea și talentul povestitoarei, Aidin renunță la sângeroasa răzbunare. Istorisirile sunt de o mare frumusețe și bogăție epică, cu întâmplări extraordinare și eroi supranaturali. Spiritul și morala sunt cele ale tuturor basmelor - biruința calităților umane fundamentale. Halima
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
ființă misterioasă și atotputernică”. Alunecarea spre parabolic este de această dată mult mai evidentă decât în primul roman. Din păcate, Les Amours impitoyables recurge la o complicare polițistă a intrigii, sporind senzaționalul. Totuși, prozatoarea știe să recreeze atmosfera încărcată de suspans și de mister a vechilor palate, a interioarelor somptuoase dintr-un burg ce pare filtrat prin luminile unui amurg prelungit. G. și-a câștigat repede un statut aparte în viața intelectuală a exilului românesc. Colaborează săptămânal, o bună perioadă, la
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
în componenta psihologică, dar în absența unor semnificații mai adânci, Fluxul apei dulci rămâne un aliaj de pictură naturalistă a unui mediu și de biografism romanțios. Reale calități de meșteșug (inventivitate, iscusință în declanșarea și complicarea intrigii, introducerea surprizelor, prelungirea suspansului, întârzierea deznodământului) caracterizează teatrul lui L. Dar motivația funcționării mașinăriei dramaturgice nu este pe măsura tehnicilor folosite. Variantă scenică a unei nuvele, Musafiri pe viață înfățișează o invazie a puterilor răului, ale distrugerii, în climatul unei existențe pașnice. Neputând avea
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
caracterizează cel mai bine conținutul prezentat și care, în acest mod, au mai multe șanse să se întipărească în mintea auditorului; - folosirea unor perspective inovatoare de abordare a subiectului și construirea unei anticipări la audiență; de asemenea, este utilă construirea suspansului etc. 5.1.2. Prezentarea persuasivătc "5.1.2. Prezentarea persuasivă" Prezentarea persuasivă pornește de la ideea conform căreia schimbarea (pe un continuum foarte extins, de la palierul ideilor la cel al acțiunii concrete) este necesară și urgentă (de altfel, am observat
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pentru cursanți. Autorul îl citează pe Malcom McNair, care afirmă: „Pentru ca un caz să fie un lucru real și să îi facă pe cursanți să uite că acesta este artificial creat, el trebuie să fie dramatic, să conțină un anume suspans ș...ț cazul trebuie să aibă «ceva»”. 3. Cazul trebuie să fie situat în ultimii cinci ani. Dacă se dorește ca povestea să pară reală, ea trebuie văzută ca o situație curentă; dacă problema este „clasică”, ea poate fi concepută
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cursanți răspund împreună la același test; d) ambelor teste (și individual, și de grup) li se calculează scorurile; e) grupurile de cursanți confruntă răspunsurile oferite cu cele din manuale și pot face apel la instructor, acesta clarificând elementele rămase în suspans; f) cursanții sunt puși în situația de a aplica cele învățate. Herreid analizează câteva dintre elementele care ar putea conduce la insucces în cazul folosirii metodei studiului de caz: - în situația în care obiectivele nu sunt bine delimitate: este evident
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
reușește să îl mai vadă. Află însă, cu timpul, că a fost eliberat, întrucât bijuteriile îi aparțineau realmente și că băiatul i-a murit. Zbuciumările pictoriței sunt transcrise convingător, enigma bărbatului necunoscut e întreținută, cu un meșteșug subtil, de prelungirea suspansului. În Nu poate fi... personajul principal e un bărbat. Îndrăgostit nebunește, în a treia noapte de Crăciun, de iubita prietenului la care petrec, el se străduiește cu exasperare, dar fără succes, să o cucerească. În cele din urmă, o ucide
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Editurii Eminescu), e un roman polițist de factură înrudită cu a scrierilor lui Constantin Chiriță, o narațiune dinamică și antrenantă, dar parazitată de multe clișee ale genului, „naturalizat” în ambianță socialistă. Raționalismul, nevoia de a problematiza, plăcerea analitică, știința construirii suspansului marchează și celelalte romane semnate de S., centrate de obicei pe tema dragostei sau pe aceea a căutării adevărului, aproape toate cu final deschis. Existența unor protagoniste complicate sufletește, chiar ambigue, este urmărită în circumstanțe care favorizează rememorările și bilanțurile
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
au ieșit din mijlocul nostru, sunt anticriști; dacă sunt anticriști, sunt mincinoși; dacă sunt mincinoși, tăgăduiesc că Isus este Cristos. Iată‑ne din nou în punctul critic al problemei”) (3, 8). Până aici oratorul nu a făcut decât să creeze suspans. Brusc însă el exclamă, ușor teatral: Quiescat paululum lingua, uitam interroga („Să tacă limba, să vorbească viața!”) (3, 8). Prin aceste cuvinte raționamentul este deplasat într‑un registru total diferit. Părăsind cadrul ecleziologic, anticristologia trece în registrul etic. Augustin își
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
subconștientului uman sau reconstituirea unui destin colectiv marcat de nesfârșite suferințe. Prima tendință, tributară fascinației de a descoperi secretul unor acte criminale, se concretizează în romanul polițist, care nu se limitează la rigorile specifice (faptele, mobilul crimei, ancheta judiciară, probele, suspansul etc.), ci își depășesc cadrul - Cei trei „A”, Enigma din trenul de noapte (1977), Cazul „Fundația Prejbeanu” (1982). Infuzia de material informativ despre mediul intelectual, despre modul de organizare a vieții științifice românești, despre valori artistice și momente de cultură
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
în fabulos sau în fantastic, nici cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau din bilețele trimise de un elev neatent, iar în
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
piesele de atitudine contemplativă iau frecvent forma unor crochiuri, schițe de peisaj, inspirate de locuri diverse, de pe toate continentele (Teheran, New York, New Delhi etc). Proza, mai ales nuvelele, se remarcă prin virtuozitate, prin iscusința de a nara, de a provoca suspans și a-l prelungi, nelăsând să se întrevadă deznodământul. Cele mai antrenante texte deschid o enigmă, invitând cititorul să participe la dezlegarea ei, ca în Plicul verde (1987), unde narațiunile părăsesc tărâmul realității și au o turnură fantastică. Romanele lui
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
pe fundalul evenimentelor premergătoare și imediat ulterioare lui august 1944, prilej pentru o frescă socială tendențioasă, cu accent pe problematica muncitorească, Marele premiu (1974) și Ultima variantă (1975), romane despre și pentru adolescenți, ș.a. Dar romanul de aventuri, cu acțiune, suspans, intrigă ori miză polițistă, reprezintă adevărata vocație a lui T. și explică succesul său de public. Scrisă într-un stil alert, fluent și antrenant, proza din Un dolar, doi dolari. Valetul de treflă (1974) este agreabilă, tonică. Eroul narator trece
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
lui Ț. se evidențiază totuși prin construcția de ansamblu, cu ecouri de jocuri textualiste (personaje-călătoare dintr-o carte în alta, autoreferențialitate, autotematizare), dar și cu pasaje reușite, în spiritul alert al romanelor polițiste, dezvăluiri în flashback și dozaj adecvat al suspansului. Dramele, neîmplinirile în dragoste sunt proiectate în contexte asupra cărora naratorul exercită o atitudine critică, strecurând judecăți ori expunând mărturii în care rolul principal îl dețin evenimentele din decembrie ’89, tulburările deceniului următor, meandrele unei societăți debusolate de tranziție. Luate
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
ratată. Noaptea papagalilor (1982), carte în care sunt incluse două microromane, U. pune în pagină anchetele întreprinse de un căpitan de miliție pentru elucidarea unor crime și descoperirea asasinilor. Prozatorul știe să dozeze elementele ce permit aflarea adevărului, întreține abil suspansul și oferă un deznodământ într-o oarecare măsură neașteptat. Povestirile din Firul de iarbă (1983) sunt narațiuni scurte, țesute în jurul unor episoade aparent anodine și lipsite de intrigă. Personajele, fără nume (un el, o ea, băiatul...), cu o identitate nelămurită
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
reușește să se înapoiaze în Marea Egee, pornește, de bună voie, spre sud, prin Mediterana, până la capătul lumii, în Țara de Foc. Traversarea Atlanticului, trecerea în Pacific prin strâmtoarea Magellan se soldează cu tot soiul de peripeții, cu întâmplări uluitoare, cu suspansuri, nu fără preluarea unor clișee ale literaturii cu pirați. Ceea ce procură însă încântare e călătoria, parcă nesfârșită, și aventura cunoașterii. Echipajul cunoaște pe viu locuri știute din cărți, de pe hărți și, descoperă tărâmuri ignorate, peisaje doar bănuite, populații primitive, cu
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]