3,370 matches
-
Te transformi,întinerești,Viața-ncepi să prețuiești,Zbor din nou peste pustiu-Sunt al vostru verde viu!... XXXI. NU MAI VINE DORUL, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Nu mai vine dorul Printre șoapte și suspine La marginea drumului Dorul strigă:nu mai vine, Stă de straja timpului. Stă să vadă drumul meu Printre gropi și bucurii, Să mă chinuiesc mereu Cât pe lume voi mai fi, Dorul nu mă lasă-n pace, Nici la margine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
de iubire Ce le-aud în nopți târzii Câte îmi vor da de știre C-o să pleci,că nu mai vii? Printre visuri îndrăznețe Care-mi umplu nopțile Câte pot să mă învețe? Să-mi vindece rănile? Printre doruri și suspine Ce mereu mă împresoară Câte oare vor învinge? Vor renaște-a doua oară? Printre doruri printre vise Care vin,se desfasoara, Oare cât din ce promise Primăvara-l înconjoară? Printre tot și printre toate, Printre tot ce pot să fiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
se strecoarăși niciodată nu-ntârzieDe fiecare dată parcă-i prima oarăCând ești cuprins de-atâta bucurie !Pune-n ghetuțe dulciuri,gându-i bunPe care să-l urmați .... vă spunși învățați că timpul treceSă fiți elevi de nota.... Zece !!!... XIX. IN TAINICE SUSPINE.., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ,, Prea am pus tot ce-aveam
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Pune-n ghetuțe dulciuri,gându-i bunPe care să-l urmați .... vă spunși învățați că timpul treceSă fiți elevi de nota.... Zece !!!... XIX. IN TAINICE SUSPINE.., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ,, Prea am pus tot ce-aveam în ele’’ Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ,, Prea am pus tot ce-aveam în ele’’ Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot grele În tainice suspine mereu ne vom găsi Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ! Citește mai mult ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de ziși-un strop din zbaterile
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
să știi ! Și razele de aur sunt tot grele În tainice suspine mereu ne vom găsi Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ! Citește mai mult ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de ziși-un strop din zbaterile meleAtât cât nu te pot răni,,Prea am pus tot ce-aveam în ele’’Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot greleîn tainice
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Păstrează-n timp un pic de ziși-un strop din zbaterile meleAtât cât nu te pot răni,,Prea am pus tot ce-aveam în ele’’Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot greleîn tainice suspine mereu ne vom găsiPăstrează-n timp un pic de ziși-un strop din zbaterile meleAtât cât nu te pot răni !... XX. SUNT..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015. SUNT..... Dedic aceste versuri tuturor celor
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
serii, Alintă-mă cu-o dulce melodie, Chemând foșnirea primăverii. Înalță-mă pe creștet de visare Împodobindu-mi sufletul cu viorele, Încântă-mă cu-a ta mirare În despletirea simțurilor mele. Privește-mi trupul fremătând Sub mângâierea-ți plină de suspine Îmbată-mă cu tine, ascultând Refrenul surd al focului din mine. Ninge-mă cu vorbe de iubire În noaptea ce ne strânge trupul. Iubește-mă, și-n fizică unire Să ne cuprindem fără scrupul. Mirela Stancu, 21.02.2017 Mulțumesc
NINGE-MĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382871_a_384200]
-
e seară Și prin pustiul umbrelor vom trece Să bem acum pentru întâia oară Zăpada îngerilor rece. De-om fi ajuns la steaua nemuririi Acolo-i doar lumină și senin Acolo este patria iubirii Acolo nu-s nici lacrimi, nici suspin. Acolo sânt pășunile celeste Și caii pasc pe câmp fără zăbale Nu sânt ca în statuile rupestre Purtând armură pe grumaz și șale.” „Păcatul prim din naștere m-apasă Și-aș vrea plecarea să mi-o mai amân; Durerea grea
MANEJ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382901_a_384230]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > PATRIA MEA Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O, în patria mea sunt speranțe divine Cântă-n ele visuri cu prea multe suspine, În suflete sunt munții de iubiri, de povești, Neliniștile-ncearcă gânduri mânăstirești... Umbrele, pe noi, ne-așteaptă-n porțile pustii Cu duioșia, de-atunci, din zilele-aurii. Prin odăile vechi amintirea iar trece Cu lacrima prelinsă pe podeaua rece, Împodobită fiind cu dorul
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]
-
n-ai ce spune Și vorbe mii nu irosi Căci limba omului e dată Doar pentru verbul "a iubi! Când prin vorbirea ta creștine Tu n-aduci rod, n-aduci alin Zadarnică ți-e toată truda, Zadarnic ți-e orice suspin... Căci vorba dulce mult aduce Spuneau bătrânii mai de mult Și mult îmi place...mult mi-e dor Vorba ce-i dulce să ascult... Să nu vorbești când n-ai ce spune Mai bine taci! Tăcerea ta Va spune lumii
OMAGIU DIVIN 17 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383008_a_384337]
-
Și-am înșirat în ele orice șoaptă Dar niciodată nu am fost decis Ca măcar una, să îți fi trimis Că nu știam dacă-i o bună faptă Sunt multe gânduri povestite-n ele De dragoste, de dor și de suspin Dar am avut la inimă zăbrele Pierdut în timp, și într-un joc de iele S-au prefăcut toți anii doar în chin Sunt mii de rânduri scrise cu migală Ca-n vremea ceea când eram școlar Iubirea mea le-
SCRISORI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383029_a_384358]
-
vor stinge Zadarnic umblu după izbăvire Tot ce găsesc e doar dezamăgire Dar în final, iubirea va învinge Sunt sute de scrisori ce stau legate Și nici una măcar, nu ți-am trimis În ele sunt descrise multe fapte Iubirea prin suspine și prin șoapte Regret acum, că nu ți le-am trimis. 05 martie 2016, Focșani Referință Bibliografică: SCRISORI / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2137, Anul VI, 06 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni
SCRISORI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383029_a_384358]
-
Autorului V-aș îndruma să mergeți pe caii de lumină, V-aș arunca pe umeri un șal al împăcării, Dar sînt mereu o rană din ce în ce mai plină Parcă de sarea albă din neodihna mării. Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine, Sînt toate ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
din care / N-a mai avut sorți de scăpare. Feciorii ei, cu toți plângeau / Și să priceapă nu puteau, Ce-nsemnătate au avut / Semnele care le-a făcut. Nora cea mică se făcea / Că plânge cu amar și ea. Printre suspine, a-ntrebat: „Ați înțeles ce-a arătat, Biata mămucă, dragii mei?” / „Nu! Nicidecum!” - ziseră ei. „Eu înțeleg că mama-mparte / Averea. Cu limbă de moarte Ea lasă fiului cel mare / Și noră-si, casa pe care A ridicat-o-n răsărit
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Referință Bibliografică: Cana cu fluturi rotunzi / Dragoș Niculescu
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului EMOȚII Cuminciori ca niciodată Stau copiii în odaie Și prin geam în noapte cată: „Vine Moșu’ Nicolae?” „Nu mai vine, nu mai vine! S-o fi rătăcit, săracul”, Spune unul în suspine, „Și greu i-o mai fi și sacul!” „Și-am pus pe prichici afară Papuceii, sper să-i vadă; Bezna asta te-nfioară, Uite, bre, câtă zăpadă”, Zice altul crăpând ușa, „Fulgii, Doamne, cum sclipesc! E călcată cărărușa! Urme proaspete zăresc
EMOŢII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383094_a_384423]
-
și frica cresc ca și rădăcinile-n pământ, rostim doar fraze fără verbe, noi am uitat ce-i sfânt! Frica voastră de război, sunt doar flăcărate minciuni, voi războiul îl purtați în suflet, căci sunteți nebuni! Aduceți ploi negre și suspine peste morminte, doriți să ne stingeți vieți, să vă ținem veșnic minte! Ne-am uitat rănile strămoșilor, devenim nimic, Ne-aplaudă și prostii, ati făcut din lume un circ! Ne legăm la ochi, tăcem, privind spre bunul Dumnezeu, EL gândește
VOR SUNA CLOPOTELE... 13. NOIEMBRIE 2015 IN PARIS de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383111_a_384440]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > COPIII NEBUNI AI PENULTIMEI LUNI Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se-ntoarce natura cu florile toate Să-ncalțe condurul penultimei luni S-adune suspine din flori îmbatate S-alunge pe lacuri bâtlanii nebuni M-aș duce spre iarnă , da'n suflet e soare Și valul înalt pe faleză se sparge Se spune-ntre oameni că dorul nu moare Cât sufletul poartă speranța-n catarge
COPIII NEBUNI AI PENULTIMEI LUNI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385336_a_386665]
-
publicat în Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016. Dacă vântul, Lacrima-și așterne Peste frunze, Peste ramul crud; Peste iarba verde Mirosind a vară, Peste tâmpla-mi caldă, Gânduri adormind. Dacă vântul tainic, Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Citește mai mult Dacă vântul,Lacrima
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
să cunoascăDoar timpul care arde în iubiri.... XI. DEPĂRTARE, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016. Nu te mai chem, eu știu că ești departe, Te-ai rătăcit prin sferele aldine, Atâtea lacrimi au topit suspine Și multe vise ai lăsat deoparte. Te regăseam în serile senine, O filă din a veșniciei carte, Cu litere de-azur brodai aparte Povestea unui dor ce mă-ntreține. Ascultă glasul serii care plânge, E-atâta depărtare între noi, Petale
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
din valuri a le strânge. Mă iartă că mă-ntorc iarăși la tine Eu nu știu alt motiv de a trăi, Doar al tău foc mă poate întreține Veșnic să ard doar pentru a iubi. Mă iartă pentru ploaia de suspine Căci fără tine cerul n-ar mai fi. Citește mai mult Astăzi e ziua-n care-mi cer iertareîn ochii tăi și cerul parcă plânge,Sub norii grei lumina se răsfrângeși lacrimă târziul care doare.Amurgul scris-a un poem
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E vremea amurgurilor din noi Care ard pe rugul eternității.... ... Citește mai mult Amurgul dintre noi e o povestescrisă în frânturi de timppe brațele purpurii ale reverieiși lasă clipele ostenitesă adoarmă pe umerii nemuririifără să-și ia rămas bunde la
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
pe umerii nemuririifără să-și ia rămas bunde la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintireîntr-un decor mirificundeva la poalele munțilorcare se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetatde jurăminte neîntinatecând soarele învață să zâmbeascăîntr-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine.E vremea amurgurilor din noiCare ard pe rugul eternității....... XXIII. MAREA, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016. Aș vrea să-mi cânte marea despre tine Și-n valuri să citesc povestea ta, Aș vrea
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
speranță ne mai cereDar ne-amăgim în zbor nevindecat.... XXVI. SONETUL TRANDAFIRULUI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Eu înfloresc în tainele iubirii. De-ar înflori și oamenii ca mine Aș ștrânge-atâtea doruri și suspine Eternizând sclipirile privirii. Mi-e frig de teama nopții care vine Mă-mbracă haina rece-a despărțirii, Petalele se frâng în doina firii Dar inimile voastre sunt străine. Voi știți că trandafirul poate plânge Și-n lacrima-i se stinge
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]