1,250 matches
-
de Hohenzollern, ale cărei strofe sfârșeau cu refrenul: Vodă Car... Vodă Car... Crudul Vodă Caragea 16 Astfel de opoziție era atunci la modă. Fără luptă, fără nici o jertfă, un om credea că se poate face celebru cu câteva fraze cu tâlc și cu subînțelesuri publicate ostentativ într-un ziar. coaliția de la mazar-pașa Opoziția de la Mazar-pașa se agita împotriva guvernului lui Lascăr Catargiu. Ce era opoziția de la Mazar-pașa? Pe locul ocupat astăzi de Baia Centrală din strada Enei era o casă boie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zonă, a țaris mului cotropitor. De altfel, C.A. Rosetti, cunoscut ca revoluționar „roșu“ nu era deloc agreat de oficialitățile ruse. Chiar în timp ce rostea discursul reprodus mai sus, generalul Ignatiev, fostul ambasador rus la Constantinopol, i-ar fi șoptit, cu tâlc, țarului: „Sire, c’est Rosetti“. Învinuit mai apoi de amicii săi politici radicali că l-a elogiat și s-a înclinat în fața țarului, simbol temut al reacțiunii europene, fruntașul liberal-radical le-ar fi răspuns acestora - potrivit unui raport din 20
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
asemenea analogii, S. traduce sugestiile lor în amănuntele realiste ale narațiunii, fără să îi trădeze nicăieri verosimilitatea. Trimiterea la arhetipuri nu dă, ca urmare, impresia de act deliberat, pare naturală, fabulosul e captat în istorie, căreia îi transferă semnificații tainice, tâlcuri. Ciclul Frații Jderi, alcătuit din Ucenicia lui Ionuț, Izvorul Alb și Oamenii Măriei Sale, încorporează într-o saga romanele consacrate evocării vremurilor trecute. Obiectul e slava și decăderea Moldovei. Trilogia Frații Jderi vine să înfățișeze ceasul de glorie al țării, după ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
preziua sosirii o anonimă îl înștiințează că soția îl înșală. Buimăcit, nu mai vrea să facă nimic și își dă demisia, revenind însă asupra hotărârii de îndată ce prefectul îi promite avansare și decorații (Un ambasador ne vizitează județul!). Unele anecdote au tâlcuri mai substanțiale. Primind de la ministrul de Externe o listă de studenți propuși pentru burse în străinătate, ministrul Educației, neatent la ce i se spune, crede că tabelul i se restituie în semn de protest pentru că aici figurează doar fii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
care se Întrec la radicalism, cum a fost la un moment dat „Mișcarea pentru România”, o Încercare de revenire la ceea ce fusese cândva partidul „Totul pentru Țară”. Spre a relua terminologia amintită mai sus, care mi se pare plină de tâlc pentru ceea ce trăim În prezent, Vadim Tudor este exponentul continuității radicale cu ce a fost comunismul În România În faza ultimă: o combinație barocă de leninism tehnic, mișcare partinică ultracentralizată, lider providențial (aici leninismul se continuă În mod categoric cu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
intrigant politic, Hameleonul. Subconștientul personajului este sondat cu minuție, evident acuzatoare, și figurat în simboluri sugestive. În ultima parte sunt inserate numeroase epistole ce denunță întâmplări din culise. Scrisorile substituie povestirea autorului. Textul Istoriei ieroglifice e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când în când pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum Elegia Inorogului sau caracterizarea aceluiași psalmodiată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
și ele, se structurează în jurul câte unui tip fistichiu, ilariant ori cu hazoase monomanii. După 1874, A. nu mai scrie piese vesele. În 1880, dă la iveală o încântătoare feerie, Sânziana și Pepelea, de răsfrângeri folclorice, dar și presărată cu tâlcuri și aluzii politice transparente. Nici în drame, mai cu seamă în cele de până la 1878 (Lipitorile satelor ș.a.), comicul nu e absent, convertindu-se însă, printr-o lejeră alchimie, în grotesc. De prin 1878-1879, se petrece cu A. o metamorfoză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Stropi de rouă (1919), urmată de Cântarea neamului (1925) și Doina (1927), de Fabule (1928), Viermi și stele (1936, al doilea volum de fabule) și Curcubee peste veac (1937, al treilea volum de fabule), cărora li se adaugă Vorbe cu tâlc (1931), Psaltirea în versuri (1933; Premiul Academiei Române), Cântecile vinului (1936), „poemele arabe” din Ben-Hamar cântă (1936), Chiot către neamul meu (1936), Temelie de veac nou (1938), două culegeri semnate Radu Bardă - Treziți-vă, români! (1936) și Iuda (1937) - ș.a. Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
Cântarea neamului, București, 1925; Icoane scumpe, București, 1925; Doina, București, 1927; Un capitol din istoria culturală a țării. Începutul ateneelor populare din capitală, București, 1927; Fabule, București, 1928; Viermi și stele, București, 1936; Curcubee peste veac, București, 1937; Vorbe cu tâlc, București, 1931; Psaltirea în versuri, București,1933; Chiot către neamul meu, București, 1936; Treziți-vă, români!, București, 1936; Cântecile vinului, București, 1936; Ben-Hamar cântă. Poeme arabe, cu desene de Ștefan Constantinescu, București, 1936; Iuda, cu desene de Petre Lazăr, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
când, la întâmplări triste. Inventivitate nu numai onomastică vădește suita de peripeții ale unor nostime rozătoare: Familia Roademult (1912), care a luat un premiu al Academiei Române, Nepoții Roademultulesei (1922), Școala lui Chițchiron (1926), Familia Roadensec (1946). Pățaniile șoriceilor au, bineînțeles, tâlcul lor moral, nesăbuința și relele deprinderi fiind pedepsite, iar meritul primindu-și neapărat răsplata. Un basm, vădind bune resurse narative, este Firicel Voinicul (1929). Miraculosul se infiltrează și în șirul de „multe și minunate fapte” meșteșugit depănate în cele trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
epilog. Jules a primit cadou un violoncel de la o colegă „admiratoare”. Când s-a dus la Stino să-i înapoieze violoncelul purtându-l sprijinit pe un umăr, Stino văzându-l venind a avut și de data asta o vorbă cu tâlc: „acu îl aduci tu în spate că el te-a dus pe tine”, aluzie la trecerea claselor, fără încurcături. VI. - Spectacolul de la Rădăuți cu „Doi sergenți” a fost întradevăr un triumf. Bucovina era doar de câțiva ani alipită. Educația austriacă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Cheagul teologiei crește, la urma urmei, din comunicarea cu alteritatea. Este inadmisibil, atunci, ca provocările diverselor științe contemporane - de la filozofie, antropologie, psihologie, istorie ori sociologie până la dezvoltări mai recente, precum medicina genetică sau bioetica - să nu fie interpelate teologic, cu tâlc și premeditare, prin atenția generoasă a acelui spirit creștin care a făcut din epoca patristică un reper normativ pentru conștiința eclezială ortodoxă. Dacă ar fi să măsurăm amploarea misiunii sale sociale și culturale, am putea spune atunci că în Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o precedă, găsesc ingrată imensa paranteză în care Omul recent introduce istoria teologiei creștine. Mai întâi, trecerea din Evul Mediu (sec XIII-XIV) către zorii modernității rămâne neclară 1, deși istoria ideilor disputate în această perioadă ascunde o istorie plină de tâlcuri. Cum s-a produs întâlnirea între tradiția religioasă iudeo-creștină și spiritul culturii grecești în momentul patristic și cel scolastic? Care sunt epistemologiile subiacente care separă Răsăritul grec de Apusul latin? Cum anume apariția filozofilor arabi (Averroes, în primul rând) pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nostru să se inspire mai adânc). Ortodoxia nu este conservator-orizontală, ci radical-verticală. În liturghie, doxologia nu face decât să înghită apofatic abisul lui Dumnezeu. Tradiția nu trimite la anteriorități, ci la rădăcini, deci spre izvoare. Tradiția nu te învață exhaustiv tâlcurile istoriei căzute, ci te previne asupra ispitelor risipirii sub vremi. Tradiția ne reamintește că adevărata teodicee se ascunde în mâinile noastre, fără a deține însă o rațiune suficientă pentru a justifica (eventual, postum) mizeria istoriei. Tradiția nu vede în modernitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
căci în final a înnebunit și striga mereu cu forță și obsesie: Trăiască Legiunea și Căpitanul și cânta cântece legionare. După ce lucrurile au intrat într-un ritm normal cei care fuseserăm trimiși de domnul Petrașcu la Comandant, am deslușit tot tâlcul sfaturilor pe care el ni le dăduse vreo câteva luni înainte și am înțeles marea lui dragoste legionară, grija pentru noi de a nu ne poticni, dar și marea lui previziune, căci toate s-au desfășurat așa cum el anticipase.” Complotul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
toate neutre: amintiri din trecut, cunoștințe de literatură, de jurnalistică, istoria Transilvaniei, descrierea vieții la țară, caracterizări ale tipurilor de români după regiunile țării, etc. Aceste mutări din care s-au putut identifica vreo 60 din 1953 până în 1964 aveau tâlcul lor. Fiecare avea un scop ascuns, care și acum după studierea celor 82 volume, fiecare de 400-500 pagini, tot ascuns rămâne. Ceea ce este evident, este atenția permanentă de care se bucura, pentru a i se cunoaște orice gând, orice intenție
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
realul lumii obiective nu e înlăturat, ci deschis până în adâncul din care el arată o altă imagine a putinței sale de a fi. Conținutul unei asemenea imagini nu mai este echivalent cu conținutul obiectului real", căci în poem luminează acum tâlcurile inepuizabile, cele în care universalul e întors "la izvoarele sale incandescente: la particularul concret"11. Aspect care scoate în evidență două probleme. În primul rând, pentru ca imaginea să ajungă la reflectarea realului, luminându-l în miezul purei sale posibilități de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a cuvântului rostit - voalează înțelesul, ține esența captivă în ascunderea aparenței. "Carnea vegetală a cuvântului maschează sâmburele de fildeș", la fel cum apariția mundană propune o imagine care arată, dar nu luminează. Trebuie "cojit" fenomenul, "pentru a explora drumul spre tâlcuri"12. Însă ceea ce sensul luminează este, pe de o parte, lumea pre-formală a posibilului pur, înaintea oricărei autorealizări fenomenale. Sens nemanifestat decât în originarul absolutei sale nedeterminări. Pe de altă parte, drumul într-acolo răspunde unei chemări, se așterne în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fictivă în sensul unui ireal inaccesibil (căci ficționalitatea este cealaltă față a realității), ci a "unei lumi potențiale de perfectă coerență și înalt semnificativă", iar imaginea care ia loc aici e "un fel de epură a realului, corpul viu al tâlcurilor"25, adică trup poetal, imagine întrupată a semnificabilului originar. Astfel că ceea ce se arată, de pildă, ca peisaj într-un poem nu este un loc anume, cât mai ales "o putință a naturii" de a se înfățișa în modul imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înseamnă a străbate distanța care separă deschiderea purei sale posibilități și realizarea sa actuală. Proces ce are loc în "zborul imaginației", prin "pătrunderea fulgerătoare a intuiției", deci prin avântul spre înălțimea viziunii și sondarea adâncului, vedere și înțelegere totodată 30. "Tâlcul adânc al realului nu se ivește, așadar, în măsura în care pătrundem dincolo de el (singurul dincolo total fiind ceea ce se află în afara conștiinței, adică realul însuși), ci în felul cum îl receptăm"31. A vedea dincolo presupune prin urmare a te distanța de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o tematică variată, cu funcție educativă, subsumând motive de largă circulație, dar și specifice spațiului nostru cultural. Se adresează primei vârste prin poveste, înfățișând tipul uman ideal (Inima mamei, 1954), sau prin snoavă, ilustrând înțelepciunea și umorul popular (Povești cu tâlc, 1956, Povești despre Păcală, 1961). Nostalgia originilor îl trimite la legendă și basm. Colecțiile de legende pe care le prelucrează cuprind povestiri din fondul culturii universale, după criteriul armonizării versiunilor contradictorii într-o sinteză personală, așa cum se întâmplă în Legendele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
Albumul de geografie, București, 1951; Povestea ielelor, București, 1951; Supărarea lui Dincă, București, 1953; Inima mamei, București, 1954; Copiii muntelui de aur, București, 1954; ed. (Muntele de aur), introd. Mihai Beniuc, București, 1974; În țara legendelor, București, 1956; Povești cu tâlc, București, 1956; Trandafirul roșu, București, 1956; Basmele mării, București, 1957; Palatul de argint, București, 1958; Isprăvile viteazului Heracle, București, 1959; Legendele Olimpului, I-II, introd. Nicolae I. Barbu, București, 1960-1962; ed. pref. Demostene Botez, București, 1983; Alte povești cu tâlc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
tâlc, București, 1956; Trandafirul roșu, București, 1956; Basmele mării, București, 1957; Palatul de argint, București, 1958; Isprăvile viteazului Heracle, București, 1959; Legendele Olimpului, I-II, introd. Nicolae I. Barbu, București, 1960-1962; ed. pref. Demostene Botez, București, 1983; Alte povești cu tâlc, București, 1961; Povești despre Păcală, București, 1961; Din marile legende ale lumii, I-II, pref. Gheorghe Bulgăr, București, 1963-1965; Găina cu ouăle de aur, București, 1963; Flori pentru Mihaela, București, 1964; Întoarcerea lui Neghiniță, București, 1966; Săgeata căpitanului Ion, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
despre Păcală, București, 1961; Din marile legende ale lumii, I-II, pref. Gheorghe Bulgăr, București, 1963-1965; Găina cu ouăle de aur, București, 1963; Flori pentru Mihaela, București, 1964; Întoarcerea lui Neghiniță, București, 1966; Săgeata căpitanului Ion, București, 1967; Povești cu tâlc (Povești cu tâlc. Alte povești cu tâlc. Povești despre Păcală), București, 1967; În țara legendelor, București, 1968; ed. pref. Alain Guillermou, postfață Ovidiu Papadima, București, 1973; Sabia de foc, București, 1969; Avionul de Cluj (în colaborare cu Constantin Mateescu), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
1961; Din marile legende ale lumii, I-II, pref. Gheorghe Bulgăr, București, 1963-1965; Găina cu ouăle de aur, București, 1963; Flori pentru Mihaela, București, 1964; Întoarcerea lui Neghiniță, București, 1966; Săgeata căpitanului Ion, București, 1967; Povești cu tâlc (Povești cu tâlc. Alte povești cu tâlc. Povești despre Păcală), București, 1967; În țara legendelor, București, 1968; ed. pref. Alain Guillermou, postfață Ovidiu Papadima, București, 1973; Sabia de foc, București, 1969; Avionul de Cluj (în colaborare cu Constantin Mateescu), București, 1970; Luceafărul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]