848 matches
-
văzuți doar nopții. În fapt, totul fusese construit cu ani înainte: și zidurile și tavanul și ferestrele, cele din urmă zidite. Și chiar pasărea ce se străduia să lărgească fanta din zid prin care acum se strecoară o rază de tăciune. Doar că nimeni nu mai văzuse până atunci o astfel de casă o casă ca o fântână din care izvora un soare roșu un soare ce lumina o câmpie de cremene o câmpie pe care răsăreau răzlețe tufișuri de spini
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
Blestemul chiar, de-a fi ceea ce ești. E pus în trupul tău ca o sămânță, Din tine să răsară la timp și-ncet încet Sub rădăcina Lui tu să te mistui. În căutare Mai scormonești nisipuri, mai sufli-ntr-un tăciune Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
un mare norocos al acestei lumi prăbușită iremediabil în moarte abia mîngîiată de viață am fost poate chiar leul și nu umbra leului am fost poate chiar tigrul și nu umbra tigrului am mîncat oricum din femeie cu mare poftăciune tăciune după tăciune am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne linguriță după linguriță și ceșcuță după ceșcuță de speranță și disperare femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea și cea din haos
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
norocos al acestei lumi prăbușită iremediabil în moarte abia mîngîiată de viață am fost poate chiar leul și nu umbra leului am fost poate chiar tigrul și nu umbra tigrului am mîncat oricum din femeie cu mare poftăciune tăciune după tăciune am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne linguriță după linguriță și ceșcuță după ceșcuță de speranță și disperare femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea și cea din haos din necuprins
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
să fiu om pe planeta maimuțelor să mă-ntorc în găoacea oului spart: după furtuni electromagnetice nava îngropată-n nisip. Pe planeta maimuțelor există pisici? Există peșteri inundate, cu pești orbi? Văi cu lasere și licurici și draci mocnind ca tăciunii? Unul din tribul meu se visase toată viața mongol, mecanicii tineri teoretizau însă vegetarianismul, supremația culturii bonobo. Leneșul Tu își treci mîinile prin pieptul meu ca printr-o rază. Și rădăcinile subțiri și frunzele,-n lagună, abia au tremurat. Miile
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
o smântână groasă. Văzuse o singură dată o păpușă de porțelan, atunci când băiatul lui venise să-l vadă împreună cu nevasta și cu fata lor. Asta se întâmplase acum mulți ani, când el și baba lui aveau încă părul negru ca tăciunele și încă se mai tăvăleau din când în când în fânul aspru din șopron, în amintirea tinereților pierdute. Între timp baba-i murise, șopronul arsese într-o noapte fără stele, de nu mai rămăseseră din el dimineața decât câteva movilițe
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate anume pentru un ospăț pe frunziș de alun. Așezi rotundele frunze păroase, pe spate, lângă alunele cu înveliș de smarald, ca degetar, care seamănă când le privești de
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
vertijului: "Balustradele sprijin de fier tare/ pentru mâini/ care din gurii apele învolburate ale singurătății/ Balustradele spălate de vânt/ ustură pielii", sau în Decolaj ( ), "și tu m-ai desenat pe forma de fantastic cu tuș/ și eu cu negru de tăciune pe tine." Rămânem mai mult încurcați decât visători citind Rugăciunea de iertare a lui Petru: "Doamne, ruga mea pentru tine e/ să-i spui lui Iisus/ că l-am bătut și că știu/ că l-au bătut cu pumnii și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
al cuvintelor folosite de puriști și de franțuziți". E însă doar tipica păsărească, în care, e drept, va fi încadrată ironic (dar perfect adaptată sistemului) și o secvență pumnistă, atunci cînd Suzana își continuă atacul introducînd terminația fixă -ciune: "Baciune, tăciune, teciune, pîrciune, dalciune, niciune, cuciune, naiciune, minciune, teciune... Ai priceput acum?"; "Galuscus (cu mulțămire): Acu mai vii de-acasă, dar n-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbesci prea iute" (p. 610). Același sistem - în care fiecare silabă
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
-și fi adus, oare, aminte George Sand că obiceiul fumatului în Europa a fost impus de o femeie? „Prafurile“ reginei În urma unei incursiuni pe insula Cuhani, soldații lui Cristofor Columb povestesc că au văzut băștinași care inhalau fumul de la niște tăciuni pe jumătate aprinși. Tăciunii erau frunze de tutun pe care ei îl numeau „tabaco“. Se pare că tutunul a ajuns în Spania și Portugalia către sfârșitul secolulului al XV-lea, unde se cultiva ca... plantă decorativă. După ce marinarii și, îndeosebi
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
aminte George Sand că obiceiul fumatului în Europa a fost impus de o femeie? „Prafurile“ reginei În urma unei incursiuni pe insula Cuhani, soldații lui Cristofor Columb povestesc că au văzut băștinași care inhalau fumul de la niște tăciuni pe jumătate aprinși. Tăciunii erau frunze de tutun pe care ei îl numeau „tabaco“. Se pare că tutunul a ajuns în Spania și Portugalia către sfârșitul secolulului al XV-lea, unde se cultiva ca... plantă decorativă. După ce marinarii și, îndeosebi, misionarii au început să
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
pom în pom, tot ciocănind în lemn; dacă-l găsește tare și vârtos, pleacă acolo unde e slab și găunos. Umblu și eu din om în om, cercând pe fiecare. Dacă-l găsesc în post și rugăciuni, nu suflu în tăciuni, dar de-l găsesc - si crede-mă că nu e greu deloc - plin de păcate și de vicii, atunci mă umplu și îl umplu de delicii." Dincolo de tehnica frazării există însă poezia propriu-zisă, densă și inactuala, care ar răvăși sufletele
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
altă lume. Structura textului adună numeroase ingrediente romantice: caietul găsit, finalul nuvelei scris de altă mînă, scrisori schimbate între personaje, versuri intercalate în corpul prozei etc. Dincolo de intriga sentimental-ironică, prozatorul nu cedează în nici un fel clișeului romantic: eroul principal, Ghiță Tăciune, unic român într-un mediu studențesc germanic, e cinic și calculat, nu crede în nimic și cu atît mai puțin în dragoste, seduce o fată lipsită de experiență etc.; se sinucide apoi din plictiseală, într-o anticipare a "actului gratuit
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
Liviu Dănceanu Tot mai marginalizați, mai ostracizați, compozitorii seamănă din ce în ce mai mult cu niște tăciuni care scot mult fum, fără să încălzească și fără să lumineze. în plus, izolarea și abandonarea lor de către cetate au dezlănțuit ambiții și orgolii precum moartea ce vrea să pună gheara peste tot. Așa se face că, etalîndu-și copios ambițiile
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
vom intra - cândva - și-n N.A.T.O., și-n Uniunea Europeană. Dacă nu noi, măcar strănepoții noștri - dacă ar fi să ne luăm după discursul cam în doi peri al d-lui Schroeder, care a turnat o găleată cu apă peste tăciunii aprinși acum câteva luni de mult mai avântatul premier britanic, Blair. Cu ce zestre ne vom prezenta în fața mult mai bogaților spiritual colegi din vestul Europei? Cu niste troglodiți pe care-i trec apele când li se pretinde să articuleze
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
dacă românul e născut poet, atunci ea, veșnicia, a fost cândva încredințată scriiturii, musai, de un cărturar cu condeiul însuflețit de iubirea de sat și de țăran... În fiecare din casele acelea, cu vetrele în care s-au păstrat și tăciunii din vechime, se află câte ceva din truda profesorului, aproape toată tinerețea de etnograf și parcă și ceva din sănătatea sa. „Piesa de rezistență”, spune el, „este fără putință de tăgadă, cea mai veche construcție țărănească văzută vreodată pe aceste meleaguri
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
Petraș ca fiind o discretă lucidă: Ťdiscretus e participiul lui discerno și înseamnă a distingeť. Ultima Medină poartă albul drumurilor mediteraneene, e un volum în care senzația de căutare, de rătăcire, de penitență se concentrază apoftegmatic: ŤArde moartea ca un tăciune./ La focul ei/ nu ne mai putem încălziť. Poeta e fascinată de temele fundamentale (viață, moarte, iubire, credință etc.) și le scrie cu majuscule. Drept urmare, prea multe vorbe mari, prea multe explicații inutile inundă volumul (Ťurma despicată a Timpului/ se
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
ajungă a ceti finalul Poemei de bază, în definitiv... Al cărei binecunoscut sfârșit sună astfel: Copiii vă cer dă mâncare Și către voi cu lacrime strigă Aici nu vă este altă scăpare Fără de mălai sau mămăligă!... Căci gura pruncilor din tăciuni Nu se poate-astupa cu minciuni. Cui dară-i voia să mai trăiască După mine vie-ntr-un noroc, Numai trebuie să să păzească Cum l-a păzit mumă-sa dă foc Ca dând pă noi vreo străină gloată Să nu
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
funcționare o asigură tehnica ireproșabilă a poetului. Să citim: "Aceasta-i biata-mi rugăciune,/ dă-i ascultare, Doamne-al meu,/ pleacă-ți auzu,- acum, când eu/ întâmpin cazne cu duiumul/ și, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ și zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
din hașuri întunecate, deschizând în alb ireal un decor care n-o justifică întru nimic. Dînd pagina, o imagine de rece - dacă senzațiile se pot vedea - apocaliptic, sau doar o înserare mai pătrunsă de răcori: "Sunt sorii stinși scânteindu-și tăciunii/ Sub uraganele caste-ale lunii." Pentru cei prieteni, dintr-o margine în alta a nopții, cu hieratica, palid-capricioasa regină, frisonul e mai curînd o înfrigurată plăcere. Plăcerea unei lumi netrăite, căutate, chemate la ceasul cînd se fac și se desfac amăgiri
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
smulg privirea și ridic pumnalul, Rostogolindu-mă în gol deodată. De vii la mine, potcovește-ți calul! Cin’ să mă tragă-n fugă azi pe roată? Lavină de-ntuneric, neaflată, Iubirea mea-nflorește-n somn migdalul. Să pun sub rug tăciunii fără vină Sau să m-ascund? Veni-vei pe lumină? Mă vei salva de apa cea adâncă? Voi fi biruitor sau doar uitare? Răspunde-mi tu, femeie, cu glas tare: Cenușa din cuvinte caldă-i încă! SONETUL XIX ți-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lacuri. și ferecat în beznă sura, de mii de ani, tăcem din gură. Ei: ziduri, lanțuri, temnicerii, noi, numai cremenea tăcerii. Ei, biciuri cu bătăi și ura, noi, uriaș îngheț pe gură. Deasupra vremii și genunii, tăcem că spinii și tăciunii. Tăcem că lama de custura, tăcem mereu, tăcem din gură. Ne linge frigul pe ciolane, ei, foame, cuie și ciocăne și orice zi e-o mușcătură. Scrâșnind din dinți, tăcem din gură. Tăcem că lacătul pe ușe, tăcem că focul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nenorocitule! Nu rămâi tocmai tu așa, ca esti mai cu moț. - Uite-acum! Numai stai să-mi iau averea cu mine. În câteva clipe, Spătaru era cu copiii după el. Toți, desculți, în cămășuțe jerpelite și înnegriți până în albul ochilor de tăciunii de la foale. Nu apucaseră să intre pe ușă la primărie, si Cercelaru a strâmbat din nas. - Cu ăștia ce e, ba? Ori crezi că aici e pomană?! - Aoleo, dom' primar, păi se poate să-mi las eu copilașii pe drumuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de vântul uitării până ce aripile i se mistuie într'un foc fără nume și'n urmă-i rămân rănile fumegânde dintre cuvânt și rostire Între cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]