6,881 matches
-
Izu? — Nu-i vorba de asta, răspunse ea, privind în gol. Pregătirile pentru mutare ne-au luat vreo zece zile. Într-o seară, pe când ardeam niște hârtii și uscături în grădină, mama și-a făcut brusc apariția pe verandă. Privea, tăcută, focul. Sufla un vânt rece dinspre vest și fumul cenușiu plutea destul de jos. M-a izbit paloarea chipului ei, mai alarmantă ca oricând. — Mamă, nu te simți bine? N-am nimic, răspunse ea cu un zâmbet palid. S-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un țăran. Adevărul e că surmenarea fizică a început să-și scoată colții. Sunt sigură că este unul dintre motivele lacrimilor tale. Apoi mai e și nemulțumirea sufletească ce te face să nu-ți placă nimic. Am stat pe pat, tăcută, cu privirile ațintite în gol. — Kazuko. — Da. — Ce-nseamnă că ai unde să mergi? M-am înroșit până-n vârful urechilor. — Domnul Hosoda? Am tăcut. — Să-ți spun ceva care s-a întâmplat cu mult timp în urmă? Da, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe hol. O seară de început de iarnă. Vântul era rece. Aveam senzația că suflă dinspre râul Sumida. Domnul Uehara pășea tăcut, cu umărul drept puțin ridicat, ca și cum ar fi opus rezistență vântului. Mergeam în urma lui, aproape fugind. Am intrat în subsolul unei clădiri din spatele teatrului „Tokyo“. Patru sau cinci grupuri de clienți stăteau la mese, într-o încăpere lungă și îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de el. Atunci am observat, uimită, că mâna dreaptă a mamei era umflată. — Mamă! Ce-i cu mâna ta? Mi s-a părut palidă și cu pungi sub ochi. — Nimic. Umflătura asta nu înseamnă nimic. — De când e așa? Mama rămase tăcută și privea în gol. Îmi venea să plâng. Mâna aceea deformată nu era a mamei. Era a altcuiva. Mâna mamei e mică și delicată. O mână pe care o cunosc bine. O mână gingașă. Iubitoare. Oare a dispărut mâna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îngerii cei repezi, Și prins-au ceru-n foc a-mboboci. El Tatălui i-a spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum plete negre, castanii sau blonde Trec
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
a), care au lăsat "pecetea de fier încins" asupra neamului lor. De-a lungul secolelor islamice însă, structurile familiale și cele de putere s-au dezvoltat exclusiv sub controlul bărbaților, într-o ordine tradițională represivă. Femeia a rămas o umbră tăcută. Fetele erau disprețuite încă de la naștere (chiar dacă în islam a fost interzisă uciderea lor, cum se întâmplase în unele triburi beduine); erau măritate fără a li se cere părerea și de cele mai multe ori nunta constituia legitimarea unui viol. Doar sfioasă
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
cred că ne este compatriot. Măcar nu se dă la om. În metrou apoi, în ciuda aglomerației, mă apucă un soi de claustrofobie, ca în lifturile din blocurile lui Ceaușescu. O lume, aici, cu totul deosebită de cea de sus: imobilă, tăcută, suspicioasă, cu un aer ostil. Nu-mi explic. Nu sunt decât aceiași pe care i-am văzut sus comunicativi, vorbăreți, veseli, relaxați sau exuberanți. Ce oare îi poate transforma aici într-un soi de mutanți sumbri? Am respirat ușurat când
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
După fiecare ședere în Sala cu Oglinzi sculptorul le spune locuitorilor Azilului povești despre nevăzutul și poate inexistentul Bătrîn, parvenind astfel efemer la condiția de profet al unei divinități sau măcar autorități supreme inventate. în satul de pescari, o mulțime tăcută și ostilă, există de altfel un personaj supranumit Profetul, dar acesta are limba tăiată. Aproape fiecărui personaj i se poate găsi de altfel un corespondent mitologic sau măcar celebru livresc, există chiar și o Laură tot atît de frumoasă ca
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
-s așa de dragi, cînd muzica te amețește, cînd te înăbuși în saloane, pe cînd afară ninge în fulgi mari și vîntul biciuiește geamurile înghețate, cînd, ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în portofoliul meu" (Piatra Teiului). în aceste ultime cuvinte extrase din încîntătoarea Piatra Teiului, Russo face aluzie la observațiile melancolice pe care avea obiceiul să le schițeze, la delicioasele fragmente pe
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
scrisoare în care protesta împotriva desființării schitului unde viețuise. Abia apuc - bate fierul cât e cald - să-i spun că sunt ovrei și că doresc să mă botez, că se și arată de acord. E blajin, cu gesturi domoale, și tăcut. ș...ț Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai câteva lecții de catehizare și le facem șezând pe maginea unui pat de fier, cu spatele spre ușă, unul lângă altul, vorbind în șoapte. Suntem, firește, amândoi în uniformă de
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
de aici, ar fi că scriitura trebuie să preexiste impulsului. Altminteri, rezultă doar poeme onorabile ca acesta: "dacă mai poți - când stă să ți se-nfunde -/ rostește lucruri simple & profunde/iar dacă nu - și poate-așa-i mai bine -/ rămâi tăcut & scufundat în sine"(Inscripție caligrafiată în fumul unei țigări L&M albastru). Când din urmă îl pândește, însă, ceea ce muzicienii numesc flow, un ritm fără adresant și fără destinatar, Nimigean îl preia și-l preschimbă excelent: "când mă uit afară
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
meu primăvara și nu poate să moară/ pasărea care îmi crește din umăr nu știe nimic/ despre satul meu în formă de vioară// strig pe cărările ce-mi explodează în ochi/ unde sînt unde ați îngropat primăverile voastre/ tot mai tăcută e pasărea de pe umărul stîng/ la marginea satului satul meu l-ați mutat/ închid cuvintelor ochii și ies pe lume să plîng" (Locuri gata să zboare). Irepresibila nostalgie a satului natal nu merge pe făgașul bătătorit al sentimentalismului dezarmant, ci
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
urma un "dar" iar așa nu ține! Prefer să îmi spui ce e mai bine pentru noi... Îndepărtat Rece se simte de când ai plecat... Singurătatea cea mult prea greu de suportat! Cu sufletul strâns și capul plecat Am părăsit locul tăcut unde-ai înoptat. Și mă strigai prin lacrimi într-un aer greu de respirat! Durere fizică, chinuitoare neîncetat... Poate ai crezut că te-am abandonat. M-am întors peste câteva zile, traumatizat... Erai întinsă și respirai așteptându-mă pe pat
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
flacără în craniul său de țărînă, văpaia firii sale se depune în vulturi, căpățîne reci de somn îi cresc din trunchi, genunchiul îi calcă sufletul pe piept, în timp ce în pietre se nasc mări nemuritoare, din cerul românesc izvorăște un vin tăcut, roșu-galben aidoma păunilor. Aparent, materia e încă suverană. Ea se înfățișează doldora de factorii fecundității, mustind de lapte precum un burete: "Ugerul lunii pe canale mute / își lansează lapții recilor prunci somnambuli./ Coarnele de taur - burdufe îndesate / cu lapte smîntînos
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
nu se vedeau decât de la mijloc în sus. Picioarele nu se observau și, mergând, toți păreau că plutesc. Când a văzut-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
sentiment tulburător la figurat, dar mai ales la propriu. Pentru cititori, ei par greu de înțeles; dar personajele sunt astfel și în interiorul povestirii, în însăși relația de dragoste creată între ei. Când o vede prima oară pe Adina, Duminică devine "tăcut și sfios", lovit parcă de "zguduirea a ceva presimțit". Iar după acest veritabil coup de foudre, ei se comportă bizar unul cu altul, trimițându-și, în glumă, scrisori foarte triste și luând ușor cuvintele mari pe care și le spun
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
1822; spre deosebire însă de zgomotosul Heliade, Asachi a muncit obstinat și discret, n-a făcut propagandă în jurul faptelor sale și, mai ales, n-a căutat - precum patronul "Curierului românesc" - să-și acumuleze prin asemenea acțiuni capital politic. Perseverent și tăcut, i-a lipsit talentul auto-promovării. Chiar propriile poezii, unele antologice, și le-a publicat tardiv, împins de alții, însoțite de prefețe al căror ton de sinceră modestie uimește și înduioșează. Asachi versus Heliade personifică două stiluri și două opțiuni existențiale
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea spre inteligibil și retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
adăugat ea. O să treacă de la sine. - Toată viața trece de la sine, am strigat eu furios. Apoi am trântit ușa de la bucătărie și m-am întors în sufragerie. Aceasta avea să fie prima zi a noii mele vieți. Familia mea stătea tăcută la masă și toți se uitau la mine. - Poate că Bettina nu știe să gătească, am spus eu, dar știe să pupe minunat. Frații mei au afișat un aer plictisit, de parcă ar fi vrut să spună: Iar l-a apucat
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
purtătoare de har naturist, către vipera care "prînzește miresme", către "măiastra" care glăsuiește dintre crengi înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii", către ariciul care ar fi, în delicatețea-i "fără seamăn", un alter ego al său: "Cine-mi traversează grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran/ Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor/ Blînd prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
micul aeroplan de poștă aștepta într-un colț retras al Aeroportului, unde o cursă de pasageri, un Il 14 tocmai se pregătea să decoleze. Când Zizy, cu pasul ei gimnastic, cu o sacoșă neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
era cazul, pe oaspeții veniți din capitala țării și din portul vecin, Galați, de asemenea important centru de trafic maritim, dar cu o mișcare muncitorească la un nivel mai temperat din punct de vedere agitatoric. Conducătorii manifestației pășeau sobri și tăcuți, cu lavalierele fluturînd în vînt, lavaliera fiind luxul nevinovat al proletarului transformat în militant, cu panglicuțe roșii la butonieră... în dispozitivul convoiului, după grupul fruntașilor, venea corul - un cor improvizat de un dirijor de ocazie. De la el porneau comenzile cîntecelor
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului. Ce altceva înseamnă paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în vecinic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea tăcută, dar teribilă metafizică, halucinația obiectivă a duhului, apocalispul într-un cuvînt, extazul este caracteristica amînduror tendințe, care nu sunt decît una și aceeași, căutarea patetică a eului?"24 Credința aceasta, în unitatea ortodoxismului și modernismului, i-a justificat, prin urmare
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]