1,716 matches
-
tù d e„j tÕ ¤gion pneàma blasfhm»santi oÙk ¢feq»setai. Vă spun: oricine va mărturisi [că este] cu Mine Înaintea oamenilor, și Fiul omului va mărturisi [că este] cu el Înaintea Îngerilor lui Dumnezeu. Dar cine mă va tăgădui Înaintea oamenilor va fi, la rândul său, tăgăduit În fața Îngerilor lui Dumnezeu. Și oricui va spune un cuvânt Împotriva Fiului omului, aceluia i se va ierta. Dar celui care blasfemiază Împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta. „Oricine va
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
santi oÙk ¢feq»setai. Vă spun: oricine va mărturisi [că este] cu Mine Înaintea oamenilor, și Fiul omului va mărturisi [că este] cu el Înaintea Îngerilor lui Dumnezeu. Dar cine mă va tăgădui Înaintea oamenilor va fi, la rândul său, tăgăduit În fața Îngerilor lui Dumnezeu. Și oricui va spune un cuvânt Împotriva Fiului omului, aceluia i se va ierta. Dar celui care blasfemiază Împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta. „Oricine va mărturisi [că este] cu Mine”: exact, „oricine va
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și trimite automat spre „generația pustiei”. Așa cum evreii exodului se Îndoiau de Moise, generația prezentă se Îndoiește de Isus. Această analogie devine miezul discursului rostit de primul martir, Ștefan, În fața acuzatorilor săi: „Pe acest Moise - pe care ei l-au tăgăduit zicând: Cine te-a pus căpetenie (archonta) și judecător - pe acesta Dumnezeu l-a trimis și căpetenie și răscumpărător cu/prin (syn) mâna Îngerului care i se arătase În rug. El i-a condus afară, săvârșind miracole/semne și minuni
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
traducerile sau diortosirile de până azi? Iată-ne ajunși la punctul cel mai sensibil al discuției. Biblia și Părinții Bisericii La Începutul capitolului al VIII-lea din La Bible grecque des Septante, Marguerite Harl notează: „E un fapt istoric de netăgăduit: Părinții Bisericii, care, cei dintâi, au practicat cateheza, au ținut prelegeri și au predicat, au definit credința și au luptat Împotriva ereziilor, acești Părinți Întemeietori ai teologiei creștine, au lucrat cu Septuaginta, și numai cu ea, ca Vechi Testament”. Prin
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ea se află abia la Început. Vechiul Testament, remarcă Daniélou, ridică mari probleme Încă de la apariția creștinismului, Întrucât, deși face parte din Sfânta Scriptură, semnificația sa literală a fost parțial depășită, perimată prin venirea lui Cristos. Aici, actualitatea Părinților pare de netăgăduit, deoarece numai metoda exegetică a Părinților, care văd În Vechiul Testament figuri (typoi) ale lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să Înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să devină o hrană vie pentru suflete”. Dar, Încă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar dacă valoarea descoperirii În sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și, de ce nu?, să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă avem competența necesară și mai ales dacă o facem onest. MG: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul (Din flașnetă), trecerea, bine susținută, a unor conținuturi abisale în simbol sunt, însă, calități de netăgăduit. Albastrul aproape halucinant, accent cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta Eu și Orientul, ar fi un antidot pentru rănile insului „crescut din otrăvite plante”. Cu Brom, poetul revine în forță asupra răului care îl roade, psalmodiindu-și
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
de alcool (apud Charland, Coté, 1996). Dacă în prezent se folosesc pentru depistarea copiilor de alcoolici alte teste mai succinte, noi am preferat acest test cu 30 de întrebări care, prin caracterul lor explicit, pot oferi un cumul informațional de netăgăduit privitor la situația din familiile de alcoolici neabordabile direct. Facem precizarea că întrebările privitoare la informațiile de ordin general ne aparțin. Adaptarea lingvistică a fost realizată în colaborare cu un filolog cunoscător de limbă engleză. Variantele rezultate au fost comparate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
interviuri cu și despre Mircea Eliade, alcătuită împreună cu Paul Barbăneagră (1996), ca și dialogurile cu Theodor Cazaban din Captiv în lumea liberă (2002) conțin foarte multe idei incitante, valabile în perspectiva reevaluării perioadei interbelice, dar și de o actualitate de netăgăduit. Abordarea lui Mircea Eliade, ca și a problematicii sacrului în lume și la români în genere, alături de conservatismul din convorbirile cu Teodor Cazaban, circumscriu istoria dilemelor naționale în context european, în dialog cu puseurile americanofobe din același spațiu al Europei
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
funcționari superiori nu le pot rezolva... Îndoaie smucit două degete. — Proconsulii trimit prizonierii de război importanți ca să-i judec eu... Se interesează brusc, cuprins de o falsă curiozitate: — Sper că nu e vorba de un astfel de caz... Trio Fulcinius tăgăduiește. Înțelege că cezarul vrea de fapt să scape de el. Vai de curul și de capul lui dacă eșuează! Vine rândul degetului mijlociu. E cumva vorba de o reclamație? Nu, stăpâne, șoptește Trio pierit. Numai în aceste trei cazuri pot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
desăvârșită, dar cum de nu deschide nici unul gura, nu mișcă o mână, nu se ridică în picioare? Dacă nu ca să aplaude, măcar de prea multă ședere. Simte o smucitură ușoară. Agrippina o trage de poale. — Te interesează ce spun? întreabă. Tăgăduiește din cap. Ce altceva poate să facă? Trebuie să-și tragă scaunul spre ea ca să o audă ce-i spune. — Ai mai simțit ceva? Parcă ar întreba-o dacă a mai durut-o stomacul. Își stăpânește cu greu o grimasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că în luptele astea pe care le pregătești tu gladiatorii sunt dați pradă spectatorilor... — Într-un fel, chiar sunt, recunoaște instructorul prin tre dinți. Întreabă însă curios: — Oare nu-i același lucru când omori dușmani pe câmpul de luptă? — Nu, tăgăduiește germanul cu putere. Acolo te lupți pentru supraviețuire, ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gândire, revine cu încă o întrebare: — Deci dacă te poți apăra cu plasa, n-ai scut? Procuratorul aprobă mulțumit. Începe să se dea pe brazdă tinerelul ăsta. — O joacă cretină, se strâmbă Pusio. — Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat la el. Crispat, procuratorul bolborosește printre dinți: — ...și gallii... Trage cu coada
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
situația existentă în orașul Tulcea "nu este cea adevărat folositoare statului și comunei, dovadă despre aceasta sunt rezultatele dobândite: Tulcea în decădere continuă și Constanța în dezvoltare progresivă și în stare înfloritoare"1768. În opinia autorilor articolului citat, "e de netăgăduit că numai șeful administrației, oamenii guvernului sunt de vină, căci nu s-au conformat indicațiunilor și spiritului legii"1769. Tocmai de aceea, în încheierea articolului ce realizează o paralelă între administrațiile județelor Constanța și Tulcea, se face constatarea că "în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
birocrației"2010 sau militari de carieră deveniți indezirabili 2011. În aceste condiții, "prefecturile ademenitoare, totdeauna deschise, ale Dobrogei, ajutau sau scăpau pe guvernanți de orice strâmtorare"2012. Având în vedere toate acestea, autorii articolului se credeau îndreptățiți să afirme: Nu tăgăduim că prefectura de Dobrogea, prin multitudinea afacerilor concentrate în mâna unui singur om, e cel puțin de zece ori mai greu de condus decât orice prefectură din țară, dar, totuși, când după aproape 19 ani de administrație, nu găsești un
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a făcut muncitorilor bulgari o parte așa de largă (...) permițându-li-se formarea atâtor sate noi, până și de câte 5 000 6 000 hectare (Inan-Ceșmea, Duingi) că nu credem să fie un singur suflet de țăran bulgar care să tăgăduiască faptul că au fost chiar desmierdați"2251. Pentru a-și argumenta poziția, jurnaliștii constănțeni considerau că este necesar "să dăm oarecari date statistice ce ne stau la îndemână, din care cei ce se interesează de gospodăria politică a românilor în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un ținut străin și necunoscut îi apăsa acum sufletul cu greutatea unui adevăr de netăgăduit. Pentru el, ca și pentru țăranii din aceste locuri, cel mai dureros lucru dintre toate era să trăiască departe de vale. Însă de fiecare dată samuraiul își aducea aminte de cuvintele seniorului Shiraishi și își învingea teama. Se simțea vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spre credință sau ar putea înțelege mai bine adevărul decât alte popoare din țările Orientului. Ci poate pentru că, dimpotrivă, deși japonezii au o curiozitate și o putere de înțelegere nemaiîntâlnite la alte neamuri, nu există popor pe lume care să tăgăduiască mai tare tot ce nu aduce folos pe lumea asta. Pentru o vreme se prefac că ascultă cuvântul Domnului, dar numai pentru că își doresc nu învățătura creștină, ci lucruri care să le fie de folos în război sau care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de când am venit în Nueva España. Această țară ar fi trăit și ea în pace de n-ar fi venit aici vasele spaniole. Fericirea dumneavoastră a tulburat-o. A tulburat... Mi-am dat seama ce voia Matsuki să spună. — Nu tăgăduiesc că într-adevăr s-a vărsat mult sânge. Dar ne-am răscumpărat vina. Indienii au învățat multe de la noi... Dar mai ales au aflat drumul către fericire. Atunci vreți să faceți și din Japonia ceea ce ați făcut din Nueva España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puțin răgușit, începu apoi să vorbească: — Vreme de treizeci de ani cât am stat în Japonia, am văzut cu ochii mei greșelile de care ne învinovățește părintele Velasco pe noi, cei din Ordinul Sfântul Petru. De aceea, n-am să tăgăduiesc acum spusele sale. Într-adevăr, ordinul nostru a arătat prea mult zel. Și din prea mult zel am împins uneori lucrurile prea departe. Însă prigoana din Japonia nu poate fi pusă în întregime pe seama faptului că am împins noi lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult. Samuraiul își zise că el n-avea nici o legătură cu omul acesta. — Eu nu tăgăduiesc botezul lor. Părintele Valente se ridică oftând de pe scaun. Trase adânc aer în piept ca și cum era un chin pentru el să-l înfrunte pe Velasco. Dar în același timp mă întreb dacă au cerut din inimă să fie botezați? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
murmurat aceste vorbe aruncându-mi privirea în zare. Parcă nu pentru Hasekura, ci pentru sufletul meu deznădăjduit spusesem acele cuvinte de încurajare. Ca să fiu cinstit, am ajuns să nu mai înțeleg deloc lucrările Domnului. Să nu mai știu dacă Dumnezeu tăgăduiește sau sprijină încercările mele de a sădi învățăturile Sale în Japonia. Singurul reazem care mi-a mai rămas este gândul că omului nu-i este dat să cunoască voia Domnului. Ceea ce nouă ni se pare o piedică poate fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu noi așa? N-am primit nici un cuvânt de mulțumire din partea Sfatului Bătrânilor, atacă Nishi din nou cu chipul schimonosit. Matsuki îi aruncă o privire rece, disprețuitoare: Asta este cârmuirea. — Ce înseamnă cârmuirea? — Noul Sfat al Bătrânilor este nevoit să tăgăduiască toate părerile seniorului Shiraishi. Toate planurile seniorului Shiraishi trebuie șterse. Mi-e milă de voi, dar... cei care au întruchipat aceste planuri trebuie și ei judecați și dați la o parte, chiar și fără să fi fost înștiințați. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împlinesc trufia folosindu-mă de numele Domnului. — Am socotit voia mea drept voia Domnului. — Am avut și clipe când L-am urât pe Dumnezeu. Pentru că voia Domnului nu era după voia mea. — Am avut chiar și clipe când L-am tăgăduit pe Dumnezeu. Pentru că Domnul nu ținea seama de voința mea. — N-am luat seama la dorința mea de cucerire și la trufia mea, ci m-am semețit zicându-mi că toate erau folosul Domnului. Părintele Carvalho rosti cuvintele de iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
celor trei, slujbașul de la judecătorie se apropie de ei. — Ia ascultați, tot nu vreți să vă lepădați credința creștină? E ultima oară când mai puteți! Cei doi misionari scuturară din cap cu hotărâre. După câteva clipe de tăcere, Luis Sasada tăgădui și el. Slujbașul încuviință din cap și se depărtă doi-trei pași, dar se întoarse brusc la Velasco, de parcă și-ar fi adus aminte de ceva: — Am să-ți spun o taină. Cei doi care au mers cu tine pe meleaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]