1,110 matches
-
familie. Ziua se anunță frumoasă. Locotenentul se scoală bine dispus. Cât își face toaleta, Ion deschide valizele și aranjează lucrurile în dulap. Viața de regiment e pe cale să reintre în normal. Echipat în uniformă, cu obrazul încă arzându-i de tăișul briciului, iese pe terasă. Marea matinală îl amețește. Doamna Segal pare liniștită, lumina zilei i-o fi risipit temerile nocturne. Îi propune să-i servească micul dejun pe terasă. Începe să semene a vacanță. În vreme ce-și bea cafeaua
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din 1916,când armata română a intrat în război, nepregătită, prezentând un spectacol anacronic cu mijloace învechite și militari neinstruiți, în 1917 au luptat de la egal la egal.Acest lucru l-a văzut soldatul german la Mărăști, când a simțit tăișul baionetei soldatului român sau la Mărășești, unde mușca pământul neputincios în fața soldatul-românțăran, care era hotărât să-și apere glia cu viața. Din ”Amintiri politice vol.II”, I. G.Duca face următoarele caracterizări pentru mareșalul Averescu: face o apreciere negativă asupra
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Marlowe, Angelus Silesius, Pascal, Sfântul Ioan al Crucii, Sfânta Teresa d’Avila ș.a. sau personaje ca Hamlet, Don Quijote, Faust. Țară europsită (2002), volum prefațat de Horia Roman Patapievici, care apreciază în chip deosebit stilul autorului, comparându-l cu „dansul pe tăișul sabiei”, e un florilegiu de eseuri, scrise (majoritatea și publicate) între 1987 și 2002, bazate pe tema cioraniană a unei filosofii a culturii românești. Discursul este fragmentar, compozit, deleuzian, ludic-aluziv în spirit caragialesc sau cinic-cioranian. Nu atât teoriile și ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
lupt cu ceafa prelungită și arcuită sub formă de creastă, aparținând bronzului mijlociu și descoperite în satele Balaia și Lunca (comuna Filipeni). Toporul din Mărăști are gaura de înmănușare cu manșon, iar lama este suplă, ușor curbată și lățită spre tăiș. Are următoarele dimensiuni: L=14,5 cm, lț=5,7 cm; tubul de înmănușare - a=3/3,23 cm, b=2,3/2,8cm; greutatea 680 g. Patina de culoare verde închis se păstrează mai ales în interiorul tubului de înmănușare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
6,58cm, lț=4cm; tubul de înmănușare=2,5/2,4cm; greutatea=325g. Al doilea topor din categoria a doua, descoperit în satul Lunca, are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă, cu slabe tendințe de arcuire și lățire spre tăiș, iar marginile tubului și ale lamei sunt puțin ridicate. Muchiile rezultate de la turnare se pot vedea, fiind îndepărtate doar la partea inferioară a lamei. Deși lucrat îngrijit, nu are nici eleganța, nici ornamentația toporului de la Balaia. Patina de culoare verde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu sensuri noi care trebuie receptată ca atare. Făcând acest exercițiu, este evident că desprinderea de spațiul concret al existențialității, translația în spațiul imaginației artistice a creatorului însuși e firească. Numai că întreprinderea aceasta implică întotdeauna o armă cu două tăișuri și, prin urmare, este mai întotdeauna riscantă. Se poate presupune însă că întregul organism al operei, secționat în fel și chip întru aflarea celor mai intime taine ale creației, este imun la "disecție". Indiferent cât de fine sunt instrumentele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
știe, într-un decor temporal aflat la multe secole în urmă... Precupețele își laudă marfa pe diferite voci, un bărbat cu perciuni stufoși care ies de sub o pălărie neagră, țuguiată, cu boruri largi, taie o găină, iată satârul, lama sclipește, tăișul coboară în viteză, cu moartea după el, sângele țâșnește în toate direcțiile, nimeni nu se ferește, pasărea moare, dar, înainte de punctul final, se rotește amețitor în praful gros, împrăștiind în continuare sânge, mult sânge, în timp ce capul aruncat alături dă senzația
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
timpul, coborî la laborator, de data asta găsindu-l pe Bocchese că ține lama unui cuțit de tăiat pâinea lipită de discul rotitor al mașinăriei. Când Îl văzu pe Brunetti, acesta Închise polizorul, dar ținu cuțitul În mână, Încercându-i tăișul cu degetul mare. — Asta-i o slujbă În plus pe care ți-ai luat-o? Întrebă Brunetti. — Nu. Soția-mi cere să ascut odată la câteva luni toate lucrurile tăioase din casă, iar asta-i cea mai bună metodă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-a pus... ăă... praful În ea. Pentru că Brunetti nu spuse nimic, bărbatul continuă: — Nu sunteți surprins? — Nu, nu sunt. Bocchese scoase un cuțit de friptură cu mâner de lemn dintr-o pungă de hârtie din stânga polizorului și-i pipăi tăișul cu degetul mare. — Păi, dacă mai pot face ceva, dați-mi doar de știre. Și spuneți-i soției dumneavoastră de cuțite. Da, mulțumesc, Bocchese, zise Brunetti. Ce-ai făcut cu pungile? Bocchese porni aparatul, ridică spre el cuțitul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la lumina lunei. În momentul când ieșirăm cu fuga afară, un pistol singuratec se-ndreptă în pieptul cel gol al lui Ion. Pocni, un șerpe de foc se repezi din gura lui, dar în clipa aceea eu repezii săcurea cu tăișul în capul celui ce slobozise pistolul, astfel încît i l-am crepat drept în două ca pe-un trunchi de lemn. - D-zeul meu, mor! zise Ioan încet. Îl luai în brațe și fugii ca o nălucă, nebun, iute, înfuriat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca para focului; 15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă, și arsă într-un cuptor, și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. 16. În mîna dreaptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, și fața Lui era ca soarele, cînd strălucește în toată puterea lui. 17. Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El și-a pus mîna dreaptă peste mine, și a zis: "Nu te teme! Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
11. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: "Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte." 12. Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: "Iată ce zice Cel ce are sabia ascuțită cu două tăișuri: 13. "Știu unde locuiești: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ții Numele Meu, și n-ai lepădat credința Mea nici chiar în zilele acelea cînd Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
lucru. Vă rog, atunci când aveți timp, în nopțile cu lună să ascultați cum plânge codrul românesc răpus de securi și trimis ca bușteni peste multele hotare ale lumii. Să știți că de fiecare dată când un arbore măreț cade sub tăișul securii, se rupe ceva și din sufletul nostru, chiar dacă pe loc nu conștientizăm asta... a fost odată un război... Când ești copil, războiul ți se pare ceva fascinant și nu am auzit încă de vreun băiat, care să nu asculte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Ceea ce este dureros e că securea terorii care în mod normal ar trebui să amputeze nemilos doar părțile atacate de cangrena trecutului, lovește de multe ori orbește tăind la întâmplare și mădulare sănătoase care din nefericire s-a aflat în fața tăișului ei. Cred că Napoleon nu ar fi fost posibil dacă un Robespiere, Saint Just, Danton, Desmulins și alte mii asemenea lor, nu ar fi înroșit eșafodul cu sângele lor. Fără cei căzuți în ghearele neiertătoare al teroarei revoluționare niciodată un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
știam și spada ce-i aparținuse lui Nandinig. Rotari și-a pus scutul și centura de luptă, atârnând armele grele de o curea în bandulieră. Am luat seama la scramasax, un dar din partea lui Faroald, spada scurtă cu un singur tăiș și cu vârful curb pe care longobarzii o folosesc în bătăliile de pe cal. Era o bijuterie: avea garda din lemn de corn sculptat și teaca de piele căptușită cu plăcuțe de aur. Un longobard pe nume Garibaldoo s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi: - Tu cuvântul, iar eu spada. Nu prea mă pricepeam la arme; reușeam cu greu să mă apăr, și asta pentru scurt timp. Am făcut față loviturilor lui o vreme, și-n curând m-am trezit pe jos, cu vârful tăișului pipăindu-mi gâtul. - Ne-am înțeles? Tu cuvântul, iar eu spada? Am zis da, horcăind. - Ne-am jurat unul altuia, Stiliano, de aceea cad la-nvoială. În acest fel și-a justificat dorința de a ne împăca. De-atunci, zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc. Deși m-am opus și am amenințat, mi-au legat mâinile la spate cu o funie, și centurionul mi-a dat brânci până la fereastră. S-a postat în spate și, cu tăișul spadei late pe gâtul meu, mi-a zis: - La prima vorbă pe care-o scoți, îți iau gâtul. N-aveam ce face decât să mă uit. L-am văzut pe Gregorio ieșind pe o ușă laterală a palatului consular, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cap. - Aș fi în primejdie de moarte oriunde aș merge. Orice negustor s-ar simți obligat să plătească un ucigaș ca să mă omoare. - Ciudată breaslă mai e și asta. - Se bizuie pe cuvântul dat, așa cum o armată se bizuie pe tăișul spadei. Voi ce faceți cu trădătorii? Ospitalitatea lui Gisulf din Benevento a fost la înălțime. M-a cazat într-o odaie luminoasă, am beneficiat de apă caldă și de frigidarium, și doi servitori au fost la dispoziția mea. Odată îmbăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cele două capete îndoite în față, avea mai multe straturi și era întărit cu lamele de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și de metal, care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am citit lui Rotari epistola, care m-a convins imediat. Iată cum începea: „Senatorul Giuliano scrie cu smerenie regelui longobarzilor, Rotari. Stiliano, bărbatul cel drept care vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că vorba mea cântărește mai mult decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între ei și coastele Italiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Remigio pentru ajutor. Numele ebraic al îngerului morții Manes-Mani (216-277 d.Hr.), filozof persan care a propagat una dintre cele mai importante religii practicate în Antichitate în Orientul Mijlociu - maniheismul Armă medievală din secolul al IX-lea cu un singur tăiș și cu vârful curb, specifică populațiilor germanice în perioada migrației Încă era în vigoare calendarul iulian ce se bazase la origini pe fazele Lunii; astfel „calende înseamnă prima zi a fiecărei luni sau ziua Lunii noi, iar „ideile“, ziua Lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Șaptelea ecumenic s-a ținut la Niceea, nu mai știu exact în ce an, dar atunci a fost combătut cu vehemență iconoclasmul, prigonirea icoanelor, Cuvintele meșterului Luca se răspândesc deasupra mea ca o ploaie cu grindină, dâre de sânge lasă tăișul lor în sufletul meu, afurisenie făcută în numele sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui astfel de zugrav căzut sub teribila incidență a blestemului, inima-mi zvâcnește înotând într-o baltă de sânge când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii la vedere sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde! , sugestia cu ițari de metaforă, sperietori din Codul penal, invective publicabile și pe undeva licențioase, zăngănit naționalist, ode patriotice vis à vis de poftele nesătule ale vecinilor istorici și etnii visătoare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
acele forțe Încleștate ale Începuturilor Își găsesc În mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fărĂ o confruntare deschisă Între bine și rău. Poate că, dacă vrei să Înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului În buzunar, Însă nu am forța să-l scot și să duc această bătĂlie acum. Nu i-am Înțeles niciodată pe drogați, dar acum, văzându-mi propria slăbiciune, Încep să-i Înțeleg. Probabil aceeași senzație pe care am avut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]