1,062 matches
-
te teme de Întuneric, el nu ne amenință, ci ne ocrotește. Nerodul Își Îndreaptă pașii Într-acolo, aproape orbește. Un bufnet sec. S-a rostogolit În groapă, când să ajungă la nivelul apei, Luciano Îl Înșfacă și-l lovește cu tăișul spadei, o tăietură rapidă la gât, gâlgâitul sângelui se face una cu bolborosirea lichidului htonian. Bate cineva la ușă. — Tu ești, Disraeli? — Da, Îmi răspunde necunoscutul, În care cititorii mei Îl vor fi recunoscut pe marele maestru al grupului englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a dat în vileag? Tata. Și curățam niște cartofi, să-mi fac să mănânc. Dacă i-am văzut că aia era chioară de beată în pat, nu mai știa de capul ei... Și-aveam un cuțit așa, mare, cu două tăișuri - și pe-o parte, și pe alta. Mi-a dat o palmă și i-am pus mâna-n gât și-am luat cuțitul să-i dau. Și-a sărit cumnatu-miu, că altfel îl omoram. „Mă omori!“ - „Te omor! Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și viața - atâta s-a stins de-ar fi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
știam și spada ce-i aparținuse lui Nandinig. Rotari și-a pus scutul și centura de luptă, atârnând armele grele de o curea în bandulieră. Am luat seama la scramasax, un dar din partea lui Faroald, spada scurtă cu un singur tăiș și cu vârful curb pe care longobarzii o folosesc în bătăliile de pe cal. Era o bijuterie: avea garda din lemn de corn sculptat și teaca de piele căptușită cu plăcuțe de aur. Un longobard pe nume Garibaldoo s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi: - Tu cuvântul, iar eu spada. Nu prea mă pricepeam la arme; reușeam cu greu să mă apăr, și asta pentru scurt timp. Am făcut față loviturilor lui o vreme, și-n curând m-am trezit pe jos, cu vârful tăișului pipăindu-mi gâtul. - Ne-am înțeles? Tu cuvântul, iar eu spada? Am zis da, horcăind. - Ne-am jurat unul altuia, Stiliano, de aceea cad la-nvoială. În acest fel și-a justificat dorința de a ne împăca. De-atunci, zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc. Deși m-am opus și am amenințat, mi-au legat mâinile la spate cu o funie, și centurionul mi-a dat brânci până la fereastră. S-a postat în spate și, cu tăișul spadei late pe gâtul meu, mi-a zis: - La prima vorbă pe care-o scoți, îți iau gâtul. N-aveam ce face decât să mă uit. L-am văzut pe Gregorio ieșind pe o ușă laterală a palatului consular, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cap. - Aș fi în primejdie de moarte oriunde aș merge. Orice negustor s-ar simți obligat să plătească un ucigaș ca să mă omoare. - Ciudată breaslă mai e și asta. - Se bizuie pe cuvântul dat, așa cum o armată se bizuie pe tăișul spadei. Voi ce faceți cu trădătorii? Ospitalitatea lui Gisulf din Benevento a fost la înălțime. M-a cazat într-o odaie luminoasă, am beneficiat de apă caldă și de frigidarium, și doi servitori au fost la dispoziția mea. Odată îmbăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cele două capete îndoite în față, avea mai multe straturi și era întărit cu lamele de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și de metal, care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am citit lui Rotari epistola, care m-a convins imediat. Iată cum începea: „Senatorul Giuliano scrie cu smerenie regelui longobarzilor, Rotari. Stiliano, bărbatul cel drept care vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că vorba mea cântărește mai mult decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între ei și coastele Italiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Remigio pentru ajutor. Numele ebraic al îngerului morții Manes-Mani (216-277 d.Hr.), filozof persan care a propagat una dintre cele mai importante religii practicate în Antichitate în Orientul Mijlociu - maniheismul Armă medievală din secolul al IX-lea cu un singur tăiș și cu vârful curb, specifică populațiilor germanice în perioada migrației Încă era în vigoare calendarul iulian ce se bazase la origini pe fazele Lunii; astfel „calende înseamnă prima zi a fiecărei luni sau ziua Lunii noi, iar „ideile“, ziua Lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-a dat repede seama că Iacob nu prea știa ce are de făcut. În fiecare seară, se așeza pe bamah cu cuțitul și-l ascuțea. De la apus până la răsăritul lunii, trei nopți la rând, l-a tot ascuțit până când tăișul a devenit atât de fin încât putea tăia un fir de păr făcând cea mai ușoară mișcare din încheietura mâinii. I-a cerut Adei să facă mici feșe, țesute din lână nouă luată de la prima tundere a întâiului miel fătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că e unul de luat scalpul, a cărui lamă ascuțită ca un brici se plimbă pe pielea capului, urmărind linia căștii capilare, apoi cu o mișcare bruscă se trage scalpul de pe osul craniului, însă cuțitul meu de tinichea n-avea tăiș, îmi părea rău că nu mai am briceagul cu mâner în formă de pește, nici ăla nu tăia prea bine, dar cel puțin avea lama din oțel, între timp am simțit că Puiu îmi dă un cot, credeam că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Îngropare a burlăciei dată pentru logodnicul tău. N-am aici nici un merit, cu mîna pe inimă spun că nu-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gogoși Krispy Kreme. O arunc repede la coș. — Sigur e pe aici pe undeva... încep să scormonesc frenetic și localizez dosarul corect. Slavă Domnului. Poftim ! — Nu știu cum poți să lucrezi în harababura asta, Samantha. Glasul lui Ketterman e sarcastic ca un tăiș, iar ochii îi sunt total lipsiți de umor. — Măcar am totul la îndemână ! Încerc să mă scot râzând, însă Ketterman mă fixează împietrit. Îmi trag scaunul roșie la față, și un teanc de scrisori de care uitasem se revarsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o îndoială... ȘEFUL GĂRII: Da, cred că e... cred că e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? IOANA: Ce? HAMALUL: Spuneți, domnule! ȘEFUL GĂRII: Cred că se apropie... CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
facă să nutrească ideea că nu se simțea atras de femei, fapt pentru care și-ar pierde respectul tribului. Intră în colibă și se întoarse cu macetele pe care le promisese ca plată pentru sarbacană. Indianul le luă, le studie tăișul și greutatea, le învârti în aer și afirmă satisfăcut: — Kano place... Se întoarse cu spatele și se îndepărtă printre hățișuri, dispărând dincolo de primii bananieri. Sora lui ridică atunci capul și-l privi drept în față pe bărbat, așteptându-i poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asemenea un scop al Guvernului. Dar nu trebuie să se uite că țara se află într-o perioadă de alegeri. Nu știu până în ce punct șoseaua urmărea scopuri politice, iar transformarea în cale ferată va deveni o armă cu două tăișuri. Strivi țigara de masă și aprinse alta aproape imediat. Se jucă cu pachetul. Deja niște negustori de cherestea, niște garimpeiros, chiar și câțiva oameni din colonii își făcuseră planuri de exploatare a acestor pământuri, de îndată ce șoseaua urma să fie gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
timpul, coborî la laborator, de data asta găsindu-l pe Bocchese că ține lama unui cuțit de tăiat pâinea lipită de discul rotitor al mașinăriei. Când Îl văzu pe Brunetti, acesta Închise polizorul, dar ținu cuțitul În mână, Încercându-i tăișul cu degetul mare. — Asta-i o slujbă În plus pe care ți-ai luat-o? Întrebă Brunetti. — Nu. Soția-mi cere să ascut odată la câteva luni toate lucrurile tăioase din casă, iar asta-i cea mai bună metodă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
s-a pus... ăă... praful În ea. Pentru că Brunetti nu spuse nimic, bărbatul continuă: — Nu sunteți surprins? — Nu, nu sunt. Bocchese scoase un cuțit de friptură cu mâner de lemn dintr-o pungă de hârtie din stânga polizorului și-i pipăi tăișul cu degetul mare. — Păi, dacă mai pot face ceva, dați-mi doar de știre. Și spuneți-i soției dumneavoastră de cuțite. Da, mulțumesc, Bocchese, zise Brunetti. Ce-ai făcut cu pungile? Bocchese porni aparatul, ridică spre el cuțitul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bătaie de vânt în pădure... ” - Ce frumos... Ce frumos! Își zise el cu tristete, si mintea îi repetă rar ultimul vers; ”Jelești ca o bătaie de vânt în pădure” De-a lungul acestei îndelungate nopți a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, se simtea ca un proscris; un proscris altfel decât ceilalți... trecând dintr-o temnită în alta. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... nu se mai auzea nici greierașul. Totul era înecat în întuneric și în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din el și asculta vântul purtând în voia lui frunzele ruginite... de a-și asculta sufletul și pașii într-un ceas de spargere a noptii... Asculta toamna din el... De-a lungul acestei îndelungate nopti a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, simti cum alunecă într-un somn lung... lung, cu vise... Se făcea, că era într-un loc necunoscut, cu un peisaj abrupt cu multă verdeață... o apă mare, învolburată, cobora din munți vijelioasă printre stânci. Iorgu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mare diversitate se întâlnește în categoria topoarelor: majoritatea lor aparține armelor, dar unele sunt unelte pentru tăiatul sau prelucratul lemnului. Exemplarele dotate cu „aripioare” laterale la gaura de înmănușare a mânerului se împart în trei tipuri: topoare cu corpul și tăișul îngust, ușor arcuit și ceafa scundă sau turtită; topoare cu corpul îngust și ceafa supraînălțată; topoare-bardă cu corpul îngust și cu tăișul lat, simetric ori asimetric. Tipurile menționate sunt specifice Europei de est, sud-est și centrale, fiind întrebuințate în intervalul secolelor VII-XI
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cu „aripioare” laterale la gaura de înmănușare a mânerului se împart în trei tipuri: topoare cu corpul și tăișul îngust, ușor arcuit și ceafa scundă sau turtită; topoare cu corpul îngust și ceafa supraînălțată; topoare-bardă cu corpul îngust și cu tăișul lat, simetric ori asimetric. Tipurile menționate sunt specifice Europei de est, sud-est și centrale, fiind întrebuințate în intervalul secolelor VII-XI. Circulația lor se întinde, deci, pe o perioadă lungă. Unele au fost descoperite întâmplător, altele prin intermediul săpăturilor sistematice. Ele sunt caracteristice perioadelor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]