2,227 matches
-
-și găsească formă definitiv acceptată și care constituie o mărturie a forței muzicii compuse de Verdi. Premiera modernă a operei Stiffelio a avut loc la 26 Decembrie 1968 la Teatro Regio din Parma sub baghetă lui Peter Maag. În ciuda unor tăieturi ocazionale, a unor re-aranjamente și a unor inutile adăugiri la partitura, reprezentația a dat măsură reală a calibrului operei Stiffelio. O și mai stranie ediție a operei a fost cea din Octombrie 1972, de la Köln în care s-au efectuat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ocazionale, a unor re-aranjamente și a unor inutile adăugiri la partitura, reprezentația a dat măsură reală a calibrului operei Stiffelio. O și mai stranie ediție a operei a fost cea din Octombrie 1972, de la Köln în care s-au efectuat tăieturi importante în partitura originală (în special în actul 1 - uvertura și corurile) și în schimb s-a adăugat material din opera Arolodo care nu figură în partitura originală. Opera Stiffelio a fost prezentată pentru prima oara în Marea Britanie la Collegiate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Briano care îi reamintește de cuvintele Domnului că numai cel fără de păcat este îndreptățit să arunce primul piatră, isi iartă soția. Altfel s-ar putea afirmă la prima vedere că Verdi menține muzică din Stiffelio cu mici modificări, adăugiri și tăieturi ici, colo. Lucrurile nu stau chiar așa. Prin remanierea operei Stffelio și transformarea ei în Aroldo Verdi a întărit unele momente, de exemplu marele duet din actul III; el a dat o mai mare soliditate structurală partiturii muzicale din actul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în costume a fost cronometrata la 3 ore și 47 de minute, ceea ce ar fi însemnat că spectacolul să nu se termine înainte de miezul nopții. Acest lucru nu ar mai fi permis participanților să prindă ultimul tren spre suburbiile Parisului... Tăieturile din partitura au fost foarte severe (o arie cântată de Filip ÎI în actul IV, scena închisorii, va fi refolosita de Verdi în Missa d‘Requiem - Lacrimosa) l-au indignat pe Verdi. Deși Verdi admira grijă cu care producțiile erau
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
versiune în 5 acte prezentată de Sarah Caldwell cu Compania de Operă din Boston în 1973 a conținut părți care nu au fost prezentate cu ocazia premierei de la Paris (dar care totuși omite baletul „La Pelegrina“). Versiunea franceză INTEGRALĂ (fără tăieturi) a fost reprezentată la Hamburg State Opera în 2001 sub baghetă lui Ingo Metzmacher, apoi a fost înregistrată pe DVD la Staatsoper în Vienna (2004) sub baghetă lui Bertrand de Billy și la Liceu, Barcelona (2006) sub baghetă lui Maurizio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
trecut, se afla în întregime sub index. Când se participa la o reuniune internațională de exemplu la Adunările generale anuale ale Organizației Națiunilor Unite pregătirile cele mai intense vizau asigurarea materialelor documentare. Acestea constau în cea mai mare parte, din tăieturi din presă, selectate pe tematici și grupate pe categorii A, B, C, în raport de gradul de confidențialitate. Pentru o sesiune a Organizației Națiunilor Unite la New York, dosarele C conținând materiale publice se transportau în câteva lăzi mari de 1-2
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
orice banal tânăr contemporan”1. În tinerețe, decis să-și surprindă contemporanii prin extravaganța costumelor de catifea albă, prin buchetele de violete prinse În loc de cravată, el Își compune mai apoi un stil de o sobră eleganță: mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure cu mantou”) rămâne În amintirea contemporanilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cum În cazul dandy-ului această gândire propune o viziune cu totul singulară despre sine Însuși, el se vede condamnat la a inventa mereu trăsături distinctive infinit noi”1. Iar elementul care garantează unicitatea veșmântului dandy este, Înainte de accesoriu, linia, tăietura cu totul aparte a costumului său, până la cel mai mic detaliu. Însă prin dispariția treptată a fabricării de unicate, prin standardizarea confecțiilor (chiar cele mai șic case de modă produc industrial, nu artizanal), idealul dandysmului primește o lovitură mortală. Chiar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai târziu, cum spune Lister, s-a detașat de această preocupare din tinerețe, fără să o Înlăture cu totul, mai ales În ceea ce ținea de experiență și de observație. Era Îmbrăcat În mod ireproșabil: atenua Însă culorile veșmintelor, le simplifica tăietura și le purta cu detașare 2. A atins astfel culmea artei, Îmbinată cu naturalul. Doar că mijloacele prin care obținea efectul erau de rang foarte Înalt, iar asta s-a uitat mult prea mult. A fost considerat o ființă pur
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care se sprijină adesea În timp ce prizează tutun sau se odihnește după eforturile lenevelii. Pe omul de afaceri Îl vei admira după umflătura buzunarului cu carnete; pe plimbăreț, după subțiorile deformate, unde Își ține de multe ori mâinile; pe prăvăliaș, după tăietura uriașă a buzunarelor, mereu larg deschise, ca pentru a se plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care și-a rănit piciorul Într-un ciot de lemn nu se referă la ciot ca la vrăjitorie, nu susține că oricine se rănește la picior Într-un ciot o face din cauza vrăjitoriei și nici nu se referă la acea tăietură spunând că a fost produsă de vrăjitorie, deoarece el știe foarte bine că a fost cauzată de ciotul de lemn. Ceea ce atribuie el vrăjitoriei este faptul că În acel moment precis, când Îndeplinea o muncă obișnuită, s-a lovit exact
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lemn. Ceea ce atribuie el vrăjitoriei este faptul că În acel moment precis, când Îndeplinea o muncă obișnuită, s-a lovit exact În acel ciot, pe când În sute de alte ocazii nu s-a lovit și că, tocmai În acel moment, tăietura care a rezultat din lovitură s-a infectat, pe când el a mai avut zeci de alte tăieturi, care nu s-au infectat. În mod evident, aceste condiții particulare solicită o explicație (E.E. Evans-Pritchard, 1976, p. 21). Cercetările contemporane consideră că
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a lovit exact În acel ciot, pe când În sute de alte ocazii nu s-a lovit și că, tocmai În acel moment, tăietura care a rezultat din lovitură s-a infectat, pe când el a mai avut zeci de alte tăieturi, care nu s-au infectat. În mod evident, aceste condiții particulare solicită o explicație (E.E. Evans-Pritchard, 1976, p. 21). Cercetările contemporane consideră că alăturarea, comparația simplă Între raționalitatea modernă și cea a operațiilor magice nu este științific validă. Fiecare cultură
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este editorialist la revista „22”, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, al Asociației de Studii Clasice din România. Greu de prins într-o formulă, erudit cu temperament coleric, analist rece al fenomenului politic la zi, dar și polemist cu tăietura fină, când partizan nervos-pasional, când omul calculat al strategiilor multiplu etajate, C. cultivă deopotrivă filosofia și istoria formelor plastice, istoria și etimologia, această abordare politico-filologică fiind ceva rar în peisajul cultural al României postceaușiste. Și-a început eseistica în vecinătatea
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
la Excelsior. De la începutul potopului, străbătea astfel străzile capitalei în căutarea evenimentului-cheie al zilei. Hrana rece a președintelui era un astfel de eveniment. Și chiar din barca lui Vincent era făcută fotografia aceea năucitoare pe care o cercetam pe o tăietură de ziar îngălbenită: trei bărbați într-o ambarcațiune precară străbătând o vastă întindere de apă, mărginită de clădiri. O legendă dădea următoarea explicație: „Domnii deputați se duc la sesiunea Adunării Naționale”... Vincent încăleca pe pervazul ferestrei și sărea în brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în jurul fiecărui eveniment evocat de Charlotte. Fiecare fapt, chiar și perfect accidental, se încrusta pentru totdeauna în viața de zi cu zi a acelei țări. Cerul ei nocturn era întotdeauna străbătut de o cometă, cu toate că bunica, referindu-se la o tăietură din ziar, ne precizase data exactă a acelei apariții celeste: 17 octombrie 1882. Nu mai puteam să ne imaginăm turnul Eiffel fără să-l vedem pe austriacul smintit care se arunca din vârful lui dantelat și, trădat de parașută, se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a început să plângă. Lacrimile îi brăzdau chipul, ale cărui trăsături rămâneau nemișcate și curgeau, amestecându-se cu apa cu săpun din lighean. Trupul acela era al unui bărbat pe care nu îl cunoștea. Un trup plin de cicatrice, de tăieturi - când adânci, cu marginile cărnoase, ca niște enorme buze lacome, când cu suprafața netedă, lucioasă, ca dâra lăsată de melc. Într-unul dintre omoplați, era o scobitură - Charlotte știa ce fel de schije cu gheară făceau așa ceva. Urmele roz ale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de răni, tatăl copiilor mei, bărbatul pe care îl iubesc atât de mult... Eu, Charlotte Lemonnier...” Una dintre sprâncenele lui Fiodor avea o tăietură lată și albă, care, subțiindu-se, îi brăzda fruntea. Privirea lui părea astfel mereu surprinsă. Ca și cum nu reușea să se obișnuiască cu viața de după război. A trăit mai puțin de un an... Iarna, s-au mutat în apartamentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trecut încă... Smuls din visarea mea, am ridicat ochii la ea. Privirile ni s-au întâlnit... Nu ne-am mai spus nimic până la sfârșitul mesei. Cele trei femei mi-au schimbat vederile, viața... Le descoperisem din întâmplare, pe dosul unei tăieturi din ziar îngropate în cufărul siberian. Reciteam încă o dată articolul despre primul raliu automobilistic „Pekin-Paris - via Moscova”, parcă pentru a-mi dovedi mie însumi că nu mai era nimic de aflat, că Franța Charlottei fusese epuizată de-a binelea. Distrat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deveneam... Printr-un capriciu comic, pagina de ziar, alunecând pe covor, se întorsese. Am luat-o de jos și atunci, pe dos, le-am zărit pe cele trei femei de la începutul secolului. Nu le mai văzusem niciodată, considerând reversul acelei tăieturi din ziar ca și inexistent. Întâlnirea aceea neprevăzută m-a intrigat. Am apropiat fotografia de lumina care venea din balcon... Și, imediat, m-am îndrăgostit de ele. De trupurile lor și de ochii lor tandri și atenți, care lăsau prea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez. Împotriva rafinamentului inutil al acelui trecut imaginar: ce nebunie să mă gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la începutul secolului și să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele. Să uit că, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deosebite clar de cele empirice; căci și între principiele empirice sânt unele mai generale, prin urmare mai nalte decât altele, și în șirul unei asemeni subordonări (nedistingînd ceea ce cunoști cu totul apriori de cele cunoscute aposteriori) unde să se facă tăietura care să distingă prima parte și membrele supreme de cele ultime și subordonate? Ce s-ar zice daca cronologia n-ar putea distinge epocele lumei altfel decât împărțindu-le în primele secole și cele ce urmară după aceea? Am întreba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari știu să amețească prin mizerii interne pe oamenii pe cari vor să-i înșele și să-i păgubească. E ca și când un samsar, solicitând să cumpere moșia unui om, i-ar fi dat acestuia o doftorie drastică pentru ca, amețit de tăieturile din lăuntru, să iscălească de nerăbdare și de durere vânzarea. Ei bine, toate acestea le-am pus în vederea alegătorilor; le-am spus să nu se uite în gura panglicarului țarigrădean din Strada Doamnei, pentru care și țara aceasta și poporul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trezeau însă decât milă. Se jucă preț de trei secunde cu ei și îi lăsă pe toți fără picioare, de la genunchi în jos. Se opri din mișcare abia după ce puse mâna pe containerul cu austral. Privi tabloul însîngerat și admiră tăietura perfectă a lamei de oțel lichid. Mulțumit, porni să refacă drumul invers, evitând de această dată să se mai atingă de cineva. Dispăru în întuneric înainte ca apărătorii australului să-și dea seama ce s-a întîmplat. Rim își păstră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
povestea celor O Mie de Voluntari. Peticul acela de hârtie îi atrăsese atenția încă de când deschisese cufărul, pentru că era închis ermetic între două folii de plastic translucid, pentru a nu se deteriora. Îl ignorase o vreme. Părea să fie o tăietură din ceea ce Kasser știa că se numise pe Pământ o gazetă, un ziar care apărea zilnic și în care erau publicate știrile. Undeva, într-un colț, era scris cuvântul Herald, urmat de câteva cifre: 20.08.2088. Kasser bănuia că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]